Tag Archives: spania

Cu bicla pe Via Verde, iunie 2011


Salutare.

Impreuna cu Davor, un prieten din Croatia, am facut o tura faina cu biclele timp de doua zile pe una din cele mai lungi rute Via Verde din Spania, intre orasele Teruel si Sagunt. Pentru cine nu stie Via Verde este o pista exclusiva pentru pietoni si biciclete construita pe terasamentul unei vechi linii de cale ferata, in cazul de fata, una miniera. Deci fara masini :).


Via Verde Ojos Negros traverseaza provinciile Aragon si Valencia, are o lungime totala 185km din care noi am parcurs 119km intre localitatile Teruel si Algimia de Alfara, plus inca 26km pe sosele. Am trecut prin foarte multe tunele si poduri, nu le-am numarat, 20 de tunele si 21 de poduri fiind pe lungimea totala. In prima zi am luat un tren regional din Castellon pana in Sagunt, apoi pana in Teruel cu un tren de medie distanta pentru care a fost nevoie de rezervarea locurilor pentru biciclete. Vizita orasului Teruel a fost destul de rapida fiind destul de mic, mai mult timp am pierdut insa iesind din oras si cautand o intrare in Via Verde, indicatoarele lipsind cu desavarsire. Am reusit si cu ajutorul a doi biciclisti din Valencia trecuti de 50 de ani care cautau si ei ruta orientandu-se insa mai bine ca noi. Cu ei ne-am intalnit destul de des pe traseu apoi. Am urcat de la altitudinea initiala de 915m pana la 1240m coborand apoi pana la 990m in satucul numit Barracas unde am ramas peste noapte la un hostel curat si ieftin, doar 19 euro. Urcusurile au fost destul de obositoare, iar cei 65km parcursi in prima zi ne-au facut sa dormim bustean. A doua zi a fost mai lejera, in ciuda a inca 80km parcursi, mai mult am coborat, orasul Sagunt fiind aproape de malul marii.

Impresii…
Toate localitatile, de la cea mai mica la cea mai mare au avut un farmec aparte, de la cladiri, oameni si pana la magazine.
Nu mai vorbesc de curatenia si drumurile impecabile care se pare sunt un standard in Spania.
Peisajele se schimbau din kilometru in kilometru, pamantul rosu se amesteca cu verdele vegetatiei si albastrul cerului.
Dupa atata efort si mers non stop prin soare am baut coca cola de parca era cea mai buna bautura de pe pamant.
L-am indopat pe Davor cu slana si telemea cumparate de la magazinele romanesti din Castellon.
Am avut parte si de peripetii, bicicleta lui Davor si-a dovedit varsta si l-a binecuvantat cu o pana care s-a rezolvat din fericire cu petice.

Restul se poate vedea in poze.

Cam cu asta se termina si "vacanta" mea in Spania.
Ne vedem in curand.

Vali.

RT – Spania, Pirinei – Aneto-Maladeta si Monte Perdido, 2-7 iulie 2007

Dupa 2 zile petrecute in Barcelona venise timpul sa ne indreptam catre munti evident, de data aceasta Pirinei. Planul nostru era ca sa ajungem pe cel mai inalt varf al acestor munti – Pico Aneto (3404m) – si sa mai facem cateva ture prin zona, iar apoi sa urcam pe Monte Perdido (3355m) – al treilea varf ca inaltime din Pirinei.

In zona Muntilor Pirinei nu prea exista tren asa ca mijlocul de transport de baza ramane autobuzul. Este important de stiut ca autobuzele nu circula decat rar in ziua de duminica iar ca regula generala daca toate locurile sunt ocupate nu se mai primesc pasageri care sa stea in picioare – asa ca ai toate sansele sa ramai pe jos daca nu iti cumperi bilet din timp.

Punctul principal de plecare spre Pico Aneto este oraselul Benasque iar pentru a ajunge acolo din Barcelona trebuia sa luam 2 autobuze. Noi am fost cu o zi inaintea plecarii la Autogara, care se afla langa Barcelona Sants (principala gara din Barcelona), pentru a ne cumpara biletele insa am avut neplacuta surpriza de a constata ca nu se pot cumpara bilete decat pentru primul autobuz urmand sa luam bilete pentru al doilea autobuz direct de acolo. Harta cu Aneto-Maladeta am gasit-o in librarii la pret de 10 euro si are si o carticica cu traseele, mi s-a parut excelenta (1:25.000, Ed. Alpina, 1999)

Continue reading