Tag Archives: costila

Creasta Costila – Galbinele, 4 iunie 2011

Sambata 4 iunie 2011. Dupa ce cu o saptamana inainte parcursesem traseul alpin pe Vf si Creasta Picaturii, acum avem in plan Creasta Costila-Galbinele. Traseul il stiam, parcurgandu-l de mai multe ori. Problema era ca prognoza anuntza precipitatii cu fenomene electrice dupa-amiaza, aspect care ne putea surprinde in parcursul traseului.

Asadar, sambata dimineata pornim din Busteni, ajungand la Ref Costila. Nu zabovim prea mult si o luam inspre Creasta Costila-Galbinele. Ajungand la baza fetei cazute, ne legam in coarda, Andreea pornind prima (cap). Regrupand, continui eu, trecand pe la traverseul din Pintenul Costilei. Apoi, continuand sa urcam, pe alocuri prin jnepeni, ajungem la baza traseului propriu-zis a Crestei C-G. Abordez prima lungime, apoi a doua, a treia, a patra… Ne miscam bine, peisajele sunt superbe! Problema e ca se tot aduna norii…

Urmeaza lungimea cu traverseul spre stanga, apoi urcusul pe fatza cazuta cu stanca si vegetatie. Regrupez. In timp ce Andreea urca, incepe primul val de ploaie, care se transforma in grindina. Pana ajunge si Andreea, sunt udat ceva. Ne echipam cu impermeabile si continuam sa urcam. Problema cea mai mare sunt fulgerele care scruteaza cerul pe alocuri; noi fiind intr-un traseu alpin pe o creasta expusa situata la inaltime… Am trecut de principalele lungimi mai dificile, insa mai avem inca doua lungimi delicate, plus celelalte de la iesire.

Ca atare, continuam sa ne catzaram, pe stanca udata de precipitatii. Parcurg o lungime mai delicata, Andreea vine si ea. Se mai limpezeste un pic vremea. Urcam intens, nu-i vreme de pierdut! Jos, vad niste oameni ce se tot vanzolesc pe la refugiu. Oare ne-or fi vazut ?

Ma pregatesc pt lungimea cu traverseul pe sub un tavan, dupa care stiu ca vom iesi in creasta fara a mai avea probleme tehnice majore. Urc cu atentie si regrupez. Negurile invaluie tot muntele, incepe un vant tot mai tare, grindina revine in forta. Si fulgerele…

Andreea ajunge in regrupare. Continuam sa urcam cu grija pe creasta. Ma gandesc daca sa ne oprim sau nu; nu prea avem unde sa stam feriti. Urcam. De-o parte se vade Creasta Vaii Albe, in partea opusa toata zona frumoasa a Galbinelelor. In zare zarim Omu. Dupa un timp iesim la finalul traseului alpin (unde o data am pierdut un suc de ananas pe o canicula). Suntem bucurosi c-am ajuns cu bine! Precipitatiile se mai domolesc. Iesim in Brana Mare a Costilei. Apoi traversam spre Hornul Gelepeanu, dar optam sa coboram pe Creasta Vaii Albe, prin Brana Aeriana. Soarele lumineaza iar. Mergem pe traseu, revenind pe la Ref Costila, ajungand seara in Busteni.

Multumesc Divinitatii ca ne-a ajutat sa parcurgem cu bine toate traseele !

Mihail Cernat

Creasta Coștila – Gălbinele, 01 iunie 2008

 Grad de dificultate: 3 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. De la Busteni la baza traseului: 2—2 1/2 ore.

Iata din nou ajung sa parcurg Creasta Costila – Galbinele, de data aceasta impreuna cu vestitul alpinist Iulian Costache. Povestea incepe sambata seara,o data cu plecarea noastra din Bucuresti, urma sa inoptam la refugiul Costila si apoi a doua zi sa plecam in traseu, cum de altfel am si facut. Duminica pe la ora zece dimineata ne-am indreptat atentia catre Creasta Costila – Galbinele. Traseul urmeaza, cu mici deviatii, linia de creasta dintre V. Costila si V. Galbinele. Pentru intrarea in traseul de creasta am avut de ales una din urmatoarele variante;

a) De la refugiul Costila, pe V. Costiiei in sus, pana la confluenta unui mic valcel acoperit cu jnepeni, ce coboara din dreapta si pe al carui fir urcam pana in dreptul varfului denumit Pintenul Costilei, care marcheaza extremitatea rasariteana a crestei.

b) Din Coama cu Jnepeni, situata intre Tancul Ascutit si Creasta Costila -Galbinele, urmand catre V linia de prelungire a coamei, ajungem, dupa trecerea unei zone acoperite cu o vegetatie bogata, la baza traseului de creasta.

Alegand a doua varianta de intrare in traseu, ne angajam in prima L.C. ce urmeaza o fata verticala, intrerupta in partea finala de o surplomba ce poate fi ocolita prin stanga, dupa care, de-a lungul unei fisuri deschise, patrundem intr-o zona acoperita cu jnepeni (in acest punct ia sfarsit escalada Hornului din Peretele Costilei).

A 2-a L.C trece peste o treapta verticala de mica inaltime, dupa care, printr-o traversare spre dreapta, putem inainta in diagonala de-a lungul unui pasaj inierbat, la capatul caruia ne regrupam. Pe desfasurarea celei de a 3-a L.C. o prima fisura, lipsita de prize in partea finala, impune o escalada cat mai atenta; utilizarea unui piton ce il intalnim in perete usureaza trecerea acestui punct dificil. Dupa depasirea unei platforme largi, escalada continua peste o treapta brazdata de fisuri, deasupra careia ne regrupam.

Obstacolele de pe parcursul celei de a 4-a L.C. sunt foarte variate. O traversare de cca 20 m catre stanga, in lungul unui prag de piatra ingust, ne conduce pe fata corespunzatoare Vaii Costila, dupa care, escaladand spre dreapta un pasaj cu stanca foarte sfaramicioasa, ajungem pe o platforma cu jnepeni, unde ne regrupam (aici iau sfarsit traseele: Muchia din Peretele Costilei si Traseul de Traversare a Peretelui Costilei).

In cursul celei de a 5-a L.C. trecem mai intai peste o serie de obstacole ce se succed intr-o zona cu un relief foarte framantat si apoi printr-un horn ce se continua cu o fata usor inclinata, pe care inaintam cu usurinta (in acest punct ia sfarsit escalada Traseului Grotelor din Peretele Galbinelelor).

A 6-a L.C urmeaza pe sub un perete vertical si cu roca de nuanta ruginie, un traseu care conduce spre stanga, pe fata Vaii Costila. Partea finala, caracterizata printr-o roca foarte friabila, sfarseste in creasta, de unde continuarea ascensiunii devine elementara. (Pe aceasta portiune iau sfarsit succesiv: din stanga — Traseul Central din Peretele Costilei; din dreapta — Traseul celor Trei Surplombe, Traseul Furcilor si al Surplombei Mari si, in sfarsit, din stanga —Traseul Fisurii Mari si al Fisurii Sudice din Peretele Costilei). Pe masura ce urcam, creasta isi micsoreaza inclinatia si ia sfarsit in Braul Mare al Costilei, intre Hornul Coamei si amfiteatrul de obarsie al Vaii Costila.

Alegem sa coboram pe Valea Costilei, ce s-a dovedit a fi plina cu zapada inghetata si pe care am intalnit din loc in loc mici saritori descoperite, pe langa faptul ca la coborare a plouat cu grindina si am ajuns uzi pana la piele la refugiu, totul a fost bine si frumos. De la Refugiul Costila am coborat in cea mai mare graba catre Busteni de unde am luat un microbuz ce ne-a dus in Sinaia si pana la urma cu inima in dinti am reusit sa prindem un Intercity ce ne-a adus acasa. La mai mare si mai inalt.