Tag Archives: tari straine

Cipru, 18-25 septembrie 2011 (zilele 5 – 8)

Citeste si Cipru, 18-25 septembrie 2011: zilele 1 – 4

Ziua 5
N-am zabovit prea mult in campingul din Troodos pentru ca fiind inchisa receptia ne gandeam sa plecam rapid pana se trezeste cineva sa vina sa ne ceara bani. Ne-am strans bagajele, am facut o cafea la primus, am luat micul dejun de la punga (am mancat inclusiv peste prajit luat la pachet de Mihaela cu o zi inainte cand am comandat meze) si ne-am incolonat gata de plecare. Pentru ca masina condusa de Apollo nu statea prea bine cu benzina din rezervor am mai intarziat cateva minute ca sa seteze gps-ul sa ne duca la prima benzinarie timp suficient pentru ca propietarul sa-si faca aparitia si sa ne taxeze pentru noaptea petrecuta in camping. Din fericire am scapat ieftin cu doar 5 euro de masina.

Continue reading

Cipru, 18-25 septembrie 2011 (zilele 1 – 4)

Ziua 1

Pentru prima excursie a UT cu avionul s-a strans neasteptat de multa lume, mai exact 13 oameni care au fost repartizati in cele 3 masini inchiriate astfel:

– in Opel Corsa au intrat Vladimir, Ancuta, Mihai (Popica) si Cristina
– in Chevrolet Lacetti au intrat Apollo, Laura, Octavian si Maria
– in Skoda Octavia Tour fiind cea mai incapatoare au intrat 5 (Marian, Stefan, Madalina, Ioana si Bacea).

Zborul catre Larnaca a fost destul de plictisitor mai ales din cauza faptului ca noi am urcat ultimii in avion si n-am reusit sa prindem locuri langa geam cei de la Wizzair fiind probabil singura companie aeriana de la noi care nu-si mai bate capul cu repartizarea calatorilor lasandu-i pe acestia sa se imbulzeasca ca babele in tramvai cand vad un scaun gol. Iar pe langa faptul ca n-am vazut absolut nimic pe geam eu personal n-am avut nici loc sa-mi intind picioarele si nici n-am putut sa-mi las scaunul pe spate astfel ca am ajuns anchilozat in Cipru.

Continue reading

Turcia – saptamana 2, 17 – 25 iunie 2011

Ziua 7, vineri 17 iunie – 1802 km
 
Ne trezim un pic mai tarziu pentru ca nu mai aveam de strans corturile. Cei din masina 2 insa foarte matinali, aveau deja strans totul. Ne ducem la o baie chiar in camping unde ne asteptam sa gasim laguna….dar nu e. Aflam ca de fapt accesul la laguna se face prin alta parte, contra cost si amanam pe seara vizita acolo. Ii ajutam pe ceilalti cu sfaturi despre ruta catre Pamukkale si de acolo spre tara.
 
Pleaca si la putin timp plecam si noi (nu inainte de a atrage atentia la receptie asupra mizeriei de la locul de campare). Ne indreptam spre canionul Saklikent unde platim intrarea 4,5 lire. Intai se merge pe un podet dar imediat se termina si mergi direct prin apa rece ca gheata care vine pana la brau. Rezistam eroic, fara ajutorul puradeilor care stau acolo sa ajute fetele. Ne dam seama ca apa rece provine de fapt de la doua izbucuri aflate in apropiere, iar apa din canion are debit mai mic, e mai murdara si mai ales mai calda. Apa nu trece de genunchi dar din sens opus tot vin oameni murdari de noroi si uzi pana peste cap. Cand inaintarea devine mai grea se lipeste de noi unul care incepe sa ne explice pe unde sa o luam si sa ne ajute. Are si tricou cu “Canyon guide” si deja ne pare suspect dar nu-i zicem nimic pentru ca la un moment dat inaintarea devine chiar grea, nu vedeai cat de adanca e apa pentru ca era tulbure, si erau de catarat si pietroaie alunecoase. Peretii sunt la 4-5 metri, pe alocuri chiar mai aproape si inalti de sute de metri. Mergem pana la o cascada care curge de la vreo 10m si de care nu se putea trece fara un dus fortat. La intoarcere ghidul ne cere 10 lire de persoana si ne conformam. Nu e foarte mult si chiar ne-a ajutat dar e enervant felul in care te obliga sa-l platesti fara sa te fi anuntat inainte.
 

Continue reading

Turcia, iunie 2011 – prima saptamana

Ziua 1 – 600 km                                                                                                               


Se implinesc douasprezece zile de cand primesc un telefon la ora 5 dimineata, raspund « bine, da, da » si ma trezesc peste 20 minute ca nu am comunicat in vis, era Alinuta si am fi plecat spre Turcia in 10 minute daca nu se incurcau printre stradutele din cartier. Am stat asa pierduti pe strazi pana am ajuns la Stefan,¦care ne-a asteptat aproape o ora, am inceput bine 😀
 
Am iesit rapid din Bucuresti la 7.30 si ne-am intalnit cu masina 2 (Andrei, Magda, Wizard si Anca) in Giurgiu la o benzinarie, cate fetze zambitoare asa de dimineata. N-am avut timp sa le fac cinste cu o cafea, dar tot mi-am primit cadoul de ziua mea, multumeeesc gagici!

Continue reading

Turcia, 11 – 25 iunie 2011 – Ziua 7

E dimineata  in camping la Sugar Beach Club-ul din Oludeniz, statiune aflata in apropiere de Fethiye. Desi la receptie pare a fi un Beach Club mai exclusivist campingul e destul de modest cu o zona pt caravane si una mai mica ingradita pentru corturi. Dusurile si toaletele sunt ok iar pretul pentru persoana a fost de 10tl (aprox.20lei).
     Partea cea mai nasoala a fost ca a trebuit sa lasam masinile intr-o mica parcare destul de departe de corturi, parcare care era despartita de zona de camping de o poarta automata care de multe ori era inchisa pt motive de siguranta astfel ca pentru a ajunge la masini trebuia sa facem un ocol chestie care a cam infuriat-o pe Alinuta.
     Dimineata fetele se duc sa faca plaja iar eu cu Ozi ramanem sa strangem corturile apoi dam o fuga pana in oras sa cumparam ceva de mancare de la supermarket. Cand ne intoarcem fac schimb de informatii cu Andrei si Wizzard. Eu le zic ca am gasit la supermarket gheata pentru racit berea iar ei imi zic ca pana la Pamukkale o sa facem cam 5 ore. Baga-mi-as!!! Asta inseamna ca nu mai vizitam nimic pe langa Fethiye. Incep sa ma agit ca Sebe si le zoresc pe fete sa-si faca bagajul si sa se echipeze apoi pun masa impreuna cu Ozi.

Continue reading

Turcia, 11 – 25 iunie 2011 – Ziua 3

Campingul de la Edremit a fost unul dintre cele mai misto dintre cele pe care le-am  vizitat. Avea covor de iarba deasa, piscina, terasa si restaurant, dusuri si wc-uri curate. Am strans corturile pe la 9 si am plecat spre Bergama sa vizitam ruinele Acropolis, care au fost destul de interesante si mult mai ample decat cele vizitate cu o zi inainte la Assos.
Nu insist prea mult cu descrierea ruinelor pt ca sunt toate la fel, o gramada de pietre sculptate imprastiate aiurea pe deal si din loc in loc niste coloane. Aici era si un templu dedicat lui Traian, amicul lui Decebal.

Continue reading

Serbia – Muntenegru, 7 – 15 august 2010

La insistentele mele (Ancuta), Vladimir a terminat RT-ul. De Craciun.
Il trimitem cu dedicatie pentru muntenegreni, pentru ca a fost o tura faina 🙂
Sambata, 7 august 2010
O tura planificata cu mai bine de jumatate de an inainte si datorita interesului pe care l-a starnit prin randul “trubadurilor” am ajuns sa plecam din Bucuresti sambata dimineata 27 de insi in 7 masini:
Masina 1 – Emil, Ioana, Vladut si Livia
Masina 2 – Marean, Mada, Hike si Monica
Masina 3 – Kilo, Maria, Paul si Diana
Masina 4 – Sorin, Iulian si Elias
Masina 5 – Alex, Mirela, Vladimir si Ancuta
Masina 6 – Sebe, Lolek si Iulia
Masina 7 – Leonidas, Vali, Pre2, Dana si Mateo
Evident ca nu am resuit sa ne coordonam ca sa plecam toti impreuna insa la Drobeta Turnu-Severin am reusit sa ne regrupam, la o degustare de braga (in centru, parca 1,5 lei/litru).
Ultima alimentare cu combustibil romanesc si intram in vama, la Portile de Fier. Aici dam peste o ditamai coada si ne apucam sa stam, prilej cu care admiram in soare Dunarea, mareata hidrocentrala si probam si statiile din dotare. Vecinii sarbi erau in plina curatenie asa ca am asistat si la culegerea cu ajutorul unor mega-macarale a bustenilor si radacinilor adunate in ecluze. Usor-usor am inaintat si dupa 2 ore de stat in vama am ajuns cu totii in Serbia. Am urmat drumul pe langa Dunare in amonte, am trecut pe la Cazane, l-am vazut si pe Decebal sapat in stanca si ne-am oprit si la cetatea Golubac. De aici ne-am cam insirat pe drum, noi am mers impreuna cu masina 3 ceilalti majoritatea fiind in fata, mai putin masina 7 pe care o lasasem prin vama. E ora 15 si ne cam apuca somnul asa ca oprim la o benzinarie pentru o cafea si o alimentare. Numai ca baietii au o fixatie cu dinarii pe care totusi o rezolvam cu cardul.

Continue reading

RT – Polonia, Slovacia, Ungaria 6 – 11 aprilie 2010

Ziua 1 (Marti 6 aprilie)  

     Ne trezim la 4:30 ca avem drum lung de facut. Echipa e formata din 8 personaje in 2 masini: Masina 1 – eu (sofer), Magda, Wizard si Anca si Masina 2 – Kilo (sofer), Maria, Vladimir si Ancuta. Vremea e urata, ploua, dar stiam ca se anunta vreme frumoasa unde mergeam. Iesim din Bucuresti la 6, pe ruta Pitesti – Sibiu – Cluj – Oradea. Drumul destul de gol si relativ ok. Inainte de Turda intram si testam renumita autostrada Transilvania, care duce vreo 40 km pana la Gilau. Arata bine intra-adevar si te scuteste de traversat Clujul….dar doar 40 km. Din Gilau incepe partea mai nasoala a drumului: coloana continua de camioane si masini pana spre Oradea. Drumul arata si cel mai rau in Bihor, gropane de toate marimile  pe toata soseaua. Oprim in Oradea pentru benzina si mancare si ne indreptam spre granita, unde trecem rapid fara probleme, luam si vigneta de Ungaria (13 euro sau 56 lei, deci luati-o in euro din Ungaria, sau in lei din Ro, unde era 55 lei). La cativa km dupa intrarea in Ungaria lui Kilo ii vine nu se stie ce si opreste intr-o parcare exact langa o patrula de politie rutiera. Aia nu stau pe ganduri si-l iau la intrebari…ceea ce nu-i prea greu de inteles la cum arata masina lui: tetiere cu tricolor, tricolor pe oglinda retrovizoare. Noi din cealalta masina stateam cuminti sa nu ne ia si pe noi la intrebari. Pana la urma, desi ii lipsea cartea verde, Kilo reuseste sa scape de ei si fara amenda. Cartea verde o gaseste imediat dupa aia in torpedo…

Continue reading