Ziua 7, vineri 17 iunie – 1802 km
Ne trezim un pic mai tarziu pentru ca nu mai aveam de strans corturile. Cei din masina 2 insa foarte matinali, aveau deja strans totul. Ne ducem la o baie chiar in camping unde ne asteptam sa gasim laguna….dar nu e. Aflam ca de fapt accesul la laguna se face prin alta parte, contra cost si amanam pe seara vizita acolo. Ii ajutam pe ceilalti cu sfaturi despre ruta catre Pamukkale si de acolo spre tara.
Pleaca si la putin timp plecam si noi (nu inainte de a atrage atentia la receptie asupra mizeriei de la locul de campare). Ne indreptam spre canionul Saklikent unde platim intrarea 4,5 lire. Intai se merge pe un podet dar imediat se termina si mergi direct prin apa rece ca gheata care vine pana la brau. Rezistam eroic, fara ajutorul puradeilor care stau acolo sa ajute fetele. Ne dam seama ca apa rece provine de fapt de la doua izbucuri aflate in apropiere, iar apa din canion are debit mai mic, e mai murdara si mai ales mai calda. Apa nu trece de genunchi dar din sens opus tot vin oameni murdari de noroi si uzi pana peste cap. Cand inaintarea devine mai grea se lipeste de noi unul care incepe sa ne explice pe unde sa o luam si sa ne ajute. Are si tricou cu “Canyon guide” si deja ne pare suspect dar nu-i zicem nimic pentru ca la un moment dat inaintarea devine chiar grea, nu vedeai cat de adanca e apa pentru ca era tulbure, si erau de catarat si pietroaie alunecoase. Peretii sunt la 4-5 metri, pe alocuri chiar mai aproape si inalti de sute de metri. Mergem pana la o cascada care curge de la vreo 10m si de care nu se putea trece fara un dus fortat. La intoarcere ghidul ne cere 10 lire de persoana si ne conformam. Nu e foarte mult si chiar ne-a ajutat dar e enervant felul in care te obliga sa-l platesti fara sa te fi anuntat inainte.