Varful Negoiu, 23 – 24 iulie 2011


Desi s-a anuntat vreme urata la munte ne-am strans totusi suficienti oameni cat sa umplem 4 masini si uite asa am pornit la drum fara prea mari sperante ca vom face ceva in Fagaras. Pana sa ajungem la Piscu Negru am mai facut o oprire la biserica din Capataneni pt ca Vladut, Livia, Emil si Ioana aveau niste unfinished bussines cu preotul lor. Care preot e foarte de treaba de vreme ce a pus o vorba buna acolo sus ca sa nu ne ploua.

Ajungem si la Piscul Negru si ii gasim acolo pe picior de plecare pe Andrei, Wizzard, Vladimir, Ancuta, Gonzo, Elias, Diana si pe Ruxandra care era chiar foarte hotarata sa plece de vreme ce i-a lasat pe Elias si pe Diana in creierul muntilor si apoi s-a carat cu masina la Bucuresti.

Cu toate ca cei mai multi au preferat sa-si lase la masina o mare parte din bagaj pentru ca se luase hotararea sa facem tura de o zi din cauza vremii eu n-am lasat decat cortul cum de altfel a facut si Vladimir cu Ancuta. Prejba inca ne bantuie!


Schimbam cateva vorbe iar cei deja ajunsi pornesc pe traseu spre Caltun. Eu raman in urma sa-i astept pe Iulica si pe Osmoza sa-si trieze bagajele si intre timp soseste si masina lui Emil in care mai sunt Ioana, Vladut si Livia.

Intr-un final pornim si noi pe traseu, panta de la inceput de pe drumul forestier imi pune serioase probleme pentru ca sunt racit in piept si respir cu greutate si in plus curg apele pe mine mai rau ca intr-o sauna dar in curand intram prin padure pe o portiune mai putin inclinata si reusesc sa-mi mai trag un pic sufletul.

La un moment dat ne intalnim cu Ruxandra care cobora spre masini. Ne spune ca ea se intoarce din cauza ca a ramas ultima si ca nu stie traseul desi era bine marcat de sus pana jos. Ii propunem sa mearga cu noi dar refuza si pleaca mai departe. Mai tarziu urma sa aflam ca a lasat bagajele Dianei si ale lui Elias la o pensiune si s-a carat la Bucuresti lasandu-i pe acestia pe Transfagarasan sa se descurce cum or putea sa ajunga acasa. Asta e! Se pare ca nu toata lumea are neuronii intacti.

Pana sa ajungem la Caltun ii prindem din urma si pe ceilalti dar eu nu mai am chef de alergatura si ramana la urma cu Vladimir , Ancuta, Gonzo, Iulica si Osmoza. Ajunsi la refugiu facem o pauza de masa si ne gandim ce sa facem in continuare. E destul de innorat si mai bate si vantul. Eu parca as ramane sa trag un pui de somn in Caltun pana se intorc ceilalti de pe varf numai ca ei au de gand sa coboare pe alta parte. N-am de ales, nu am chef sa ma intorc singur la Piscu Negru asa ca o sa trag de mine sa urc pe Negoiu.

Ajungem la Strunga Dracului si Iulica se ofera sa ii ia rucsacul Ancutei care nu e prea incantata de idee dar in curand incepem sa urcam pe lanturi si Ancuta nu mai conteneste cu multumiri pt Iulica. Ce sa mai! Un adevarat mascul Alpha!

Pentru mine a fost destul de lejer urcatul pe lanturi mai ales ca in ultimii ani mi-am antrenat intensiv antebratele.

In partea superioara a strungii intalnim 4 poloneze singure care coborau. Probabil erau polonezele pe care le tot asteptam noi La Table.

Una dintre ele, cea mai simpatica, imi zambeste asa ca genunchii mei se inmoaie instant. Nu mai conteaza ca sunt rupt de oboseala si accept imediat cand Iulica imi propune sa le ajutam sa coboare pe strunga insa fetele nu vor. Plec mai departe dar Iulica ramane sa le convinga. Reuseste asa ca imi las rucsacul jos si ma intorc. Numai ca polonezele nu au nevoie si de ajutorul meu. S-au prins ele cine e masculul Alpha. Plec resemnat dar ma mai inviorez cand aud ca un rucsac de-al lor avea in jur de 20 kg.

Ne intalnim si cu grupul lui Vladut (Elias, Diana, Wizzard, Andrei, Emil, Ioana, Livia) care s-a hotarat sa coboare din cauza frigului. Imi arata cateva cutii goale de bere. Inghit in sec si plec mai departe. N-am decat apa la mine.

Petrecem si noi cam 30 de minute pe Negoiu asteptandu-l pe Iulica sa se intoarca de la poloneze, facem cateva poze si apoi plecam dupa Vladut&co

La un moment dat dam de o caldare glaciara pe care trebuie sa o traversam. Adica trebuie sa coboram pentru ca apoi sa urcam pieptis pana in creasta iar. Nu prea ne surade ideea si ne bate gandul sa coboram prin Strunga Doamnei pana la Caltun si apoi sa mergem pe taseul de la urcare pana la Piscul Negru. Il convingem si pe Vladimir care ar fi preferat sa mearga pe urmele celorlalti si pornim spre refugiu unde ne intalnim iar cu polonezele. Facem o pauza sa mancam si apoi ne continuam coborarea. Deja e trecut de ora 8 si incepe sa se intunece dar reusim sa trecem de jnepenis pe lumina. Intunericul ne prinde in padure dar mai avem foarte putin pana la masini.

Ajungem ultimii la masini. Cei ajunsi mai devreme s-au cazat deja la o pensiune prin apropiere iar Vladimir , Ancuta si Gonzo aleg sa puna cortul.

Iulica si Osmoza vor sa se intoarca la Bucuresti si nici eu nu mai am chef sa stau. Trag totusi o fuga pana la bodega sa beau o cafea si o bere (fara alcool), il luam pe Elias la noi in masina si plecam spre casa.

Dupa vreo 45 de minute de cand am baut cafeaua incep sa fac eforturi serioase sa tin ochii deschisi. Nu prea reusesc si pana la Capataneni mai mult dorm.

Pe Iulica il ajunge oboseala iar Osmoza nu se simte prea bine asa ca de la Pitesti trec eu la volan. Ajungem in Bucuresti dupa ora 1. Pe la unul din semafoare imi moare motorul si trece ceva timp pana reusesc sa plec pt ca in loc sa bag in viteza 1 eu nimeresc ca boul marsarierul si apoi viteaza a 3-a. Si chiar reusesc sa plec cu a 3-a de la un alt semafor.

Pe scurt a fost o tura foarte faina mai ales ca nu ne-a plouat de loc pe traseu. Au fost si momente mai putin placute dar totul s-a terminat cu bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *