Tag Archives: bucegi

Aniversare 10 ani – Cabana Padina 29 – 30 octombrie 2011

Sambata dimineata pe la 7:30 o gagica tinerica sprijinea gardul de la parcul din Crangasi. Trec rapid in revista cele mai de succes replici de agatat ale mele si ma apropii subtil de ea : -Singurica, singurica!?  Claudita n-a mai apucat sa zica ceva pentru ca fix in dimineata asta Babau este mai punctual ca niciodata si apare dupa colt cu loganu` ca sa-mi strice mie distractia. Asta e! O sa pastrez replicile de agatat pentru diseara cand , sper eu, s-or imbata fetele la aniversare. In cateva minute apar si Andrei cu Mihaela, ne suim in masina si plecam emotionati spre Moeciu. Emotionati pentru ca urma sa aniversam 10 ani de Urs Trubadur dar si pentru ca aveam toate geamurile inclusiv parbrizul aburite si nu se vedea mai nimic din strada.

Continue reading

Colțul Mălinului, Creasta Mălinului și Valea Pietrele, 23-24 septembrie 2011

Coltul Malinului (2A), Creasta Malinului si Valea Pietrele (1B)
23-24 septembrie 2011
Participanti: Harciog, Hike, Emil si subsemnatul (Ice)

Ziua 1:
Ultimul weekend de septembrie aduce o vreme usor in racire, dar inca buna de facut trasee alpine. Planurile se schimba in ultima clipa si majoritatea decide ca main event-ul turei va fi Coltul Malinului, unul dintre traseele clasice ale Muntilor Bucegi.
Plecam sambata dimineata la 6 cu masina lui Emil. Drumul este liber, ne luam cu vorba si nici nu simtim cum intr-o ora jumatate ajungem in Busteni. Facem stanga pe drumul plictisitor spre Gura Diham si in cateva minute suntem la intrarea in traseul catre Vf. Omu pe V.Cerbului (BG). Plaiuri pustii unde acum cateva saptamani nu aveai loc de grataristi si turistii de weekend, un cer innorat si aer usor racoros.. un weekend de toamna.
Plecam in traseu in jur de 9-9:30 cred, urmand BR. Ajungem in Poiana Costilei, balaurim putin pana dam de Valcelul Poienitei si ne inscriem pe poteca de langa stanci. Avem noroc ca nu a plouat recent si prindem totul uscat, poate chiar prea uscat. De lene, evitam coborarea pe Hornul Pamantos, abordand o poteca in stanga (varianta Harciogu') si apoi coboram in fir.
Continue reading

Valea Priponului, 18 iunie 2011

Toamna trecuta am coborat de la Omu pe Valea Cerbului si in treacat Alex Cretu ne-a aratat intrarea in Valea Priponului, garnisita cu niste cogeamitea bolovani. De atunci pana de curand planul de a merge pe acea  vale a fost uitat intr-un colt de minte, insa in ultima luna tot cautam  prilej de vreme si prieteni cu care sa o strabat. Pana la urma joi seara ma anunta Suru ca i-au picat niste planuri de Hasmas si e disponibil asa ca sambata dimineata, fara alti doritori din cei pe care ii intrebasem, am plecat singura spre Busteni cu P3001 la 6:30 (14 lei).
 
Cum am ajuns (la 10:00 fara intarziere) am dat de Suru si ne-am urcat in trocariciul care face curse Busteni – Gura Diham: 5lei /pers cu bon si plecari din ora in ora. Bonus am primit o portie de zdruncinaturi zdravene pe masura ce ne apropiam de cabana si ni se umpleau orizonturile de marea corturilor si camperelor de pe Valea Cerbului.
 
La Gura Diham, cum puneam noi betele la nivel de trekking ne abordeaza o fata care venise singura si vroia sa gaseasca tovarasi de urcat – ii spunem care e planul si Roxana ni se alatura. Mai tarziu in timp ce trageam de mine pe vale urma sa aflu ca fata nu mai fusese pe munte de 13 ani (dar mergea zilnic cu bicla 20 km) si avea acasa 2 fetite de 9, respectiv 3 ani :D.
 

Continue reading

Creasta Costila – Galbinele, 4 iunie 2011

Sambata 4 iunie 2011. Dupa ce cu o saptamana inainte parcursesem traseul alpin pe Vf si Creasta Picaturii, acum avem in plan Creasta Costila-Galbinele. Traseul il stiam, parcurgandu-l de mai multe ori. Problema era ca prognoza anuntza precipitatii cu fenomene electrice dupa-amiaza, aspect care ne putea surprinde in parcursul traseului.

Asadar, sambata dimineata pornim din Busteni, ajungand la Ref Costila. Nu zabovim prea mult si o luam inspre Creasta Costila-Galbinele. Ajungand la baza fetei cazute, ne legam in coarda, Andreea pornind prima (cap). Regrupand, continui eu, trecand pe la traverseul din Pintenul Costilei. Apoi, continuand sa urcam, pe alocuri prin jnepeni, ajungem la baza traseului propriu-zis a Crestei C-G. Abordez prima lungime, apoi a doua, a treia, a patra… Ne miscam bine, peisajele sunt superbe! Problema e ca se tot aduna norii…

Urmeaza lungimea cu traverseul spre stanga, apoi urcusul pe fatza cazuta cu stanca si vegetatie. Regrupez. In timp ce Andreea urca, incepe primul val de ploaie, care se transforma in grindina. Pana ajunge si Andreea, sunt udat ceva. Ne echipam cu impermeabile si continuam sa urcam. Problema cea mai mare sunt fulgerele care scruteaza cerul pe alocuri; noi fiind intr-un traseu alpin pe o creasta expusa situata la inaltime… Am trecut de principalele lungimi mai dificile, insa mai avem inca doua lungimi delicate, plus celelalte de la iesire.

Ca atare, continuam sa ne catzaram, pe stanca udata de precipitatii. Parcurg o lungime mai delicata, Andreea vine si ea. Se mai limpezeste un pic vremea. Urcam intens, nu-i vreme de pierdut! Jos, vad niste oameni ce se tot vanzolesc pe la refugiu. Oare ne-or fi vazut ?

Ma pregatesc pt lungimea cu traverseul pe sub un tavan, dupa care stiu ca vom iesi in creasta fara a mai avea probleme tehnice majore. Urc cu atentie si regrupez. Negurile invaluie tot muntele, incepe un vant tot mai tare, grindina revine in forta. Si fulgerele…

Andreea ajunge in regrupare. Continuam sa urcam cu grija pe creasta. Ma gandesc daca sa ne oprim sau nu; nu prea avem unde sa stam feriti. Urcam. De-o parte se vade Creasta Vaii Albe, in partea opusa toata zona frumoasa a Galbinelelor. In zare zarim Omu. Dupa un timp iesim la finalul traseului alpin (unde o data am pierdut un suc de ananas pe o canicula). Suntem bucurosi c-am ajuns cu bine! Precipitatiile se mai domolesc. Iesim in Brana Mare a Costilei. Apoi traversam spre Hornul Gelepeanu, dar optam sa coboram pe Creasta Vaii Albe, prin Brana Aeriana. Soarele lumineaza iar. Mergem pe traseu, revenind pe la Ref Costila, ajungand seara in Busteni.

Multumesc Divinitatii ca ne-a ajutat sa parcurgem cu bine toate traseele !

Mihail Cernat

Varful si Creasta Picăturii

A reinverzit natura, ziua s-a marit, este mai cald, tocmai bine pt abordarea unui traseu de alpinism clasic, de referinta in istoria alpinismului interbelic romanesc, respectiv Varful si Creasta Picaturii.
Coboram din tren la Busteni, luam apa de la cismeaua de pe str Fantanii, apoi ne indreptam spre calea de acces in traseul Picaturii. Nu zabovim, fiindca traseul e lung si destul de andurant. Este o zi superba, cu Soare, cer senin, cald, vizibilitate buna la peisaje. Urcam prin padure, traversam firul Vaii Seci a Caraimanului, prindem apoi hatzasul Valcelului Spalat/Picaturii. Acesta se prezinta ca de-obicei, cu vegetatie, arbori cazuti; trebuie vointza pt a strabate aceasta zona. Urcam abrupt uneori si la un moment dat ajungem in dreptul saritorii mari de pe valcel. Ocolim pe dreapta, apoi printr-un traverseu pe o fatza inierbata, revenim in fir. Tinem talvegul vaii pana la brana din Picatura. Urcam pe aceasta si luam o mica pauza. Mi-e foame!

Prin Portițe spre Mălin

Cred ca  treaba asta a inceput marti…alo!! Salut bah, sunt Marin, ce faci we asta, bagam un munte? Si in casca se aude o voce suava …Da, da, da, vedem, vedem, vorbim (era Harciogu).

Si a ramas sa vorbim. Vineri vorbim din nou la telefon si ramane stabilit sa ne vedem in Str. Ritmului, la microbuz, la ora 5:30. Sambata dimineata ora 4:00 suna ceasul, sar din pat, pun cafeaua pe foc….si aud telefonul. Era tot Harciogu: schimbare de plan… ora 6:00 la piata crangasi “Mergem cu una cu masina”. Injur si-mi savurez cafeaua si tigarea, avand parte de un tabiet mult mai lung decat ma asteptam. La ora 5:15 ies din casa si pornesc catre metrou. Singurul moment demn de amintit ramane cearta cu potaile de la Piata Rm. Sarat (poate incep hingheri din zona asta). Ajung primul in Crangasi si-mi cumpar o cafea de la un chiosc si-i astept pe harciogi “admirand” doua “fete rele” care erau mai bete decat Zidaru in zilele lui bune.

Continue reading

RT Bran – Șaua Strunga – Padina – Bolboci – Cota 2000 – Sinaia

27-28 iunie

Ziua 1

Rt-ul asta incepe undeva fericit fiindca am terminat sesiunea si, normal, trebuia sa mai fac o tura ceva de revenire.
Eram totusi destul de obosita, mai ales ca cu o zi in urma avusesem ultimul examen si dupa aia niste baute cu toata lumea care ma felicita( "profitorii" cum le mai spun eu). M-am trezit din nou la acelasi 4 jumate, la 5.50 trenul pleca, de data asta eram toti in el. Telefonul lui Harciogu tot suna; erau cei de la munca care dezvoltasera o pasiune brusca pt Harciogu si il sunasera si in miezul noptii. De data asta ne-a insotit si Mr.Zidaru, prietena lui si catelul + actor invitat, Ice, numit si Hercule de Bucuresti in unele cercuri obscure. Asta in afara formatiei obisnuite (Eu,Furnicaru,Harciogu,Oana).

Continue reading

RT Bran – Ciubotea – Omu (27-28 martie)

De Neghinita
Cum de data asta nu am mai pierdut trenul(eu), la ora 5.50 am plecat din Gara de Nord cu Rapidul inspre Brasov. Nu a avut nimeni mila de Furnicaru si deci nu si-a indeplinit visul de a dormi pe ruta Bucuresti – Brasov. Ne-am intalnit si cu marea legenda Mihai Zidaru care da, este la fel de porcos pe cat o zic miturile montane, ceea ce l-a consacrat rapid in top 3-ul meu al figurilor de neuitat. Prezentarea echipei,in ordinea numerelor de pe tricou: Eu (ana), Harciogu, Furnicaru, Oana (cunoscuta si dupa maneaua cu acelasi nume), Lolek, Carpati, Alex, Andrei si prietena lui Andrei (ultimii 3 erau niste prieteni din Ecotur ai Oanei).

Acele Morarului, 16 – 17 august 2008

Planuisem de vreo doua saptamani sa mergem pe Acele Morarului si spre ultimele zile inainte de week-end s-au definitivat cetatenii cu drept de vot – Harcioghes (fin cunoscator care ca mai in toate cazurile “a mai fost de cateva ori”), Hike, Lollek, Lucian, Leonidas (Decebal?), Adina si eu (Babu). Sambata de dimineata ne strangem in doua masini si o luam copacel spre Valea  Prahovei. Ajungem in Busteni in jur de 8 si dupa o scurta aprovizionare de alimente, hidratante (se stie) ascundem masinile la umbra Caminului Alpin, suim rucsacii in spate si ne asternem voiniceste la drum. Unii fac rapid inca o pauza multumita unui litru de iaurt Zuzu consumat pe drum. Dureaza ceva, insa din abundenta de statii una e la dansul si ne asigura ca e ok. Pornim pe triunghi rosu si o scurta pauza de hidratare la stana din Poiana Costilei, bucuria Dlui. Harciog, la 5 m de un ciobanesc din fericire ancorat.
Continue reading

Creasta Coștila – Gălbinele, 01 iunie 2008

 Grad de dificultate: 3 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. De la Busteni la baza traseului: 2—2 1/2 ore.

Iata din nou ajung sa parcurg Creasta Costila – Galbinele, de data aceasta impreuna cu vestitul alpinist Iulian Costache. Povestea incepe sambata seara,o data cu plecarea noastra din Bucuresti, urma sa inoptam la refugiul Costila si apoi a doua zi sa plecam in traseu, cum de altfel am si facut. Duminica pe la ora zece dimineata ne-am indreptat atentia catre Creasta Costila – Galbinele. Traseul urmeaza, cu mici deviatii, linia de creasta dintre V. Costila si V. Galbinele. Pentru intrarea in traseul de creasta am avut de ales una din urmatoarele variante;

a) De la refugiul Costila, pe V. Costiiei in sus, pana la confluenta unui mic valcel acoperit cu jnepeni, ce coboara din dreapta si pe al carui fir urcam pana in dreptul varfului denumit Pintenul Costilei, care marcheaza extremitatea rasariteana a crestei.

b) Din Coama cu Jnepeni, situata intre Tancul Ascutit si Creasta Costila -Galbinele, urmand catre V linia de prelungire a coamei, ajungem, dupa trecerea unei zone acoperite cu o vegetatie bogata, la baza traseului de creasta.

Alegand a doua varianta de intrare in traseu, ne angajam in prima L.C. ce urmeaza o fata verticala, intrerupta in partea finala de o surplomba ce poate fi ocolita prin stanga, dupa care, de-a lungul unei fisuri deschise, patrundem intr-o zona acoperita cu jnepeni (in acest punct ia sfarsit escalada Hornului din Peretele Costilei).

A 2-a L.C trece peste o treapta verticala de mica inaltime, dupa care, printr-o traversare spre dreapta, putem inainta in diagonala de-a lungul unui pasaj inierbat, la capatul caruia ne regrupam. Pe desfasurarea celei de a 3-a L.C. o prima fisura, lipsita de prize in partea finala, impune o escalada cat mai atenta; utilizarea unui piton ce il intalnim in perete usureaza trecerea acestui punct dificil. Dupa depasirea unei platforme largi, escalada continua peste o treapta brazdata de fisuri, deasupra careia ne regrupam.

Obstacolele de pe parcursul celei de a 4-a L.C. sunt foarte variate. O traversare de cca 20 m catre stanga, in lungul unui prag de piatra ingust, ne conduce pe fata corespunzatoare Vaii Costila, dupa care, escaladand spre dreapta un pasaj cu stanca foarte sfaramicioasa, ajungem pe o platforma cu jnepeni, unde ne regrupam (aici iau sfarsit traseele: Muchia din Peretele Costilei si Traseul de Traversare a Peretelui Costilei).

In cursul celei de a 5-a L.C. trecem mai intai peste o serie de obstacole ce se succed intr-o zona cu un relief foarte framantat si apoi printr-un horn ce se continua cu o fata usor inclinata, pe care inaintam cu usurinta (in acest punct ia sfarsit escalada Traseului Grotelor din Peretele Galbinelelor).

A 6-a L.C urmeaza pe sub un perete vertical si cu roca de nuanta ruginie, un traseu care conduce spre stanga, pe fata Vaii Costila. Partea finala, caracterizata printr-o roca foarte friabila, sfarseste in creasta, de unde continuarea ascensiunii devine elementara. (Pe aceasta portiune iau sfarsit succesiv: din stanga — Traseul Central din Peretele Costilei; din dreapta — Traseul celor Trei Surplombe, Traseul Furcilor si al Surplombei Mari si, in sfarsit, din stanga —Traseul Fisurii Mari si al Fisurii Sudice din Peretele Costilei). Pe masura ce urcam, creasta isi micsoreaza inclinatia si ia sfarsit in Braul Mare al Costilei, intre Hornul Coamei si amfiteatrul de obarsie al Vaii Costila.

Alegem sa coboram pe Valea Costilei, ce s-a dovedit a fi plina cu zapada inghetata si pe care am intalnit din loc in loc mici saritori descoperite, pe langa faptul ca la coborare a plouat cu grindina si am ajuns uzi pana la piele la refugiu, totul a fost bine si frumos. De la Refugiul Costila am coborat in cea mai mare graba catre Busteni de unde am luat un microbuz ce ne-a dus in Sinaia si pana la urma cu inima in dinti am reusit sa prindem un Intercity ce ne-a adus acasa. La mai mare si mai inalt.