Serbia – Muntenegru, 7 – 15 august 2010

La insistentele mele (Ancuta), Vladimir a terminat RT-ul. De Craciun.
Il trimitem cu dedicatie pentru muntenegreni, pentru ca a fost o tura faina 🙂
Sambata, 7 august 2010
O tura planificata cu mai bine de jumatate de an inainte si datorita interesului pe care l-a starnit prin randul “trubadurilor” am ajuns sa plecam din Bucuresti sambata dimineata 27 de insi in 7 masini:
Masina 1 – Emil, Ioana, Vladut si Livia
Masina 2 – Marean, Mada, Hike si Monica
Masina 3 – Kilo, Maria, Paul si Diana
Masina 4 – Sorin, Iulian si Elias
Masina 5 – Alex, Mirela, Vladimir si Ancuta
Masina 6 – Sebe, Lolek si Iulia
Masina 7 – Leonidas, Vali, Pre2, Dana si Mateo
Evident ca nu am resuit sa ne coordonam ca sa plecam toti impreuna insa la Drobeta Turnu-Severin am reusit sa ne regrupam, la o degustare de braga (in centru, parca 1,5 lei/litru).
Ultima alimentare cu combustibil romanesc si intram in vama, la Portile de Fier. Aici dam peste o ditamai coada si ne apucam sa stam, prilej cu care admiram in soare Dunarea, mareata hidrocentrala si probam si statiile din dotare. Vecinii sarbi erau in plina curatenie asa ca am asistat si la culegerea cu ajutorul unor mega-macarale a bustenilor si radacinilor adunate in ecluze. Usor-usor am inaintat si dupa 2 ore de stat in vama am ajuns cu totii in Serbia. Am urmat drumul pe langa Dunare in amonte, am trecut pe la Cazane, l-am vazut si pe Decebal sapat in stanca si ne-am oprit si la cetatea Golubac. De aici ne-am cam insirat pe drum, noi am mers impreuna cu masina 3 ceilalti majoritatea fiind in fata, mai putin masina 7 pe care o lasasem prin vama. E ora 15 si ne cam apuca somnul asa ca oprim la o benzinarie pentru o cafea si o alimentare. Numai ca baietii au o fixatie cu dinarii pe care totusi o rezolvam cu cardul.

Intram pe autostrada spre Belgrad, plina de masini cu numere de prin toata Europa si reusim sa ii prindem pe restul prin statii, stand la coada de la plata (2 EUR). La intrarea in Belgrad dam de ambuteiaj, nu prea stim pe ce bretea sa iesim, ceilalti ies pe undeva prin dreapta, noi si Kilo o luam inainte si traversam Sava dupa care ne intoarcem pe un alt pod pe langa gara si pana la urma ajungem si noi la Spirit Hostel unde aveam rezervare. Toti ceilalti erau in fata si ne asteptau, un tip ne ghideaza spre un garaj subteran unde reusim sa strecuram si noi masina. Inarmati cu bagaje pornim toti in gasca spre usa hostelului unde efectiv dam buluc. Tipul de la receptie luat prin surprindere nici nu mai stia ce sa zica, pana la urma ne-am cazat toti si aproape am umplut hostelul (a mai ramas o camera de 2, ocupata de doua nemtoaice). Dupa cazare facem o plimbare prin Belgrad, pe la cetatea Kalemegdan si pe strazile pline de terase si foarte aglomerate dupa care ne-am retras la hostel. Inainte de culcare am gustat berea locala Lav la o sueta tarziu in noapte.
Duminica, 8 august 2010
Ne trezim mai toti pe la ora 8, umplem bucataria si luam micul-dejun, am obosit-o pe tanti care venea sa realimenteze cu paine, lapte, cereale, unt si gem. Strangem bagajele si platim (cate 15 EUR/pers) si incepem sa plecam prin oras pentru inca o scurta plimbare. Afara este soare, noi vizitam Catedrala Sf. Sava si pe la ora 12 plecam impreuna cu masina 1 (Emil) si masina 3 (Kilo) spre Muntenegru pe ruta Cacak – Uzice. Pe drum pe noi ne opreste politia pentru depasirea vitezei in localitate (intr-o depasire cica aveam 82 km/h), politistul sarb l-a chemat pe Alex in masina lui si i-a facut demonstratii cu radarul-pistol insa nu a prezentat nici o dovada. Se incearca “ratacirea” a 10 EUR insa politistii sunt de treaba si ne lasa sa plecam fara “comisioane”. Drumul e lung, ne oprim sa mancam undeva pe un deal dupa Uzice apoi inainte de granita ne ajunge si masina 7 (Leo). Trecem in Muntenegru, platim vigneta (10 EUR) si oprim la un supermarket pentru primul contact cu preturile (parca doar un pic mai mari decat la noi). Ajungem pe inserat in Parcul National Biogradska Gora (era inchisa cabanuta unde se platea taxa de parc de 2 EUR/pers) si intregim formatia cu:
Masina 8: Andreibc, Magda, Wizard si Frisky
Masina 9: Babau, Bacea, Ozi si Alinuta
veniti dupa o saptamana prin Croatia.
Ne punem corturile printre pietre si copaci si platim campingul (2 EUR/pers, 2 EUR/cort). Mancam bine si mergem pe pontonul de la lac, admiram cerul plin de stele si cantam la chitara, am testat si ulcica lui Marean, Mada si Vali au primit tricouri UT iar apoi somnul ne-a trimis pe unul cate unul la culcare.
Luni, 9 august 2010
Nu ne grabim sa ne trezim devreme, mancam pe echipe, unii dintre noi au facut o tura de lac (cam 30min.) si masinile au inceput sa plece spre Parcul National Durmitor. Masina 2 (Marean), masina 5 (Alex), masina 7 (Leo) si masina 9 (Babau) au ramas pentru plimbari cu barca pe lac (8 EUR/ora) unde s-a incercat vaslitul in tandem, stropitul cu vasla si baie. Finalul a culminat cu o cursa nautica vaslit-viteza intre cele 4 barci aferente masinilor inceputa cu o ciocnire in masa de care a scapat doar barca Babau si care i-a dat avansul necesar pentru a castiga cursa. La final am facut poza fair-play pe pontonul incins de soare dupa care pe la ora 13 ne-am imbarcat si am pornit si noi spre Parcul National Durmitor prin canioul Tara. Pe drum ne-am oprit la celebrul pod peste Tara la care ne-am minunat si noi insa nu am incercat si coarda de bungee care promitea senzatii tari. Ajungem in Zabljak si ne oprim la un restaurant ca sa mancam, insa nu prea am avut parte de mancare gustoasa, la final am facut coada la toaleta. Am ajuns si in campingul “Ivan do” (2 EUR/pers, 2 EUR/cort, 1 EUR/masina, 0,5 EUR/taxa) unde am ocupat o parcela devenita tabara romaneasca. Ceilalti erau plecati la lac (Crno Jezero) asa ca dupa ce ne instalam plecam si noi la plimbare. Ajungem in 5 min. la lac si ii dam o tura completa cam in 2 ore, pe final ne prinde si noaptea. In camping distractia zilei a fost “alergatul sticlei”, un joc la care a luat toata lumea parte (ca participanti sau spectatori). Deoarece se lasase roua, s-a lasat cu alunecari si cazaturi insa ne-am oprit cand au aprut si accidentarile. Am mai stat la taclale cu ceva bauturi cu grade dupa care s-a dat stingerea.
Marti, 10 august 2010
Cum era ziua in care planuisem sa urcam pe cel mai inalt varf din Durmitor (Bobotov kuk, 2522m) si chiar din Muntenegru dupa unii (mai exista un varf mai inalt pe granita cu Albania – Kolac, 2534m) unii s-au trezit devreme si au plecat pe traseu pe la ora 7 (Sebe, Iuli, Iulian si Elias). Restul nu am fost chiar asa montati si am pornit pe la ora 9 lasand de paza la corturi pe Marean, Mada, Mirela, Mateo, Paul si Sorin. Traseul trece chiar pe langa camping si dupa ce urcam o ora prin padure si cand iesim ajungem la o bifurcatie, ambele variante ducand spre varf. Noi o luam prin dreapta, nu inainte de a-i recupera pe inaintasii care o luasera pe celalalt traseu. Urcam printre stanci si poieni, soarele arde si dupa inca vreo ora mai facem o pauza de regrupare. Urcam ceva mai abrupt si iesim la Ledena pecina (Pestera de gheata) de unde avem o minunata panorama asupra varfurilor din jur. Poteca coboara abrupt pana la intersectia cu cealalta poteca despartita cu vreo 2-3 ore in urma dupa care traverseaza un fel de platou destul de stancos. Ramanem in urma (eu, Stefan Pre2, Ancuta, Dana, Andrei, Magda si Kiloo), soarele arde si incepe sa se simta oboseala. Ajungem la baza varfului si dupa ce traversam o zona cu bolovani si o bucata de zapada incepem sa urcam in usoare serpentie. Aici este si un izvor care e singura sursa de apa din zona asa ca ne umplem sticlele. Ne intalnim si cu cei plecati la ora 7 care acum coborau, aflam ce ne mai asteapta si urcam inca 30 min. pe un grohotis abrupt pana in sa (2351m). Pe ultima bucata ne-am tot depasit cu un cuplu cu care o sa ne tot inalnim. Stefan cu genunchiul in recuperare si Magda nu prea vor se urce pentru ca se anunta o zona mai delicata, ceilalti din fata sunt deja pe varf. Pana la urma pornim toti in sus traseul ocoleste muntele, in parte finala este ceva mai expus, iar dupa 30 minute suntem alaturi de ceilalti pe varf. Noi codasii am facut vreo 6-7 ore de jos pana aici. Pe varf dam si de Babau, Alex si Bacea pe care ii stiam ca nu plecasera din camping dar care ne-au depasit luand-o pe cealalta poteca. Ei au dat de un nene ranger de la Administratia Parcului National care i-a taxat cu 2 EUR. Oficial exista taxa de parc national, 2 EUR/zi insa se plateste doar cand dai de un reprezentant. Am aflat ca ei nu au avut bani la ei si le-au platit taxa cuplul cu care ne tot depseam pe traseu. Mancam, admiram pivelistea, scriem in caietul varfului si dupa ce ne plictisim vrem sa facem o poza de grup dar nu are cine sa ne faca. Exact atunci apare si cuplul si nu ii lasam sa isi traga suflarea ca ii punem sa ne pozeze. Cred ca i-a obosit urcusul si le tremurau mainile pentru ca pozele sunt prost incadrate, aparem doar jumatate J. Coboram pe grupuri, eu raman in urma cu Ancuta. Leo, Hike si Vali vor sa varieze traseul si din sa o iau spre dreapta spre Lacul Zeleni, ceilalti urmam traseul pe care am urcat. Cuplul cu care ne-am tot intersectat cu siguranta ne va tine minte! Pe coborarea din sa pe grohotis cineva de la noi a miscat o piatra mare care a lut-o la vale cu viteza. Cei doi care erau mai la vale coborau linistiti si la auzul tipetele alarmante care veneau de la noi si al zgomotului pe care il producea piatra in cadere efectiv s-au aruncat la pamant ca la un veritabil atac aerian. Piatra a trecut la cativa metri de ei insa cu siguranta au ramas cu ceva traume. Am ales sa coboram pe cealalta poteca decat urcasem si cand am ajuns la refugiul de la Katun Lokvice ne-am reintalnit cu trio maraton – Leo, Hike si Vali – care facusera un mare ocol. De acolo mai facem cam o ora de usore urcusuri si coborasuri pe o vaiuga pana ne unim cu cealata poteca dupa care coborarea prin padure in mai putin de o ora. Noi codasii ajungem in camping dupa 11 ore de traseu. Mancam bine, se fac dusuri cu apa rece si seara nu se prelungeste prea mult pentru ca oboseala isi spune cuvantul.
Miercuri, 11 august 2010
E ziua mea de nastere asa ca ma trezesc bine dispus. Primesc felicitari de la toata lumea insa dupa ce le-a primit in cor de la gasca si un tip care era prin camping si care din spate cica semana cu mine insa cum zicea Paul, “semana cel mult la sex”. Planul pentru aceasta zi era sa urcam pe Meded, unii pe creasta si unii doar pe la baza. Plecam pe grupuri, noi plecam ultimii ca de obicei: eu, Ancuta, Leo, Vali, Hike, Monica, Bacea, Mateo, Stefan Pre2, Alex, Mirela, Alinuta, Ozi, Marean si Mada. Traseul trece pe la Crno Jezero si apoi urca prin padure inca o ora pana in gol alpin. De aici ne despartim, unii continua traseul pe vale (Velika kali) pana la refugiu – Ancuta, Vali, Stefan Pre2, Mirela, Marean si Mada – si noi urcam pieptis spre creasta pe o poteca cu trepte de smocuri de iarba. Ne auzim pe statii si cu ceilalti plecati inainte, suntem impanziti pe tot muntele. Dupa 30 min. ajungem in creasta de unde avem o minunata priveliste, suntem incojurati numai de varfuri si suntem deasupra Crno Jezero. Urcam pana pe Mali Meded (2223m) unde ne intalnim din sens opus cu grupul Vladut. Stam la taclale, la o gustare, facem poze, Mateo atrage un ditamai fluturele cu tricoul lui portocaliu aprins si Iuli isi da seama ca a ramas cu pantalonii rupti intre picioare dupa lupta cu creasta. Ne despartim, ei urmeaza sa coboare prin stanga in traseul de ieri, noi avem de parcurs creasta care seamana cu Piatra Craiului. Ne bucuram de soare si de priveliste, Mateo si Alinuta raman in urma la descatarari asa ca ni se pare un motiv mai mult decat intemeiat de a lua pauze J. Ajungem pe Vf. Severni (2287m) unde incercam sa fixam cutia cu caietul varfului apoi urcam pe Vf. Juzni (2285m). Evident dupa inca o pauza, coboram, chiar la inceput fiind o creasta ingusta pe o lungime de vreo 30m. Am mai luat o pauza tolanindu-ne in iarba plina de flori colorate dupa ce s-a mai indulcit panta, Bacea a pozat toate florile. Nu am mai mers pana la refugiu ci am taiat-o in jos spre poteca, eu si Leo am mai balaurit-o putin. Am ajuns la poteca pe care urcasem pieptis spre creasta si am coborat pe traseul de dimineata prin padure. Ca de obicei tot felul de discutii, despre jocuri pe calculator, despre show-uri de televiziune, despre filme si asa am ajuns la Crno Jezero pe inserat. Alinuta si Ozi au ramas sa incerce bucatele de la restaurant, noi am mancat la primus in camping. S-a lasat cu petrecere mare, cu cantare si tort. La Multi Ani, mie!
Joi, 12 august 2010
Inca o dimineata plina de soare, de acum gandul tuturor este indreptat spre plaje nisipoase si baia in mare, asa ca mancam si strangem corturile aruncand o ultima ocheada muntilor care ne inconjoara. Recuperam teancul de pasapoarte si CI platind campingul, dupa care pornim la drum spre Marea Adriatica, tot pe echipe. Majoritatea pleaca spre Sveti Stefan (urmatorul popas de noapte) pe ruta Savnik-Niksic-Podgorica–Cetinje, masina 9 (Babau) optand pentru sudul litoralului ca urmatoare destinatie. Masina 2 (Marean), masina 5 (Alex) si masina 7 (Leo) optam pentru un traseu pitoresc prin mijlocul Parcului National Durmitor, pe un fel de Transfagarasan, pardon, Transdurmitor. Drumul este asfaltat si foarte bun, doar ca nu e prea lat, abia intra 2 masini pe el, insa urca prin mijlocul muntilor. La un moment dat dam de o cabanuta singuratca la marginea drumului cu steagul Iugoslaviei fluturand in vant – probabil ultima reduta iugoslava. Ne oprim, se comanda cafele, facem poze dupa care continuam drumul si ajungem in cel mai inalt punct al acestuia – Vf. Sedlo (1907m). O scurta pauza pentru poze si deja apare un nene ranger de la Administratia Parcului National care vrea sa ne taxeze cu 2 EUR dar plecam la timp. Drumul coboara in acelasi peisaj montan-stancos, la un moment dat trecem peste un semicerc de baschet marcat pe jos in continuarea unui panou montat pe stanca. Ajungem in Canionul Piva si urmam drumul principal spre Niksic unde si oprim la o benzinarie pentru alimentare. Aici facem dreapta spre Vilusi, facem o mica pauza foto la Slansko Jezero dupa care inainte de granita cu Bosnia-Herzegovina o luam la stanga pe un drum in constructie. Zona pustie contiuna, trecem prin 2-3 sate si iesim undeva deasupra Golfului Kotor de unde se deschide o pamorama incredibila asupra acestuia cu cele 2 mici insule (Sveti Dorde si Gospa od Skrpjela) si inaltimile impozante din jur. Coboram in serpentine pe un drum asfaltat cu multa vreme in urma dar acum necirculat, pana in Risan de unde mergem pe malul golfului pana in Kotor. De aici urcam pe probabil cel mai panoramic drum din Muntenegru, spre Cetinje pe langa parcul National Lovcen. Drumul este stramt, urca in nenumarate serpentine cu priveliste asupra Golfului Kotor, ajungand de la nivelul apei pana in Pasul Krstac (965m), deasupra orasului Kotor. E dupa-amiaza si ni se face foame, oprim la un restaurant in primul sat de pe platou insa e scump asa ca hotaram sa mancam in Cetinje. Vizitam orasul, fosta capitala, centrul are o zona pietonala cu multe restaurante si magazine, si dupa o masa copiosa pornim din nou la drum spre Sveti Stefan. Drumul este bun, din nou urcam pana intr-un pas (876m) de unde coboram pana pe malul Marii Adriatice, in Budva. Aici surpriza, prindem pe ceilalti pe statie, care erau deja in campingul din Sveti Stefan. Noi cautam un camping langa Budva dar nu-l nimerim asa ca ajungem si noi pe intuneric in “Crvena Glavica Auto Kamp” din Sveti Stefan (3,5 EUR/pers, 3 EUR/cort, 2 EUR/masina). Multe masini si corturi, cu greu ne intelegem cu nenea de acolo (rupea doar ceva rusa), ii gasim si pe ceilalti insa nu avem locuri langa ei asa ca ne punem corturile intr-o alta zona. Suntem obositi si este tarziu asa ca nu dureaza mult pana ne culcam.

Vineri, 13 august 2010
Ne trezeste soarele, mancam si o pornim spre plaja din Sveti Stefan (cea de langa camping este plina de pietre si stanci). Masina 1 (Emil) a plecat pentru o vizita la Dubrovnik, iar cativa au optat pentru plimbare in Buda. Ne balacim chiar langa intrarea pe Insula-Hotel exclusivist Sveti Stefan (cica ar fi fost si Ronaldinho atunci), plaja e din pietre mici si apa este rece dar foarte sarata. Se fac ture inot pana la un ponton, il ingropam pe Alex cu pietre, Pre2 face poza cu fetele. La pranz soarele ne goneste si mergem sa mancam la un restaurant, masina 3 (Kilo) si masina 8 (Andreibc) pleaca spre Cluj-Napoca pentru a prinde concertul Iron Maiden de sambta 15 august. Noi mai tragem o repriza de plaja si baie iar apoi o plimbare pe inserat, gasim si un telefon uitat de cineva si il inapoiem dupa ceva telefoane, mai alimentam cate ceva de la supermarket si seara ne gaseste la corturi cu ospat de pepene, cantec de chitara si privit ploaia de stele.
Sambata, 14 august 2010
Masina 1 (Emil) a plecat in zori spre Belgrad si apoi masina 5 (Alex) spre Cluj-Napoca, tot spre concertul Iron Maiden, insa dupa un schimb de pasageri, noi ajungand in masina 7 (Leo) in locul lui Mateo si al Danei (ajunsa in masina 4). Masina 6 (Sebe) continua vacanta si pleaca pentru o saptamana spre Croatia. Dupa ce ridicam tabara mai tragem o repriza de plaja si baie de plecare si pe la pranz ultimii ramasi Masina 2 (Marean), masina 4 (Sorin) si masina 7 (Leo) suntem pe drum spre Podgorica. Aici nu e nimic important de vazut, noi facem cumparaturi de la supermarketul si piata din mall si continuam prin Canionul Moraca intram in Serbia pe la Novi Pazar mergand apraope de granita cu Kosovo. Tot cautand un camping, se intuneca si nimerim la Manastirea Gradac unde suntem lasati sa punem cortul langa parcare. Dupa ce mancam mai stam la taclale, somnul trimitandu-ne pe unul cate unul la culcare.
Duminica, 15 august 2010
Ne trezeste agitatia de oameni, masini si clopote dinaintea slujbei, mancam, strangem, vizitam manastirea, ridicata in sec. XIII, fiind monument protejat. Urmam ruta Raska-Kralijevo-Krusevac insa cand intram pe autostrada ne pierdem de ceilalti. Iesim dupa doar cativa km si pe lanza Zajecar drumul este in constructie si sunt tot felul de deviatii dubioase. Obositi de atatea drumeaguri si infometati, ne oprim in varful unui deal si ne punem pe mancat pepene la umbra unui copac. Si cum stateam noi asa, pe drumul pustiu vedem ca trece un Logan alb. Surpriza! E chiar masina 9 (Babau) de care ne despartisem la plecarea din Parcul National Durmitor. Ne povestim pe unde am mai umblat si cum erau pe fuga si noi abia ne apucasem sa mancam pepene, ne despartim din nou. Dupa masa a urmat un concurs de aruncat felia de pepene dupa care am continuat spre Portile de Fier pe langa granita bulgara si Dunare. Ajunsi in vama, din nou surpriza, chiar in fata noastre fiind masina 2 (Marean) si masina 4 (Sorin). Nu am stat prea mult regrupati pentru ca fiind duminica dupamiaza, drumul era aglomerat. Am ajuns pe intuneric in Bucuresti.
Desi este o tara mica (suprafata mai mica decat Dobrogea), este o tara cu multe atractii si care merita vizitata, mai ales ca este o tara ieftina (toata tura a iesit la un cost de 180 EUR/pers).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *