RT Vf Bucsoiu – Malaesti/Vf Omu 11 – 12 August 2007

Motto “Nu vrei bai o scurmala?” (autor Oana)

Componenta echipei: Cosmin, Irina, Oana si Dan
Planuiram noi (eu, Oana si Irina) de ceva timp sa facem vf Bucsoiu dar meteorologii nostrii anuntara la tv ploi si furtuni (deh ce sa faca si ei…) asa ca tura asta se cam clatina. Vineri seara ne luam inima in dinti si ne hotaram ca sambata sa plecam, zis si facut.
Iata ca veni si ziua cea mare 11 august zi ce se anunta a fi plina de ploi si furtuni (dupa nenea meteorologii care la materia asta au ramas cam repetenti ). Ma intanlesc eu cu Irina la 5:20 in statie la masina sa plecam la gara unde avea sa ne astepte Oana. Se face 5:35 si masina nu mai apare….”ba ce facem?…eh asta e intarziem si noi putin nu se supara nimeni”.

Ajungem la 5:55 la gara (intalnirea trebuia sa aiba loc la ora 5:50 asa ca oana ne asalteaza cu telefoane de ce intarziem…eh traficu e de vina) si ne indreptam toti trei catre clasicul personal de 6:16 cu destinatia Busteni. In tren incep discutii de genul “cum va fi vremea”. Dau eu in bobi cum dau de obicei si aflu ca vremea va fi frumoasa asa ca ridic moralul gastii. Ajungem in Busteni si in gara pe peron dam de Dan, el cica trebuia sa se mai vada cu cativa “ursi” dar care s-au retras din tura pe ultimul moment. Tipu vroia sa ajunga la Omu chiar si singur asa ca il “racolam” sa vina cu noi pe bucsoiu si de acolo sa o ia spre Vf Omu. “Gata shefu vin si eu”.

Pornim toti 4 pe clasicul si plin de pantofari traseu pana la Gura Diham. Ajungem acolo pe la 10:30 si ne oprim sa tragem o poza de grup si sa ne echipam pt traseul ce aveam sa il parcurgem. Vremea parea promitatoare asa ca la 10:30 plecam spre Poiana Izvoarelor in pas alert unde ajungem la 11:15 (wow astia au bagat prigat activ in ei!). La Poiana Izvoarelor dam de cativa muntomani care ne intreaba unde vrem sa ajungem. Le spunem destinatia si acestia ne atentioneaza ca vremea s-ar putea sa fie nefavorabila (nu-i nimic oricand e timp de intors). Stam sa ingurgitam ceva la poiana izvoarelor si iata ca apar si primele raze de soare (ohoo vremea va fi super!) Plecam din cabana inspre Pichetul rosu. Pe drum ne apuca strechea sa cantam asa ca ne conformam situatiei. Ajungem in Pichet si pornim pe Take Ionescu.

Traseul era foarte accesibil fara portiuni cu noroi. Pe drum ne oprim la o sesiune de poze in valea rea unde apare si un cuplu ce ne cere cateva informatii despre take ionescu (oamenii erau pt prima data pe traseu) asa ca le oferim informatii cu cea mai mare placere (pareau simpatici). Pornim iar in pas alert si ajungem La Prepeleac unde facem o scurta pauza de hidratare si Irina da iama in tufa de zmeura. Da ce eu sa fiu mai prost? Ma duc si eu la “vanatoare”. Ne saturam de mure si pornim spre Bucsoiu. Ajungem la bifurcatie si incepem “escalada”. Oana era “sefu de trib” pana in momentul in care da in fata de 3 caini ce pareau neprietenosi asa ca iau eu initiativa si preiau “carma” avand grija sa “dispersez” “clanul” de caini. Incepem sa urcam pe portiuni din ce in ce mai inclinate, norii dispar din peisaj si apare soarele cu adevarat.

Facem un mic popas unde facem cateva poze si filmulete. Incepem iar sa urcam si dam de o zona cu lanturi ce nu ne-a creeat “dificultati tehnice”. Depasim lanturile nu inainte de a face cateva poze. Ajungem la o bifurcatie unde una din poteci ocolea muntele cealalta ducea direct sus pe stanci. “Ce sa facem ce sa facem?” hai sa ocolim muntele. Ei bine am luat o mare teapa deoarece drumu ala ducea catre un belvedere si nimic mai mult (probabil ceva trasee de alpinism dar noi eram echipati de trekking). Nu ratam ocazia de a mai trage cateva cadre si ne intoarcem sa reluam poteca. Ajungem la marcaj si incepem sa urcam pe stanci si grohotis (grohotisu sukz…). Fiecare a urcat pe unde a considerat ca e mai convenabil asa ca ne-am intalnit toti la terminarea stancilor langa stalpul de marcaj. Continuam sa urcam pe o portiune de traseu care era cam obositoare dar peisajele oferite erau superbe. Ajungem la punctul unde traseul se bifurca: in stanga traseul duce catre Vf Bucsoiu si Vf Omu iar in dreapta traseul duce pe Braul Caprelor spre Cabana Malaesti.

Avand in vedere ca vroiam sa ajungem pe Bucsoiu o luam in stanga si continuam urcusul. La un moment dat imi cedeaza “alkalinele” asa ca decid sa raman intr-o mica poienita sa astept gasca. Se hotaraste sa raman si Irina cu mine. Oana isi lasa bagajul si porneste cu Dan spre Bucsoiu, Dan avand ca destinatie Vf Omu. Asteptam noi sa apara Oana, apare spunand ca sus bate vantul desi afara era foarte senin. Ridicam ancora si pornim pe Braul Caprelor spre cabana Malaesti. Pe traseu binenteles ca avem parte de grohotis la greu (grohotis sukz….again) dar avem parte si de o capra neagra (care era defapt maro da nu conteaza) ce apare in peisaj la vro 20-30 m de noi. Cat ai clipi tupaie la vro 200 m mai incolo si cu greu Oana reuseste sa o pozeze. Trecem de inca o portiune mica de lanturi si normal coboram pe grohotis. Scapam intr-un final de calvar dar la orizont apar oi care deh sunt insotite de ciobani (care nu sunt agresivi) dar si de caini (ups….big problem).

Ne luam inima in dinti si incercam sa ocolim oile. Trecem pe langa un caine la vro 20 m dar la cata lene avea in el nici nu se sinchiseste sa se uite la noi (ba ce draq suntem chiar asa urati?).Ajungem pe la 20:30 la Malaesti si intindem cortul. Mergem inauntru sa mancam ceva si sa bem un ceai cald. Vorbim cu oamenii pe acolo si facem rost de ceva informatii. La 22:30 ne ducem sa ne bagam in cort. Ies eu din cabana si observ ca “Doamne Doamne facea poze” adica aparea furtuna la orizont. Bai nu-I problema aici suntem cat de cat protejati. Pe draq!!! La 23:00 ne bagam sa dormim…wow liniste, nu bate vantu totu bine si frumos….

“Linistea de dinaintea furtunii”
Ei bine exact asa s-a intamplat. Aud eu pe cort “pic pic pic” eh nu-I decat o ploaie….in 5 minute vantu incepe sa ne indoaie cortu si fulgerele isi fac aparitia in zona noastra. Eu incercam sa tin cortul cat mai drept cu mana si piciorul… Secundele pareau minute si minutele pareau ore. Ploua atat de tare incat in 1 ora aveam cortul ud din fericire inca nu incepuse sa ploua si in cort. Pe la 0:30 incepe sa dea cu grindina, da grindina cat oul de porumbel de am zis ca trece prin cort. Ei bine n-a fost asa.

Binenteles ca n-am putut sa dorm pana la 5 dimineata incercand sa tin cortul cat mai drept deja apa se infiltra in cort usor usor astfel incat dimineata rucsacii erau cam fleasca bine ca pusesem toate hainele in pungi. Pe la 3:30 ne gandim noi sa mutam toti rucsacii in partea mea unde batea vantu. Zis si facut. Punem rucsacii pe partea mea si ca prin minune cortul se indreapta.

Wow in sfarsit puteam sa dormim! Reorganizam lucrurile prin cort dar in coltul irinei se stransese apa asa ca a fost obligata sa doarma cam inghesuit, hey there’s no problem. Acum batea vantu dar pe noi nu ne mai interesa deja stateam regeste in cort. Pe la 6:30 se opreste ploaia dar nu si vantul…la 7 se calmeaza spiritele asa ca ies si eu din cort sa imi fac nevoile firesti. Cand privesc spre cort….stupoare era uscat complet. Nu-mi venea sa cred. Intru in cort sa verific si acolo si binenteles ca era uscat mai putin in coltul irinei unde baltea apa.

Vremea parea sa nu tina cu noi si sa incercam sa ajungem la Omu dupa Dan asa ca ne hotaram sa coboram in busteni prin Glajerie. Aveam timp destul asa ca ma bag iar la un somn pana pe la 9 dar ploaia isi facu din nou aparitia dar nu si vantul. Ne uda de data asta doar supratenta cortul in interior ramanand uscat (wow ce usurare). Ne hotaram sa ridicam ancora si pe la 10:00 strangem cortul pe o ploaie marunta. Mergem in cabana sa bem un ceai fierbinte si sa mancam ceva. Se face ora 11 si ne hotaram sa plecam. Incepem traseul in pas alert. Pe drum vorbim cu Dan care ne spune ca ne asteapta la Gura Diham.

Prin padure incepem sa fluieram si sa cantam din lipsa de ocupatie (poate poate ne auzea careva si ne dadea si noua un ban ceva). Ajungem la un rau, traversam 2 poduri facute din busteni si incepem un lung si enervant urcus de 45 min. pana la Cabana Diham, urcus ce parea ca nu se mai termina. Intr-un final la ora 12:30 ajungem la Diham unde ne schimbam de tricourile umede si pornim la drum. Pe traseu dam de un batranel ce vroia sa ajunga la gura dihgam ca si noi asa ca se alatura echipei. La ora 14:05 ajungem la Gura Diham unde ne reintalnim cu Dan.
Iar acum predau legatura lu Dan sa ne spuna ce a facut el. “Dane, ne auzi?ai legatura!”

Dan: SO…pleaca Oana Cosmin si Irina pe braul caprelor spre Malaiesti si eu ma bag in continuare pe creasta spre Omu.Ajung pe bucsoi, cabana Omu se vede la o aruncatura de batz asa ca pornesc spre varf.Se pune repede si de un vant ca altfel nu era frumos..in fine mai cu tupeu mai cu morcovei ca te cam “deraia” de pe creasta vantul ajung la Omu.Aici aglomeratie mare.Cativa din Carpati Challenge unii din germania un grup de pantofari(adidasi si sandale la omu) nori negrii spre Costila asa ca ma bag la un vin fiert si 2-3 povestioare.

Cum era de asteptat incepe ploaia…cum nu prea era de asteptat se pune furtuna cu grindina vijelie ploaie orizontala si tot tacamul (vezi FURTUNA part.I).Anyway in cabana caldutz mai socializez cu 2 muntzomani din Fetesti (Mihai si Alina) si ne bagam la somn cu gandul ca va fi frumos maine si bagam un jepii mici.Ne trezim pe la un 5 rupti de oboseala ca se auzise grindina toata noaptea pe acoperis, vine si un tip din malaiesti..urcase noaptea si se adapostise de grindina intr-o vagauna pe langa hornuri.Pt om tot respectul facuse Surplomba de aur si Fisura albastra.

So..cum ziceam ne trezim pe la un 5 bagam repede cateva poze cu rasaritul ne bagam in cabana cu gandul sa pornim pe traseu.Se lasa ceatza rau de tot porneste si ploaia asa ca ne hotaram sa bagam un cerb in viteza ca era mult prea frig in platou.Intram pe cerb (cu Alina si Mihai) ratacim poteca de cateva ori din cauza cetii asa ca urmam firul vaii si bajbaind prin vale iesim din ceatza stam la un “semafor” sa treaca un ciobanas si ale lui mioare se mai potoleste si ploaia si dupa ceva timp iesim din vale si intram in padure.Aici cam cu morcovei ca atacase ursul niste turisti si eram cu ochii in 4.

Scapam noi si de intalnirea cu Mos Martin iesim in drumul spre diham facem stanga si in 10 min suntem in gura diham pt ceva cald si intalnirea cu Cosmin & co .In scrut timp ajung si ei si o pornim cu totii spre capitala noastra draga. (Zise Dan)

Acum preiau eu legatura si completez spunand ca ajungem la gura digam intregim echipa (ba chiar mai adaugam 2 membrii in grup) si pornim “voiosi” catre busteni trecand peste grupuri si grupui de manelari si pantofari cu corturile (Doamne pe astia oare i-ai chinuit aseara ca pe noi?). Ajungem la ora 15:05 in gara si luam bilete la personalul de 15:20 (creca e singuru care mai circula). In tren da o lene in noi de nu stiai de tine. Ajungem in Bucuresti (capitala tarii esti) si fieacare o ia spre casa lui.
Inca un RT care sper sa va placa facut de Cosmin in colaborare cu Dan.
P.S. nu mai credeti meteorologii ca va luati mare teapa! “crede si nu cerceta e o mare minciuna!!”

Cu respect,
Cosmin si Dan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *