RT – Polonia, Slovacia, Ungaria 6 – 11 aprilie 2010

Ziua 1 (Marti 6 aprilie)  

     Ne trezim la 4:30 ca avem drum lung de facut. Echipa e formata din 8 personaje in 2 masini: Masina 1 – eu (sofer), Magda, Wizard si Anca si Masina 2 – Kilo (sofer), Maria, Vladimir si Ancuta. Vremea e urata, ploua, dar stiam ca se anunta vreme frumoasa unde mergeam. Iesim din Bucuresti la 6, pe ruta Pitesti – Sibiu – Cluj – Oradea. Drumul destul de gol si relativ ok. Inainte de Turda intram si testam renumita autostrada Transilvania, care duce vreo 40 km pana la Gilau. Arata bine intra-adevar si te scuteste de traversat Clujul….dar doar 40 km. Din Gilau incepe partea mai nasoala a drumului: coloana continua de camioane si masini pana spre Oradea. Drumul arata si cel mai rau in Bihor, gropane de toate marimile  pe toata soseaua. Oprim in Oradea pentru benzina si mancare si ne indreptam spre granita, unde trecem rapid fara probleme, luam si vigneta de Ungaria (13 euro sau 56 lei, deci luati-o in euro din Ungaria, sau in lei din Ro, unde era 55 lei). La cativa km dupa intrarea in Ungaria lui Kilo ii vine nu se stie ce si opreste intr-o parcare exact langa o patrula de politie rutiera. Aia nu stau pe ganduri si-l iau la intrebari…ceea ce nu-i prea greu de inteles la cum arata masina lui: tetiere cu tricolor, tricolor pe oglinda retrovizoare. Noi din cealalta masina stateam cuminti sa nu ne ia si pe noi la intrebari. Pana la urma, desi ii lipsea cartea verde, Kilo reuseste sa scape de ei si fara amenda. Cartea verde o gaseste imediat dupa aia in torpedo…

     Ne apropiem de Debrecen, iese soarele si ne oprim sa vizitam un pic orasul. Ne intindem vreo ora jumate ca arata chiar bine. E bine ca am castigat o ora la granita. De aici incepe autostrada asa ca parcurgem repede distanta pana la Miskolc, unde ajungem inainte de a se inopta. Pierdem de cateva ori drumul prin oras, eu ma pierd de Kilo (are un GPS cam naravas, care il provoaca la diverse manevre bruste si pe mine la injuraturi). Pensiuna gasita de Vladimir pe net e ocupata, un nene care nu stie engleza incearca sa ne gaseasca alta, si aia e tot ocupata, ne trimite pe o alta strada unde luam la intrebari o tanti, n-are locuri pt toti, dar ne duce la o baba cu care mai mult prin semne ne intelegem la 25.000 forinti pentru toti. Pensiunea arata foarte bine, insa are doar 3 camere libere, asa ca eu cu Magda cu Kilo si Maria ne arhivam intr-o camera, in care bagam si 2 paturi pliante. Ne ciocnim oo-le, si bagam in noi diverse alimente specifice de paste. Kilo da de pomana gazdei cate ceva. Eu cu Wizard mergem la un bar sa luam bere, unde ne intelegem tot prin semne. Bem, facem planul de a doua zi, si mergem la culcare.
 

Ziua 2 (Miercuri 7 aprilie)

      La 7 jumate suntem in picioare, la 9 plecam. Marcelica (GPS-ul) ne baga pe un drum spre un punct de trecere a frontierei secundar, ne dam seama cam tarziu si asa deja pierdem vreo ora. Trecem fara nici un fel de control granita in Slovacia, luam vigneta in valoare de 5 euro (Slovacia a trecut la euro, dar arata cel mai non-euro dintre tarile prin care am trecut). Kosice e la 20 km de la granita asa ca ajungem imediat. Planuim sa stam aici la intoarcere, dar acum mergem sa vizitam catedrala sf. Elisabeta. Vedem o parcare, iar Kilo se intreapta hotarat spre ea, eu dupa el. Nu apucam sa parcam ca suntem trasi pe dreapta de 2 politisti care asteptau strategic. Cel care vorbeste cu mine nu stia abslout nici un cuvant in engleza, dar reusesc sa-mi dau seama cam ce vrea. Pana la urma reusim sa intelegem ca am trecut cu masinile peste o zona pietonala, si ca trebuie sa dam amenda de 13 euro de masina. Kilo da 30 euro (pt amndoi) dar observam ca unul dintre politisti ramane cu mana intinsa…normal, s-au razgandit vor 30 de euro de la fiecare acum. Platim ca sa scapam, dar reusim sa ne stricam cateva ore din zi. Macar ne-au dat niste bonuri care par autentice, deci n-a fost spaga. Parcam apoi pe o straduta unde gasim locuri, si unde platim pe deasupra si taxa de parcare 1 euro de masina. Vizitam catedrala sf. Elizabeta, care este intr-adevar frumoasa si merita. Contra cost urcam pe o scara in spirala si pana in varful turnului de unde avem priveliste. Kilo nu a uitat sa puna in rucsac stegul Romaniei si nu pierde ocazia de a-l arata slovacilor de la inaltimea celei mai mari catedrale a lor. Scapam de data asta fara amenda sau altceva. Ne mai invartim putin in jurul catedralei si pornim spre masini ca aveam parcare pltatita o ora si nu e mai trebuie amenzi.

      Din Kosice ne indreptam spre nord, mergem pe autostrada pana la Presov unde cotim spre directie vest. Trecem printr-un tunel care parca nu se mai termina (cam 5 km) si la iesire avem in fata urmatorul obiectiv: castelul Spis, unul dintre cele mai mari din Europa, aflat pe lista patrimoniului Unesco. Cu masina ajungem aproape, intram si ne pierdem printre cotloane, tunele, turnuri, scari, diverse camere, pentru ca este intr-adevar imens castelul. Am zabovit cred vreo 2 ore prin el. La plecare oprim un pic si in Spis chapter, oraselul de langa castel unde se afla un complex catolic fortificat, cu biserica si casute insirate frumos de-a lungul strazii. Eu bag o cafea si plecam.

      Imediat ajungem la Levoca, un oras medieval ramas aproape intact, cu ziduri de aparare si case vechi in centru, toate intr-o stare excelenta. Din pacate biserica este inchisa pentru ca e deja tarziu, si nu putem vedea cel mai mare altar din Slovacia, de 18m. Atat pe biserica cat si pe sediul primariei alturate sunt montate schele si se renoveaza, asa ca ne cam strica pozele. Ne aprovizionam cu bere slovaca de la un magazin.

      Plecam spre Poprad, unde iesim de pe drumul principal si cotim spre nord-est, dupa ce incurcam din nou drumurile un pic, ca altfel nu-i fun. Chiar inainte de Poprad ne apar in fata muntii Tatra inzapeziti. Undeva pe langa Kezmarok ne oprim pentru o sesiune foto cu muntii. Imediat dam de indicatorul spre granita cu Polonia, drumul devine aproape pustiu, incepem sa urcam si apare si zapada pe langa sosea. Trecem in Polonia fara sa ne dam seama.

      Se lasa noaptea, si ajungem la Cracovia pe la ora 9. Chiar inainte de a ajunge la hostel eram gata sa ma busesc ca am taiat calea unuia cand am facut stanga la o intersectie. Hostelul este intr-o cladire veche cu mai multe etaje, noi avem camera la etajul 1. Camera noastra arata ok, dar restul cladirii pare nerenovata din timpul razboiului. Iesim la o plimbare sa vedem orasul noaptea. Trebuie sa si mancam ceva, dar singurul loc deschis la ora aia este un fast-food chinezesc cu 2 feluri de mancare. Gurile ne iau foc si ne gandim cum va fi la iesire.

Ziua 3 (joi 8 aprilie)  

      Azi nu ne mai deplasam cu masinile, stam toata ziua in Cracovia. Plecam cu viteza catre Wawel. Exista foarte multe categorii de bilete si petrecem ceva timp pana ne hotaram ce sa vizitam. Ne luam la Catedrala, la apartamentle regale si la pestera dragonului. Vizita la apartamentele regale este la ora fixa si obligatoriu cu ghid (in cazul nostru ghida :D). Am vazut carpete pe pereti pana ne-am saturat. In catedrala sunt mormintele regilor polonezi, ale eroilor militari, etc. Exista si un muzeu al catedralei. Urcam pe niste trepte de lemn pana in turn unde se afla clopotul Sigismund, cel mai mare din Polonia, 12 tone si care se aude de la 50 km. Pestera dragonului este o mica grota care are iesirea pe malul Vistulei unde este o statuie dragon ce scoate flacari pe gura. Dupa o sesiune de shopping pe la tarabele din zona, ne intreptam spre piata mare. Pe drum insa ne oprim la un restaurant sa gustam mancarea poloneza si stam destul de mult. In Piata Mare aflam ca turnul primariei va fi deschis doar de la 15 aprilie. Catedrala Sf. Maria nu se poate vizita decat in interior, nu si in turn, asa ca renuntam sa intram. Maria vine cu ideea sa cautam sa inchiriem biciclete, ceea ce si facem, 10 zloti pentru 2 ore bicicleta (cam jafuri cu kilometrajul dat peste cap, dar mergeau, dupa ce s-a ocupat Kilo un pic de ele). Magda si Anca care nu stiu sa mearga pe bicicleta au ramas la o sesiune de shopping iar noi ceilalti plecam sa exploram calare partile nevazute ale orasului. Mai intai dam un tur al centrului pe inelul de parc ce-l inconjoara, apoi ne plimbam pe malul Vistulei, intram prin cartierul evreiesc Kazimierz, unde remarcam numele magazinelor si restaurantelor, ne intoarcem si ne plimbam pe celalat mal al Vistulei si apoi inapoi sa lasam bicicletele. Pentru mine a fost prima data cand am inchiriat bicicleta si a fost super. Dupa alte cumparaturi si aprovizionare cu bere, parca ni se face foame si ne bagam intr-un bar subteran, plin de fum, unde bagam niste bere iar eu incerc pieroggi care nu mi se par ceva extraordinar (cele cu branza sunt chiar fade) asa ca cerem niste kechup. Ne ducem la hostel unde reusesc sa fac un dus pe semi-intuneric, cauza fiind siguranta buclucasa care cadea la fiecare 2 minute.  

Ziua 4 (vineri 9 aprilie)

      Incercam sa plecam cat mai devreme ca sa vedem cat mai mult dar nu prea reusim. Iarasi cumparaturi, apoi la masini si setam destinatia Parcul national Ojcow, aflat foarte aproape de Cracovia, in directia nord-vest. GPS-ul ne duce cum stie el, si nimerim pe un drum cu accesul interzis. Ne intoarcem, o luam pe un alt drum care devine neasfaltat, dam de un nene care taia lemne care ne zice ca drumul e infundat….iarasi inapoi. Nimerim pana la urma si cu o intarziere destul de mare ajungem la castelul Ojcow, aflat pe varful unui deal. Faza ciudata dar placuta este ca vine un nene si ne deschide, nu ne cere nici taxa de intrare si apoi pleaca imediat ce plecam si noi. Castelul in sine nu-i prea interesant, asa ca nu pierdem timpul. La 7 km in susul vaii stim deja (traiasca Lonely Planet) ca este un castel mai mare si intr-o stare mai buna, Pieskowa Skala. Lasam masinile la drum in parcare, fotografiem maciuca lui Hercule (o stanca ingusta si inalta ce se inalta izolata) cu castelul in fundal, apoi urcam catre castel. Arata chiar mai bine, si mai mare atunci cand ne apropiem de el, intrand in curtea interioara. Azi e ziua cu noroc, intrare libera si la muzeul din interior, unde luam niste papuci peste ghete si vizitam rand pe rand camere cu exponate din toate epocile. Ne plictisim repede si la iesire mai zabovim prin curtea interioara, cu balcoane pe 2 nivele, stam la soare la o mica lene si ne tragem sufletul.

      Urmatoarea destinatie este salina de la Wieliczka, o suburbie a Cracoviei, obiectiv pe lista patrimoniului Unesco. Problema era ca se afla in partea de sud-est a Cracoviei, deci trebuie sa traversam tot orasul. Dupa ce ne incurcam iarasi pe drumuri si pierdem timp, gasim in sfarsit autostrada care ocoleste orasul pe la sud, ajungem in Wieliczka, unde iarasi ne invartim mult pana gasim mina. Aici surpriza, parcarea 10 zloti de masina. Biletul de intare aflam ca este 55 zloti de persoana…fuck, dar dupa atatea cautari nu are rost sa ranuntam. La casa de bilete aflam ca 55 zloti e cu ghid in poloneza, turul cu ghid in engleza fiind 65 zloti. (la 1 milion de vizitatori anual cat are mina in medie, se aduna ceva) Vizita este obligatoriu cu ghid si dureaza cam 2 ore. Cand in sfarsit se formeaza grupul, intram in mina coborand niste trepte din lemn, pana la primul nivel aflat la 64 m adancime. Ghidul nostru face toti banii, vorbeste o engleza britanica perfecta, are si umor englezesc si bineinteles stie toate amanuntele despre mina. Vizitam doar 1% din lungimea galeriilor subterane, coboram pana la 135 m adancime, unde se termina turul ghidat in cea mai inalta incapere a minei. Pana la iesire mai sunt suveniruri si un restaurant impinge-tava unde ne oprims a mancam fiind lihniti. Preturile acceptabile, dar nu-i de mirare dupa cat am dat pe bilet. Urmeaza partea de senzatii tari la iesirea cu liftul….daca il putem numi lift. Sunt 3 custi suprapuse, fiecare inalta de 1,70 m sau cam asa, trase la suprafta simultan. Nu stiu cum a stat Kilo cele 30 s cat dureaza ridicatul, plus manevrele ca sa se poata deschide toate cele 3 lifturi. Eu cel putin am iesit cam palid din lift si aproape gata sa rup usa.

      Deja este ora 8 seara si noi trebuie sa ajungem undeva sa stam peste noapte. Pornim spre est unde in curand dam de un blocaj pe sosea ce se intinde pe catevs zeci de km. Scapam si de asta, si ne oprim in primul oras mare, Tarnow. Cum deja este trecut de ora 10, orasul e linistit, destul de gol, asa ca ne plimbam in voie prin centrul cu stradute inguste si piata centrala. Trebuie totusi sa gasim cazare ceva, asa ca incepem sa intrebam pe strada insa primim doar recomandari de genul hotel de 4 stele si ca nu vom gasi ceva mai ieftin. Sunam pana la urma la cateva recomandari din Lonely Planet si dam peste un motel aflat la cativa km de centru, pe care il gasim cu greu, dar ne cazam in 3 camere, de data asta Vladimir, Ancuta, Wizard si Anca impart o camera. Dupa o binemeritata bere, ne culcam dupa ora 12.

Ziua 5 (sambata 10 aprilie)

      Azi trebuie sa ne indreptam spre casa ca deja e sambata. Intai vizitam mai pe indelete si pe lumina centrul Tarnow-ului, pe o vreme ploioasa. Aflam la un magazin din piata centrala de accidentul in care a murit presedintele Poloniei. Toata lumea este socata, este o atmosfera de doliu. Stabilim directia in care trebuie sa plecam dar la iesirea din oras ne dam seama ca GPS-ul ne-a dus iarasi pe unde nu trebuie. O mica discutie, cercetam pliante, harti si decidem sa ne indreptam spre sud, pe cateva drumuri mai mici. GPS-ul isi face treaba bine de data asta,  si urmatorul oras vizitat este Nowy Sacz. Si vremea este mai buna, asa ca facem o plimbare prin piata centrala a orasului (aici nu este din pacate doar pietonala), apoi vedem un parc unde acompaniem niste statui la dans, ne intoarcem catre locul de parcare vizitand pe drum si caterala orasului, cu adevarat mare si impresionanta. Spre fericirea lui Kilo intalnim un grup de jidani costumati traditional (toata partea de sud a Poloniei a avut o comunitate evreiasca mare, in fiecare oras exista cartierul evreiesc, sinagoga). Chiar la intrarea in orasul vechi se afla cateva ziduri fortificate, dar nu sunt cine stie ce.

      Plecam si ne indreptam in directia est, avand ca tinta orasul Krosno, unde ajungem in vreo 2 ore, drumul fiind numai pe dealuri si prin paduri. Intr-un sat am oprit sa alimentam de la o bezinarie cu preturi mici, unde reusim chiar sa platim cu cardul! Krosno este aproape pustiu si cu o atmosfera de doliu, doar cativa adolescenti mai strica linistea din cand in cand. Piata centrala aici se afla pe un deal, este destul de mare si doar pietonala. Gasim miraculos un local deschis, de gen impinge-tava (toti eram cu foamea in noi), problema fiind meniurile doar in poloneza, si niciuna dintre chelnerite necunoscand alta limba, dar aveau macar bunavointa, asa ca dupa multe gesturi, desene, aratari cu degetul reusim sa comandam. Am mancat chiar porceste, preturile fiind incredibil de mici. Inca o plimbare prin piata centrala, luminata frumos de soare la apus si apoi la drum.

      Ne indreptam spre sud, spre Slovacia, oprim la ultima benzinarie in Polonia pentru a scapa de zloti (luam evident bere), si iesim din tara pe la punctul de frontiera Barwinek exact cand se intuneca afara complet. La Kosice ajungem candva dupa ora 10 seara, si nu banuiam cat ne va lua sa si gasim cazare. Dupa ce mergem la vreo 3 hosteluri unde nu mai gasim locuri (pierdem o gramada de timp si pe drumuri de la unul la altul, pentru ca tot centrul orasului e in lucrari si GPS-ul ne duce exact pe unde e inchis). Incepem sa sunam la diverse pensiuni, insa foarte greu raspunde cineva, iar care raspundea nu stia decat slovaca. Kilo invata cateva vorbe in slovaca, ne mai amuzam un pic auzind-ul vorbind la telefon in slovaco-romana-engleza si ajungem intr-un final in ultimul hal de oboseala pe la 12 si ceva la o pensiune cica de 1 stea, dar care arata de mai multe stele si costa pe masura, 20 euro de persoana. Ne culcam rapid pentru ca a doua zi e drum lung de facut.

Ziua 6 (duminca 11 aprilie)

      Plecam pe la 8.30, oprim la ultima benzinarie din Slovacia, la iesire Kilo uita ca de obicei sa aprinda farurile si apar 2 militieni exact cand mai erau  100-200m pana la intrarea in Ungaria. Mie imi cere actele, sa uita un pic in portbagaj (noroc ca ascunsesem bine cele vreo 30 de beri) si ma lasa, insa lui Kilo ii cere 50 euro amenda. Incep ei sa negocize, cu desene pe masina, cu dat din maini si pana la urma scapa fara nici o amenda.

      Urmeaza drumul lejer prin Ungaria (aproape numai autostrada), intram in tara, incep aglomaratia, claxoanele si gropile. O surpriza placuta avem la un popas unde oprim sa mancam, si chelnerita este foarte cumsecade si saritoare. Apoi drum si iar drum, eu din ce in ce mai obosit, pe la Sibiu se face noapte, si apoi nu mai stiu cum am ajuns in Bucuresti, mai mult pe pilot automat probabil, pe la 11 si ceva seara.

Cateva cifre despre excursie (masina Kilo):

  • am parcurs 4 tari (Romania, Ungaria, Slovacia, Polonia)
  • am folosit 4 valute: RON, HUF, EUR, PLN
  • am mers 2670km si am consumat 182 l benzina (consum mediu 6,8l/100km, cost mediu 1l benzina = 1,11 EUR) masina noastra
  • media distantei zilnice parcurse 445km
  • distanta parcursa pe tari: Romania (45,5%), Polonia (22%), Ungaria (19%), Slovacia (13,5%)
  • ne-am plimbat pe 6 paralele si 7 meridiane
  • cel mai inalt punct in care am ajuns cu masina Zdziarska Prze??cz (1081m), Tatra, in partea slovaca
  • costurile/pers: cazare 42,5 EUR, transport (benzina, combustibil, vignete, parcari etc), 66,5 EUR, intrari atractii 37,5 EUR + mancare, suveniruri, beri :)

La masina mea:

  • 2650 km
  • 42 h 52 min de condus (aproape 2 zile)
  • 159 l benzina consumata
  • media 6 l/100 km
  • viteza medie 62 km/h
  • pret mediu benzina 4,55 lei/l

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *