Tag Archives: ceahlau

Pe Ceahlau

Aici sunt pozele din tura in Ceahlau

Drumul

Pentru tura in Ceahlau ne-am strans, vineri, la 12.00 noaptea, langa Mac-ul de la Obor. Trei masini in care am incaput eu (Mihu), Razvan, Moonlight, Radu (masina 1), Wizard, Marean, Lucian (masina 2), Paul, Ghini, Bacea, Gabi Cargo (Masina 3). In munti ne mai astepta un grup de prieteni care plecasera dupa-amiaza. 

Impartirea pe masini s-a facut dupa muzici, dar si dupa “inaltime”, “volum” si numar de bagaje. La Wiz in masina s-au ascultat metale, la mine Alifantis, Depeche Mode si Cenaclul Flacara, la Paul, radioul. 

Drumul cu masina (Urziceni, Buzau, Bacau, Piatra Neamt, Izvorul muntelui) a fost misto si nu prea greu. M-am tinut dupa Paul pentur ca imi placea cum mergea. Conduce corect si nu e prea vitezoman, asa ca a fost fain. Ne-am coordonat bine si nu m-am plictisit. Pentru ca el era in fata mi-a fost mai usor si prin ceata care era groasa-groasa.

Mai naspa a fost intr-o depasire. M-am bagat dupa Paul, fara sa stiu ca tirul din fata noastra venea cu asa mare viteza si am fost cam la limita. Marean zice ca era sa murim, dar eu nu sunt de aceeasi parere. 

In fine, am ajuns cu bine la Izvorul Muntelui, pe la 7- 8.00 dimineata. Am intrat in Parcul Ceahlau, platind o taxa de 7 lei intrarea (atat era pentru adulti, studentii plateau 5 lei) si ne-am inceput traseul. Am urcat prin Lutu Rosu si am facut cam vreo trei ore pana sus, la Dochia, cu destul de multe opriri. Pe platou batea rau de tot vantul, dar i-am facut fata si nu am tras nicio cazatura. 

Cabana

La cabana nu mi-a placut atmosfera de discoteca si decorul (era prea multa beteala si “a kind of stroboscoape”), dar ceaiul cu rom si ciorba de vacuta au avut gust bun. In camere a fost cald si am avut veceu, “which was very shocking”. Pretul pe dormit nu a fost chiar asa mare: 16 lei pe noapte in camera de patru locuri si 15 lei in cea de sapte paturi.

De vizitat ar fi varful Toaca (1900 m), cascada Duruitoarea, varful Ocolasul Mare, Detunatele, Piatra Lacrimata si Schitul de Lemn. Din pacate, noi am ajuns doar pe Toaca, in zona libera de neocomunism. De la Dochia si pana sus am facut cam o oara si jumatate, iar la intoarcere si mai putin. Pentru ca eram prea oboositi ca sa mai facem si altt traseu, iar vantul batea destul de tare, ne-am intors la cabana, unde am dormit vreo trei – patru ore. 

Mai pe seara ne-am trezit ca sa mancam si sa punem de-o cantare. Hiturile serii au fost “Luna patrata” (ambele variante) si “Bucovina”, pe care Bacea o canta prea repede, dupa parerea lui Ciuli, unul dintre prietenii care ne astepta de vineri dimineata la cabana. 

Ciuli e un tip critic, iar Bacea “nu i-a scapat”. Ca sa se apere de el, cand nu ii aprecia cate o melodie, dadea vina pe Vladimir si zicea ca asa a invatat de la el. “Asa o canta Vladimir, liderul nostru”, zicea Bacea. Oricum, mie imi place cum canta Bacea si ce ma bucura este ca nu are fite. Te lasa sa iti alegi din caiet ce cantec vrei si ti-l canta daca il stie. 

Duminica, coborarea a fost destul de usoara si frumoasa, Ningea, erau ciocanitori in copaci, cerul era senin, iar noi veseli. 

Am urmat marcajul cu triunghi albastru, tot pe la Lutu Rosu. Traseul pe la Ocolasu era interzis din vreo 2 motive: 1 zapada/gheata, 2 este in rezervatie. Am facut vreo doua ore pana in Izvorul Muntelui, iar pe la 16.00-17.00 am plecat catre Bucuresti. 

Intoarcerea

La intoarcere, in masina mea a condus Marean, iar Moon s-a mutat la Wizz la metale. Ne-am oprit in Bacau, la Mall, sa mancam cate o inghetata si sa se vada Wizz cu o fata care lucra la Radio. Pentur ca Marean conducea prea misto eu am preferat sa raman in continuare pe scaunul din dreapta si sa ma holbez pe fereastra.

Urmatoarea oprire a fost la Ramnicu Sarat, intr-o carciuma de camionagii, unde am mancat super bine. Ne-am comandat ciorbe si fasole cu ciolan si au fost foarte gustoase. Eu am vrut sa incerc si carnatii de Plescoi, dar nu intrau dupa ciorba, asa ca o sa ii gust altadata.

In Bucuresti am ajuns pe la 22.00 si ne-am oprit la Obor ca sa ne luam la revedere si sa ne “intelegem” cu banii de drum. Am iesit cu 40-50 de lei de caciula, dus – intors. 

In mare, excursia a fost faina si ma bucur ca am vazut Ceahlaul, un munte pe care doream de doi ani sa ajung.

by Mihus

Ceahlău, 6-8 iulie 2007

De mult aveam de gand sa merg sa balauresc prin Ceahlau asa ca ne-am hotarat sa plecam: eu, Dev si Adina, de vineri dupa-amiaza cu IC 553 cu destinatia Bacau. Acolo ne-a asteptat tatal lui Dev care ne-a dus pana la Izvorul Muntelui unde am innoptat.

Banda albastra: Izvorul Muntelui – Cabana Dochia:
Totul merge ca pe roate si sambata dimineata plecam la ora 10 dimineata,Dev ramane acasa pentru a rezolva cateva probleme.
Mergem pe drumul astfaltat pana ajungem la casuta de taxare salvamont dam 3.5 lei de caciula, primim si o mica harta cadou si o pornim voiniceste. Curg apele de pe noi si intr-un final, in jurul orei 13, ajungem la Dochia. Priveliste superba pacat de vant ca batea cam tare. Planul era sa pun cortul in zona amenajata, vantul bate cam tare, costa 10 lei de cort, mai pun o 15 lei si luam 2 paturi (relax fara frica de vant si frig).
Mancam ne ducem rucsacii in camera, mancam ceva si plecam la drum, avem de batut ceva drum.

Cruce Rosie: Cabana Dochia – Poiana Viezuri sau Vesuri (dupa Duritoarea), apoi Triunghi Galben: Poiana Viezuri – Fantanele:
La ora 15 plecam spre cascada Duruitoarea iar in mai putin de o ora ajungem la cascada, dupa un drum asemnator cu Valea Jepilor (denumirea corecta a Jepilor Mici). Cascada Duruitoarea are o inaltime de 25m. Este formata din doua caderi de apa separate de un prag.
Dupa cateva poze plecam spre Fantanele unde ajungem in jurul orei 17:30. Acolo stam bem, un ceai si NU mancam.

Banda Rosie: Cabana Fantanele – Cabana Dochia:
Pe la 18 pornim in sus spre Dochia, si dupa vreo ora de urcat prin padure iesim pe platou chiar la Caciula Dorobantului sau Cusma Dorobantului (o stanca care se aseamana intr-o oarecare masura cu un chip de om ingindurat, cu mustata, purtind o caciula inalta de dorobant si pe umar o pusca).

Cam atunci a inceput sa ne roada foamea, numai aveam nimic la noi si apa are un gust infect cand ai foame mare mare, cu matele uraland pe la 20:30 ajungem la Dochia, nu inainte de a trece pe sub Panaghia o formatiune mare de stanca cu o legenda interesanta.

O data ajunsi in cabana, bagam mancare la greu si somn si mai mult.

Banda Rosie(cu momente in care apare crucea albastra)Cabana Dochia – Poiana Maicilor – Izvorul Muntelui:
Duminica dimineata ne trezim devreme si dupa vreo 45 de minute pe la 9:30, suntem pe Toaca langa statia meteo.
Plecam de la Dochia la 11 inhamandu-ne la rucsaci, cu directia Poiana Maicilor.

Pana la Poiana trecem printr-un platou super dragut, cu pietre aruncate ici colo, si o multime de floricele.

Pe la 13 suntem in Poiana Maicilor unde se bifurca drumul spre Neagra (cruce albastra). O poiana mare si frumoasa unde este o stana parasita, numai buna de dormit la nevoie.

Pe la 14 ajungem in Izvorul Muntelor unde mancam impreuna cu Dev si ai lui parinti.
Plecam spre Bacau si tatal lui Dev insista sa mergem pana pe barajul Bicaz si noi suntem foarte bucurosi.
Facem poze si plecam spre Bacau.

Drum aglomerat toti parca sunt din povestirile lui Vladutz despre soferi ametiti dar ajungem cu bine la gara.

Din gara luam apa de la “fantana orasului” care abia se mai “CHISHA” (din cate am inteles acum catva timp doar de acolo putea lua apa potabila, cea de la robinet fiind prea putin potabila) si plecam spre Bucuresti, in tren caldura mare si timpul trece mai usor cu povesti nemuritoare.

Intr-un final iaca ajungem in Bucurestiul meu cel ubit… sau nu