Bucuria prevestitoare de rele

Mai jos avem un fragment tradus de mine din cartea
Daring Greatly (în română „Curajul de a fi vulnerabil”) de Brene Brown

O poveste pe care am auzit-o de la o femeie de vreo 40 de ani. „De obicei pentru orice lucru bun îmi imaginam cel mai mare dezastru” mi-a spus. „Pur și simplu îmi imaginam cel mai rău scenariu și încercam să controlez ceea ce se va întâmpla”. Când fiica mea a fost admisă la facultatea la care visa, credeam cu tărie că ceva rău i se va întâmpla pentru că se va muta departe. Am petrecut toată vara dininte să plece încercând să o conving să meargă mai bine la o școală din oraș. I-am spulberat încrederea în ea și am distrus plăcerea ultimei veri împreună. A fost o lecție dureroasă. Acum îi țin pumnii, mă rog și încerc din răsputeri să alung gândurile negre care îmi vin. Din păcate i-am transmis și ei acest mod negativ de gândire. Îi este din ce în ce mai teamă să încerce lucruri noi, în special când îi merge bine. Spune că nu vrea să își ‘forțeze norocul’.”

Facebook Comments

Neîncrederea în știință

Am găsit un studiu din 2012 care susține că încrederea în știință a cetățenilor americani cu orientare socio-politică de tip conservator a scăzut cu mai mult de 25%.

Aceasta îmi explică cumva atitudinea unor auto-intitulați specialiști în orice din ultimul timp și în contextul pandemiei de coronavirus din 2020 dar și a schimbărilor climatice. Avem tot felul de economiști, patroni de magazine sau comedianți care știu ei mai bine cum funcționează medicina. Avem în același timp și tineri și de 14 ani care au cerititudini clare despre ce trebuie făcut pentru a influența clima globală.

Am avut pentru câteva minute impresia că acest studiu mi-ar spune ceva nou, dar mi-am dat seama repede că în același timp nu mă surprinde. Dacă mă uit în istoria recentă (din ultimii 300 de ani) cam orice progres științific sau curent filosofic care promova o schimbare a avut parte și de reacțiune și neîncredere (astronomia, ideile filosofico-politice ale iluminismului, evoluționismul, folosirea electricității, metodele anticoncepționale, etc).

Nu pot fi sigur, dar aș putea pune pariu că bunicii primilor oameni care au descoperit cum se stăpânește focul preferau să mănânce carnea crudă și credeau că nepoții lor vor aduce dispariția tribului.

Nimic nu se schimbă, doar oamenii sunt alții. Uneori mai mulți care vor schimbarea și cei care se opun mai puțini, alteori invers. Până la urmă schimbarea – bună sau rea – va veni sub o formă sau alta (așa cum era în forma inițială sau sub altă formă), mai devreme sau mai târziu.

Așadar putem spune că lumea, per total, evoluează, chiar dacă uneori, pentru un interval scurt de timp avem impresia că a involuat. De exemplu, putem spune că lumea între 1939 și 1945 a avut o involuție, dar dacă ne uităm la 1939 – 1980 putem vedea că lumea a evoluat enorm.

Așadar, să fim optimiști. Ce e val, ca valul trece.

Facebook Comments

Tărâmul Încornoraților

A fost odată un popor mândru și puternic, poporul dac, care se întindea de la Gurile Dunării până dincolo de Carpați. Urmașii lor, poporul neodac, ajunseseră cu meșteșug și iscusință până la Roma și mai departe, în tărâmul celților și în Hispania. Dară, dacă doar în urmă cu câteva sute de ani poporul dac era cunoscut și temut de dușmani, de aproape o sută de ani, neodacii nu mai purtaseră războaie și oamenii locului uitaseră ce înseamnă aceasta.

Mulți tineri din popor nu mai erau în stare să treacă examenul de inițiere. Dacă în generațiile din urmă tinerii de 18 veri trebuiau să stea 7 zile in pădure singuri și să vină cu un cap de urs sau 2 capete de lupi de parte bărbătească, acum li se dădea și mâncare și apă și arc cu săgeți și trebuiau doar în 3 zile să iasă din pădure cât de cât nevătămați. Nu de puține ori au fost cazuri când tatăl vreunui tânăr, dacă avea dare de mână, după o noapte sau două trimitea niște oameni să îi scoată fiul care se rătăcise în pădure la doar 2-3 ore de mers pe jos de sat. Dacă la început unii făceau asta doar noaptea, în ultimii ani o făceau la lumina zilei, fără rușine și tot mai mulți le urmau exemplul, astfel că ajunseseră oamenii de pe aceste pământuri să nu știe să țină o sabie în mână dară să fie foarte mândri că sunt urmașii vestiților războinici din trecut.

Împăratul care domnea în aceste zile, era de neam celt și, deși avea unele porniri venite din firea neamului lui de a schimba unele năravuri la poporul pe care îl conducea, era crescut în mijlocul neodacilor și se lăsa repede pe tânjeală lăsându-i în legea lor. Decekanis era numele împăratului iar pentru că poporul îl auzea rar să îi vorbească, i s-a zis și cel Mut

În vremea acestui împărat s-a dat veste în lume că o rasă nouă de războinici, ziși cei Încornorați, veniți din câmpiile oamenilor galbeni, atacă mișelește popoarele. Aceștia se bagau printre oamenii de rând și pe cine atingeau sau poate doar îi aruncau o privire sau îl întrebau de vorbă, îi și băgau boală în trup. Boala asta îi ucidea întâi pe cei mai slabi – pe mame, pe tați, pe bunici și pe cine avea vreun beteșug știut ori neștiut, iar pe unii dintre cei mai zdraveni la trup îi punea la pat cu fierbințeală și-i lăsa fără aer ca și cum ai cădea într-un râu cu ape reci care te trage la fund. Omul atins de Încornorați nici măcar nu știa că ar avea boala. Se ducea acasă și îi săruta mâna tatălui și fruntea mamei dându-le și lor boala și punându-le astfel pecetea de condamnați la moarte prin friguri și spută. După multe zile, când îl apucau și pe el frigurile și tusea, își dădea seama de de răul ce îl făcuse, după ce umblase prin târguri și hanuri, pe unde avusese treabă cu negoțul sau cu munca. Atunci trimitea vorbă la părinți, la bunici și la unchi să îi întrebe de sănătate dar până să ajungă vorba lui în sat, ajungea la el veste că mamucă-sa s-a prăpădit cu ochii căscați și fără aer iar tatăl lui icnește și scuipă sânge și i s-au pregătit hainele de trecere.

Felcerii timpului văzând că li se umple casele de betegi și nu mai poată prididi zi și noapte s-au dus la împărat și i-au cerut să dea un ordin ca oamenii să nu mai umble prin târguri și hanuri și să stea mai mult acasă. Împăratul și-a plecat urechea și a glăsuit pentru prima oară pe anul acela dând ordin ca fiecare să stea la casa lui o vreme și să-și vadă de holdele și animalele din gospodărie. Felcerii au fost fericiți iar Guvernatorul a dat petrecere la el în castel cu vin și domnițe. Când au văzut dușmanii împăratului asta au început să dea zvon pe ascuns prin popor că de fapt nu există nici un războinic Încornorat în împărăția lor, că ei sunt urmașii vajnicilor războinici și că nimeni nu va îndrăzni să se atingă de acest popor binecuvântat între popoare. Împăratul, plictisit de atâta tevatură a mai ieșit odată și a vorbit mulțimii spunându-le că „Văd că nu vă place să stați în ograda voastră și să vă îngrijiți de familie și de pământuri și vă place mai mult să vânturați lumea. Fie după voia voastră. Vă dau doar un sfat, oriunde vă duceți afară din casă, barem să vă luați sabia cu voi și dacă vedeți vreun Încornorat să îl ucideți”.

Multă zarvă au stârnit cuvintele Împăratului pentru că așia cum v-am spus, atât de debil ajunsese poporul acesta încât mulți nu mai știau să țină o sabie în mână darmite să mai omoare un războinic Încornorat. Aceștia ca să nu se facă de râs față de alte popoare care umblau cu sabia pregătită, au venit și au zis că ei sunt urmașii vechilor războinici și pe ei nu îi va obliga nimeni să țină sabie la șold și că ei pot doborî un Încornorat numai cu privirea. 

Celții din Regatul de Est, galii de nord, chiar și hunii din nordul cel întunecat care uciseseră cu sabia o bună parte din Încornorații de pe tărâmurile lor, când au auzit și au văzut cât de căpoși în neștiința lor sunt neodacii, le-a spus: bine dacă sunteți așa de tari vă lăsăm să vă luptați cu Încornorații cum vreți voi dar numai la voi pe pământ, iar în tărâmurile noastre să nu călcați până nu om fi noi siguri că ați răpus cu privirea toți Încornorații.

Facebook Comments

Gomora – serialul

Deși este un film cu foarte multă violență și sânge, deși este o poveste despre mafia din zona Napoli, din zilele noastre, aceași poveste poate fi transpusă mai mult sau mai puțin în orice altă societate sau alt timp.
Ce vreau să zic cu transpunerea în alt timp? Nu este nici o diferență între războaiele medievale între diversele familii conducătoare și cele ale diverselor clanuri mafiote din Italia. La fel se ucideau și atunci fii pe părinți, frații între ei, trădări în familie.
Metodele folosite de mafie poate să difere în timp, dar în esență substratul este același in diferite epoci și societăți. Mafia poate lua aspectul unor afaceri oneste care generează bunăstare societății (in film, construirea unui aeroport sau o firmă de mâncare pentru școli) dar aceste afaceri sunt bazate pe banii murdari câștigați în trecut, pe relațiile făcute prin crimele din trecut sau prin șantaj. Trecutul ne urmărește și lucrurile nu se pot schimba ușor nici măcar de la o generație la alta. Ești ceea ce ai văzut, ceea ce ai învățat, ceea ce ai moștenit și într-o mică măsură ceea ce vrei.

Facebook Comments

Trump, un președinte vizionar

Un președinte vizionar, un tactician mai bun decât Napoleon:

Trump, 10 April: I think I can say 90 percent, maybe even more than that, were able to do it — the minimum number was 100,000 lives, and I think we’ll be substantially under that number.

Trump 28 may: We have just reached a very sad milestone with the coronavirus pandemic deaths reaching 100,000

===
Ro:

Trump, 10 april: Cred, pot să spun 90%, poate chiar mai mult de atât, am reușit să o facem – numărul minim a fost 100 de mii de morți și cred că vom fi mult sub acest număr.

Trump 28 mai: Tocmai am ajuns la cifra tristă de 100 de mii de morți din cauza pandemiei de coronavirus.

Facebook Comments

Despre common sense

Voi începe prin definiare termenului de common sense în română. O traducerea directă ar fi „bun simț” dar eu nu o consider o traducere care cuprinde tot sensul expresiei din engleză. Common sense este explicat în dicționarul Cambridge ca fiind „nivelul de bază de cunoaștere și rațiune de care avem nevoie pentru a ne trăi într-o manieră rezonabilă și în siguranță”. Pe baza acestei definiții eu l-aș traduce mai degrabă ca „sens al normalului”. Dar nici această traducere nu mă satisface deoarece introduce un alt termen, normal, care are un înțeles prea vag și prea diferit de la o societatea la alta și uneori chiar de la un individ la altul.

Astazi, termenul de „common sense”, preluat la grămadă mai ales de corporatiștii (români, dar și din alte țări) unde engleza este folosită în viața de zi cu zi, a devenit supralicitat și a ajuns să fie folosit în situații în care nu are… niciun sens. Am auzit personal o exprimare precum „E common sense să îți informezi managerul dacă sunt probleme cu site-ul” – de parcă supraviețuirea mea depindea de informarea managerului (poate doar în companie). În cazul aceasta, ar fi mers traducerea „bun simț” sau „normal” dar ar fi putut la fel de bine să spună „procedura este să anunți managerul dacă site-ul are probleme”. Dar sună mai pretențios să spui că e common sense decât să spui că există o regulă pentru ceva.

Common sense nu are nevoie să fie definit prin refuli, proceduri sau legi. Teoretic, foarte multe aspecte ale vieții nu ar avea nevoie de legiferare, dar dintotdeauna o autoritate sau alta a vrut să (re)definească common sense pentru a controla mai bine cum se poartă cetățenii și de aici nevoia de legiferare. Oamenii au fost obișnuiți in ultimile secole să li se definească acest common sense, acest „nivel de bază de cunoaștere și rațiune de care avem nevoie pentru a ne trăi într-o manieră rezonabilă și în siguranță” încât a devenit common sense (în sensul de normalitate) să ai o lege sau procedură pentru… common sense.

Common sense îl formează societatea în funcție de experiențele comune prin care a trecut. De exemplu, e common sense pentru copii dintr-o insulă din Pacific (sau din Olanda) să știe să înoate, dar nu e deloc o normalitate pentru niște locuitori ai Tibetului. 
Mergând acum la un subiect care a făcut mare vâlvă in 2018 în România, așa numitul „Referendum pentru familie” (bineînțeles un nume de marketing), cred că definirea familiei în Constituție nu ar avea prea mult common sense. Din punctul meu nu ar avea sens nici o lege legată de familie,  dar este nevoie de ea doar pentru faptul că „o familie” (luată ca un întreg) are diverse beneficii și roluri sociale, de exemplu se calculează unele taxe în funcție de venitul per familie. Dar ceea ce este in entitatea numita familie nu ar trebui sa privească statul. La fel cum într-o firmă, luata ca un întreg poate avea beneficii (ex: impozit pe venit) dar ce culoare, sex sau preferințe culinare au proprietarii firmei nu ar trebui sa privească statul. 


Istoria ne-a arătat că atunci când statul trece dincolo de ziduri și intră prea mult în casele oamenilor și între relațiile interumane nu este un lucru bun. 

Facebook Comments