RT – Vâlcelul cu fereastră, 26 – 27 septembrie 2009

La berea de joi se discuta ce facem in weekend.. Harciogu’ zice ceva de crai: “Valcelul cu fereastra”. Mmm crai, mi-e dor de crai si decid sa vin si eu, usor stresat de genunchiul stang care era inca avariat dupa tura de acum o luna pe Moldoveanu. Oana, Harciogu, Andrei si eu (Ice) planuim sa plecam sambata dimineata, urmand ca sambata seara sa ajunga si Furnicaru cu Neghinita (aka Anuska, aka Ana-Maria). Vrem sa facem Valcelul cu fereastra si apoi fie sa ramanem in Ascutit fie sa o dam in jos la Curmatura. Plecam cu rapidul de Praga pana la Brasov unde alimentam cu niste carnati si ne imbarcam in rata de Zarnesti. Ajungem in Zarnesti unde incepe aventura. Trebuie sa ajungem la Plaiu Foii si cum pe jos era exclus, cautam un rechin. Nu ne agitam prea mult pentru ca suntem abordati de un localnic usor negricios care ne indica un ARO, bun! Mergem la nenea sa discutam si omu’ se mira ca suntem doar patru, el asteptand un grup de 20 de persoane! Ni se rupe sufletu’ pentru cei 40 de lei neimpozabili pe care ii platim, dar asta e, muntele cere sacrificii. Masina arata cam junghi si o ia greu, la a 3-a sau a 4-a cheie, se zguduie serios dar pare ca nu se va dezintegra de data asta. Pe drumul spre Plaiu Foii suntem gazati serios cu gaze de esapament care se strecoara prin gaurile microscopice din caroserie.Ajungem la intrarea in traseu si coboram ametiti din masina de gazat.. afara e usor racoare, cerul e acoperit si ne gandim daca ne va ploua sau nu. Ora ~12.. ne echipam si plecam agale spre Malu Galben. Nu mergem mult si intalnim o turma de oi cu cainii de rigoare, Harciogu’ mormaie nemultumit ceva la adresa mamelor si stramosilor ciobanilor respectivi, prietenii stiu de ce 😀 Trecem fara incidente de turma, ocazie cu care eu constat fascinat ca oile pot fi dresate. Urcam pe grohotisul infect spre Malul Galben, cel putin eu nu am vazut izvorul lui Orlovski, cred ca nici ceilalti. In partea de sus sunt inspirat si urc pe partea stanga a grohotisului, ceilalti vin dupa mine si scapam de o mica avalansa de pietre care cad in viteza de pe versantul din dreapta. “Vine ceva maaaaaaaareeee” striga Harciogu’ si ma lipesc cu stanca, nu am casca in cap si ma fac mic-mic in spatele rucsacului. Vedem/auzim pietrele lovind in partea din dreapta si abia asteptam sa ne punem castile. Abordam varianta de vara (pe lespede) care pare usor naspa la inceput, s-a mai rupt cate ceva pe acolo, dar merge ba. Continuam prin padure unde e si un lant intr-un pasaj mai expus, trecem pe la Adapatoarea caprelor unde nu pare sa fie apa, totul este uscat. Prindem un ritm bun si ajungem repede la Ref. Sperantelor (Ascunsa) unde facem o pauza de masa. Suntem la 1685 m si mai avem mult pana sus, intrarea in creasta fiind la aproximativ 2100 m. La refugiu este un jurnal, rasfoiesc paginile si constat ca inaintea noastra sunt inca trei persoane care fac acelasi traseu.. imi aduc aminte de pietrele de jos de la Malul Galben si sper sa fie cu mult inaintea noastra. Plecam de la refugiu pe Braul Cioranga Mare si ajungem la punctul de interes: Valcelul cu fereastra. Cu gandul la un celebru alpinist care scrisese un RT despre valcelul asta, ajungem cu inimile cat un purice la prima saritoare. Urc primul, nu pare greu dar o iau gresit in dreapta si ma complic.. reusesc sa fac un traverseu spre stanga si ajung la capatul saritorii unde asigur dupa un copac pana urca toti. Continuam pe un grohotis, pana la urmatoarea saritoare care pare ceva mai lunga. O abordez prin partea dreapta pe sub o bolta care imi testeaza abilitatile de contorsionist. Cateva miscari stanga dreapta, evit o zona umeda pe stanca si ajung sus. Aici gasesc un piton dupa care asigur pentru a nu avea incidente. Ne continuam ascensiunea prin valcel si tot asteptam acel horn de vreo 15-20 de metri spalat din RT-ul indicat mai sus. Vine si ultima saritoare pe care o depasim fara sa mai asiguram si vedem arcul valcelului, de unde si numele de fereastra. Eu nu am mai fost aici si admir frumusetea locului, sigur o sa vreau sa mai vin aici. Facem cateva poze, admiram peisajul care incepe sa se intrevada prin plafonul jos de nori. Continuarea traseului este Valcelul cu Smardar, un valcel larg si cu vegetatie. Nu are saritori, urcam pe un grohotis destul de stabil si avem timp sa facem poze. Vedem in stanga o stanca ascutita: Arcul de la Amvon. De aici vedem in jos si celebrul caninon Cioranga Mare.. arata impresionant si sper sa il fac vreodata. Traseul continua pe niste brane si in curand vedem Refugiul Ascutit. Terminam traseul nemarcat si ajungem in traseul de creasta (PR), trecem pe langa Ref. Ascutit (2150 m) si decidem sa o luam pe Lehmann spre Curmatura. Pe creasta se mai risipesc norii si dam si de soare. Coboram in Curmatura, cam stresati de genunchi dar ajungem bine la cabana, pe la aproximativ 7 P.M.. Mancam, bem ceai si ii asteptam si pe cei doi care urmau sa ajunga la Curmatura. Comand o MBS dementiala care le face pofta si celorlalti. Avem parte de o seara placuta in Curmatura, la o masa vecina fiind mare animatie: chitareala si o voce care lasa rani adanci pe timpanele noastre sensibile. Ajung si Furnicaru si Neghinita, ultima purtand o bluza superba. Cabana e plina si nu mai sunt locuri, ne retragem la culcare pe la ora 10. Ne instalam intr-o camera neincalzita si ma bucur ca intre mine si Neghinita este Andrei pe post de tampon. Nu scap totusi de o lupta corp la corp din care cel mai mare si mai puternic a iesit inca o data castigator 😛 Neghinita continua seria atacurilor si il chinuie pe Furnicaru, tipete, galagie.. mai barfim, mai spunem bancuri (din seria Ala-Bala-Portocala).. dintr-o camera de vis-à-vis se aude cantand frumos la chitara. Adorm… Zzzz Zzzz A 2-a zi ne trezim tarziu, lenevim la micul dejun si plecam pe la 10 de la Curmatura. E cam tarziu si schimbam traseul de coborare: vom cobora direct pe Crapatura (BG). Afara e frumos si Oana, Andrei si cu mine vrem sa mai facem miscare: ne propunem sa urcam inca un o mie opsute miar: vf. Piatra Mica (1816 m). Facem o tura rapida fara ruscac pana pe varf si ne intoarcem in saua Crapaturii. Incepem coborarea.. bleah.. infect grohotis, sper sa il evit in urmatoarele coborari din zona Curmatura. Coboram si parca nu se mai termina odata grohotisul.. dar cum totul are un sfarsit, il terminam si dam in niste plaiuri insorite care coboara lin spre Zarnesti. E soare, cald si parca ar merge o leneveala in iarba, dar timpul ne preseaza, avem tren spre Brasov in jurul orei 3. Coborarea spre Zarnesti imi alimenteaza cu semnal telefonul mobil si primesc un telefon de la un vecin care nu are ce face 😀 Aflu ca e in Predeal si ii zic ca am sucombat prin Piatra Craiului si ca ma tarasc cu ultimele puteri. Il aburesc si omu vine sa ma ia din Zarnesti 🙂 Ma despart de grup in giratoriul din Zarnesti si astept vreo 30-40 de minute pana vine soferu 😀 In Bran era Ravasitul Oilor.. ce mios.. uuu…mmm… demential, ne ploua in gura si facem o escala la Cheile Gradistei pentru o pastrama.

Poze aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *