Traseul Furcilor: 01 iulie 2007

Generalitati: Dintre toate itinerariile cunoscute în Peretele Gălbinelelor, Traseul Furcilor prezintă cea mai clară linie de escaladă, acesta urmând, cu excepția câtorva mici deviații, marea despicătura ce brăzdează zona centrală și superioară a peretelui.

Poze din Traseul Furgilor (V. Gălbinelelor) – Bucegi – 01-07-2007

Grad de dificultate: 4 A; traseul accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregătire avansată. Materiale: 2 corzi a 40 m, carabiniere, pitoane. Durată pentru 3 echipieri: 2 – 3 ore. De la Bușteni la baza traseului: cca 3 ore.

Descrierea traseului. De pe pragul (marcat la intrare printr-un semn vizibil) situat in stanga Hornului Coamei, (cum urcam) escaladam o treapta stancoasa de cca 25 m, pana la inaltimea marii platforme ce strabate aproape orizontal si catre E, treimea inferioara a Peretelui Galbinelelor. Dupa un parcurs de cca 30 m, coboram spre stanga 8—10 m, pe un scoc spalat, dupa care reluam traversarea spre E pe un prag inclinat.Cu cca 3—4 m inainte de punctul in care acesta ia sfarsit, urcam frontal o fata verticala, inalta de 6 m, pana la nivelul unui prag ingust, ce ne conduce catre stanga, la baza Traseului Furcilor.

Prima L.C. urmeaza un pasaj in diedru de cca 10 m inaltime, barat in partea superioara de o mica surplomba, ce poate fi escaladata direct sau ocolit prin dreapta ori stanga, pe o portiune ce ne proiecteaza usor in afara. in continuare, urmam, cu mici deviatii, si pe desfasurarea a trei L.C., fisura intrerupta la scurte intervale de portiuni usor surplombante, dupa care, trecand prin fereastra formata de o lespede uriasa ce sta suspendata in perete (exact pe linia fisurii), ajungem la inaltimea unui prag stancos, care se prelungeste catre E (spre stanga), transformandu-se in partea finala intr-o platforma larga. De aici escaladam frontal fisura ce brazdeaza o fata puternic inclinata, la capatul carea intalnim o terasa ce se prelungeste in diagonala spre dreapta, pana la baza unui horn deschis, surplombant si lipsit de prize, a carui escalada se efectueaza cu totul rar. Este mai indicat, deci, sa evitam acest pasaj, iesind prin stanga, pe o fata ce urca vertical si paralel cu hornul sus amintit. La capatul ei si dupa trecerea unei portiuni usor surplombante, intalnim un horn ce ne conduce intr-o zona cu roca friabila, nu departe de Creasta Costila-Galbinele, unde ascensiunea Furcilor ia sfarsit.

Aceasta este descrierea succinta facuta de Emilian Cristea pentru Traseul Furcilor 4A,din peretele Galbinele.Spun succinta deoarece poveste este mult mai complexe si plina de senzatii puternici.In fine,se face ca ajung sambata seara in Busteni,unde ma intalnesc cu Mihai,hotaram sa urcam si sa dormim la refugiul Costila,pentruca a doua zi sa pornim catre Traseul Furcilor,zis si facut,ne pornim la drum,si in aproximativ o ora si jumatate suntem la refugiu,aici forfota mare,multa lume venita la escalada,povesti,vechi prieteni si noi cunostinte,noi ne bagam la nani pe la ora zece,si dupa o noapte nedormita,inghesuiala mare,ne trezim la ora cinci si ceva,pentru a pleca spre traseu la ora sase.
Toate bune si faine,hotaram sa urcam pe un brau ce merge paralel cu Valea Galbinele,insa din cauza vegetatiei imense,ratam brul cu pricina si iesim pe niste fete de stanca foarte interesante,pe care ajungem sa le descataram,respectiv rapela.Se continua urcarea pe Valea Galbinele,iar peretele impunator,de peste 300m verticali,isi etaleaza maretia in stanga noastra,incepe sa se vada si linia traseului Furcilor,priveliste intimidanta,insa determinarea si vremea favorabila ne indeamna sa continuam.Ajungem in firul Hornului Coamei,de aici,in sus pe horn, trecand peste saritori si pereti,pana la platforma de unde se pleaca in traseul vizat.Ies la iveala corzile,buclele,anourile,cordelina,castile si papuci de escalda.

Pornim in traseu,Doamne Ajuta,primele trei lungimi se desfasoara traversand peretele Galbinele,mai intai peste o platforma inalta de 20m,pentru trecerea careia folosesc cele trei pitoane de la intrarea in traseu,ajung in regrupare,de unde il filez pe coechipierul meu Mihai.

A doua lungime de coarda,se desfasoara in lungul unui traverseu,ce debuteaza cu o coborare abrupta printr-un scoc,ne folosim de pitoanele gasite pe traseu,se merge cu atentie,deoarece asgurarile sunt rare.Ajung in regrupare,ma lonjez si apoi vine si Mihai filat.

A treia lungime,se desfasoare pste un prag de stanca,nu foarte inalt,insa foarte expus,mentinand linina evindeta a traversarii.Pragul respectiv de stanca este prevazut cu un piton,nu foarte evindent,ce se afla la jumatatea trecerii prin acest punct.In fine,reusim sa intram in firul ascendent al traseului.

A patra lungime de coarda,isi are parcursul in lungul unui diedru,usor surplombat la iesire,folosesc pitoanele de pe traseu,pentru a asigura coarda cat mai serios, in josul nostru abruptul imens al Galbinelelor se etaleaza.Roca este curata si uscata,prizele sunt bune si miscarile par naturale,desi dificultatea pasilor impune o escalada cat mai atenta,tinand cont de toate aceste,regrupez intr-un piton aflat ceva mai sus de regruparea dogmatica a acestei lungimi.

A cincea lungime pleaca de pe platforma comoda a lungimii anterioare si se angajeaza pe fisura caracteristica traseului de fata,se urca in mare parte cu o lipsa acuta de asigurari,si lipsa evidenta a pitoanelor se face simtita,bineinteles acestea sunt prezente in punctele cheie ale traseului.Continuam deci,a cincea lungime,urmarind linia evindeta a traseului,ce ne conduce pe acelasi parcurs in lungul lungimilor sase si sapte,escaladam o serie de blocuri surplombate, regrupand ca de obicei dupa fiecare lungime de coarda.Traseul este pe alocuri, foarte expus,impunad o adenta manevra de corzi,un calm psihic deosebit de controlat si aplicarea diverselor procedee de escalda.

In fine,ajungem in treptul lungimi opt,aceasta se desfasoara,in lungul unei fisuri, ce ne conduce sub o imesa bucata de stanca blocata in linia traseului,apoi pe sub o arcada imensa,escaladand cu precautie,mereu atenti la haul de sub noi. Reusesc sa ajung pana in regrupare,insa rucsacul meu ramane sub arcada,vine Mihai care printr-o manevra de corzi ma ajuta sa recuperez atat rucsacul meu cat si pe al lui,deoarece trecerea pe sub arcada nu se poate face cu bagaj in spate, pur si simplu nu este suficient spatiu.

Odata regrupati,ma angajez in lungimea noua,si ultima a traseului,ocolind un horn imens,si lipsit de prize,prin stanga acestuia,pe o fata verticala,ajutat de o scarita,depasesc o serie de pasi seriosi,ajung in cele din urma la o serie de pitoane cu inel,pe care le folosesc pentru asigurarea corzii,de aici escaladam un horn cu totul neasigurat,pana in apropierea Crestei Costila Galbinele,unde traseul nostru ia sfarsit,si unde ne regrupam si strangem corzile.

Decidem sa coboram pe Braul Mare Al Costilei,pana in dreptul vaii Scorusilor, apoi urmam poteca ce ne conduce in strunga Galbinele,de aici decidem coborarea pe valea mai sus mentionata,si in aproximativ o ora si cateva sferturi suntem inapoi la refugiu,unde populatia alpine din Bucegi revenea din traseele de perete.De aici urmam poteca pana in Busteni,unde efectuam o oprire la mult visata bere.Imi iau ziua buna de la Mihai,care se indreapta spre casa,iar eu,impruna cu niste amici prind personalul de ora sapte si un sfert.Pe la zece si ceva sunt in Buchele si ma indrept fericit,spre casa.

Doresc sa multumesc Lui Dumnezeu,petruca ne-a permis escalada acestui traseu deosebit,prin natura si dificultatea lui,deasemenea doresc sa multumesc coechipierului meu Mihai,care demostreaza inca o data,un caracter minunat si un fantastic spirit de echipa. Asta fuse si se duse, toate faine si frumoase, la mai mare si mai inalt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *