Traseul Oblic din Vâlcelul Pietros

Salut,

Iata vine o tura desfasurata in Bucegi, pe Traseul Oblic din Vîlcelul Pietros, grad 3B, pas 6+, 5 lungimi de coarda, deschis de D. Vasilescu, R. Slăvoacă, în anul 1973.

Poze – Bucegi, Traseul Oblic din Valcelul Pietros – 29 septembrie 2007

Totul incepe intr-o dimineata de sambata,cand ma intalnesc cu partenerul meu de escalda, Iulian Costache, vezi Magelan,  pentru a porni, alaturi de a sa Skoda Octavia, catre masiul Bucegi, mai precis catre unul din traseele de perete deschise in acest masiv. Pe drum pareri si discutii, avem in minte mai multe itinerarii, insa mai presus de toate dorea-am sa efectuam Traseul Oblic din Valcelul Pietros, traseu la care ma gande-am de ceva vreme, zis si facut.


Ajugem devreme in metropola Busteni si oprim la shoping centerul de la jonctiunea cu strada Valea Alba, pentru a ne alimenta cu diverse branzeturi, pateuri si bineinteles, esentiala ciocolata. Continuam catre Caminul Alpin, unde parcam bolidul, aici papam cate ceva si totu-i drum numai drum, pana aproape de refugiul Costila, cu cateva sute de metrii pana sa ajunge la refugiu, ne abatem stanga, catre peretele Tancului Mic, odata ajunsi la baza lui, prindem poteca ce ne conduce spre brana aeriana si o urmarim pana in jgheabul valcelului pietros.

Din jgheabul valcelului pietros,urcam pe acesta pret de cinci minute,apoi ne abatem spre dreapta catre o fata cazuta, acoperita cu iarba, pana la baza a doi brazi, unde marcat cu vopsea alba, aflam punctul de start al traseului.

Prima lungime de coarda se desfasoara pe fetele cazute de la inceputul itinerarului, asigurand cand la acore chimice, cand la pitoane vechi decand lumea, pasii nu sunt grei, insa dispunerea relativ lunga a pitoanelor si lipsa evidenta a prizelor impun o escalda cat mai precauta. Finalul primei lungimi este marcat de o regrupare prevazuta cu acora, aici ma lonjez si il aduc sus pe Iulian.

A doua lungime se caracterizeaza prin depasirea unui pas cheie al traseuli, o mica surplomba, prevazuta cu pitoane rare si proaste, ce poate fi trecuta cu relativa usurinta, in cazul in care suntem dispusi sa iesim pe o fata cazuta, prevazuta cu hau,prin intermediul careia putem depasii punctul de maxima inclinatie al surplombei.

A treia lungime se desfasoara pe un parcurs mai usor, insa evindet lipsit de prea multe asigurari, este deci indicat sa folosim asigurarile mobile, asta in cazul in care dispunem de asa ceva, noi nu aveam decat un friend, dar nu am avut inima sa il zgarii, in fine, ajungem relativ usor si repede la baza celei de a patra lungimi.

A patra lungime – si cea mai grea a traseului – se caracterizeaza prin depasirea unui pas vertical, gradul fiind maxim 6+, parere personala 7-, trasul de bucle devine evident si plin de sperante mai ales ca aceasta portiune a traseului se afla la o mare departare de sol si este prevazuta cu ancore chimice, dese si bune, urmeaza un alt pas, unde asigurarile sunt departate, parerea mea si ajungem la baza celei de a cincea lungimi.

A cincea lungime este una care nu pune dificultati, insa lipsa asigurarilor isi face simtita prezenta, lungimea in cauza se desfasoara pe anumite placi friabile si se termina odata ce ajungem relativ aproape de brana aeriana.
Aici regrupam, urcam inca cinci metri si urmam poteca spre stanga. Aceasta ne conduce, in cele din urma inapoi pe traseul initial si la baza peretelui escaldat.

O pornim voiniceste catre Busteni, unde ajungem in aproximativ o ora si ceva. Telefoane se efectueaza catre persoanele apropiate sufletului si iata suntem la masina, loc de unde colectam un amic alpinist pe care urmeaza sa il transportam la Buchele. Pe drum, seva vietii, a se vedea Coca si povesti multe si dese despre munte, viata si femei.

Doresc, pe aceasta cale sa multumesc, in primul rand lui Dumnezeu pentruca ne-a permis escalda unui traseu minunat si partenerului meu Iulian Costache, pentru tot suportul oferit.

La mai mare si mai inalt.
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *