Varful si Creasta Picăturii

A reinverzit natura, ziua s-a marit, este mai cald, tocmai bine pt abordarea unui traseu de alpinism clasic, de referinta in istoria alpinismului interbelic romanesc, respectiv Varful si Creasta Picaturii.
Coboram din tren la Busteni, luam apa de la cismeaua de pe str Fantanii, apoi ne indreptam spre calea de acces in traseul Picaturii. Nu zabovim, fiindca traseul e lung si destul de andurant. Este o zi superba, cu Soare, cer senin, cald, vizibilitate buna la peisaje. Urcam prin padure, traversam firul Vaii Seci a Caraimanului, prindem apoi hatzasul Valcelului Spalat/Picaturii. Acesta se prezinta ca de-obicei, cu vegetatie, arbori cazuti; trebuie vointza pt a strabate aceasta zona. Urcam abrupt uneori si la un moment dat ajungem in dreptul saritorii mari de pe valcel. Ocolim pe dreapta, apoi printr-un traverseu pe o fatza inierbata, revenim in fir. Tinem talvegul vaii pana la brana din Picatura. Urcam pe aceasta si luam o mica pauza. Mi-e foame!

Dupa ce mi-am pus burta la cale, o pornim pe cale, respectiv pe varianta prin Muchia Trandafir. E mai aeriana si fiind o zi cu vizibilitate, ma gandesc ca va fi interesant pe-acolo. Andreea urca incantata de aparitia in peisaj a Peretelui Vaii Albe. In partea superioara muchia se ingusteaza mult; Varful Picatura apare tot mai aproape. Mai razbatem printr-un jnepenis de la obarsia Valcelului Spanzurat si ajungem la baza fisurii de sub Fereastra Picaturii. Urc, trecand pe la zadele de la fisura, ajung sub Fereastra, traverseu dreapta si regrupez. Andreea vine si ea. Mai urcam cativa metri si ajungem pe Vf Picaturii. Peisaj cuprinzator inspre Valea Seaca a Caraimanului, Peretele Vaii Albe cu a sa Fisura Albastra si desigur Creasta Picaturii; imprejur se vad Baiului, Neamtu, Postavarul, Piatra Mare. Admiram un pic, apoi ne indreptam spre locul de rapel; continuam cu inca doua rapeluri si suntem in ingusta Strunga a Marelui V. Incep sa urc pe versantul Varfului Strungii, trecand prin jnepeni si urcand fetze stancoase. Dupa doua regrupari, fiindca coarda freaca prin vegetatie, ajungem pe Varful Strungii. Ma uit cu atentie la detaliile din Fatza Inalta. Rapelam dirijat, trecand peste o muchie ingusta, de unde apoi urcam pe primul Turn. Rapelam din nou si ocolim ascendent dreapta al doilea Turn. Ajungem la baza Fetzei Inalte. Suntem in grafic cu timpul, drept pt care rontai o eugenie. Fatza Inalta poate fi urcata printr-o fisura situata mai in dreapta sau printr-un diedru amplasat mai in stanga. Optez pt varianta prin fisura, desi stiu ca-i expusa, cu niste zone pamantoase neasigurate… Urc cu oarece emotii prin zona respectiva, apoi regrupez pe o fatza cazuta cu jnepeni si zade. Ma uit in jos inspre Vf Picatura, Vf Strungii. Andreea vine fara probleme. Dupa un mic urcus ajungem pe Prispa Gemenelor. Aici, trecand pe la obarsia Albisoarei Hornurilor, urcam la nivelul unei brane inguste de la baza Fetzei Hornurilor. Mergem cu atentie pe brana, intrand dupa cca 80m in Tunel. Acesta e umed si cam bate vantul; cosul tunelului e de-asemenea umed. Trecem prin Tunel iesind corespunzator versantului Vaii Seci a Caraimanului. Urcam niste trepte de vegetatie, care conduc din nou pe creasta. Dupa un scurt pasaj mai ingust, apare in stanga Prispa Gemenelor. Razele Soarelui ne incalzesc, Crucea Eroilor se etalaza interesant. Luam un mic popas admirand peisajul. Din aceasta zona, dificultatile traseului s-au diminuat simtitor, formatiunile Picaturii situandu-se mai jos. In stanga se evidentiaza zona superioara a Hornurilor Vaii Seci, Spalaturii, precum si celelalte elemente geografice ale Vaii Seci a Caraimanului. Reluam urcusul, trecand pe alocuri peste mici pasaje stancoase. Dupa un timp iesim in Saua Caraimanului, in care se afla Monumentul Eroilor. Sunt bucuros, o felicit pe Andreea, am reusit sa parcurgem acest frumos si interesant traseu alpin clasic. Mergem cum se cuvine la Crucea Eroilor, aducand multumiri Divinitatii.
Continuam sa urcam pe Varful Caraiman, innoptand in zona Babelor.
A doua zi am mers la Vf Omu, de unde am coborat pe Creasta Balaurului, revenind apoi in Busteni.
 
Epilog
De-a lungul timpului, Creasta Picaturii cu-ale sale “Picaturi” a constituit o atractie pt alpinisti. Personal, citind in ghidul Cristea si analizand schitele Kargel, am cautat sa ajung sa parcurg acest traseu. Asadar cu cartea in rucksac, insotit de cativa coechipieri cu aceeasi dorintza de cunoastere, am abordat mai intai traseul inspre Vf Picatura. Cu greaua coarda Libero de 14mm, cateva bucle si carabiniere, am redescoperit pas cu pas tainele Picaturii. Mai intai Valcelul, apoi Grota, Hornul cu Zade, Fisura de sub Fereastra. Cautam, urcam cat puteam, reveneam alta-data sa continuam traseul. De cateva ori ploaia cu fulgere ne-a alungat din traseu…
Si totusi tenacitatea si dorintza au fost rasplatite prin atingerea Varfului, apoi prin parcurgerea integrala a Crestei Picaturii. De atunci am mai revenit in traseu, urcand pe Varf sau parcurgand Creasta pe portiuni sau integral, vara, dar si iarna. De fiecare data cand ajung in zona Varfului Picatura, privind anumite pitoane ma gandesc la regretatul Nicu Comanescu –artizanul acestui traseu.
Varful si Creasta Picaturii reprezinta un traseu inscris pe o fila de istorie pe care fiecare alpinist trebuie s-o aiba in memorie.

Mihail Cernat

Diaporama cu sunet gasiti la adresa http://www.youtube.com/watch?v=tLgdGxrNFrA  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *