RT – Cindrel 9 – 10 noiembrie 2007

Motto "Bai in casa asta stau oameni!!!" (Autor Smiley)
Gasca (In ordinea numerelor de pe tiricouri): Smiley (aka Mihaela aka Bacea), Alinuta, Lolek, Punky si Cosmin.
Aici puteti vedea pozele din tura in Cindrel
  Tura aceasta a fost cu mari semne de intrebare deoarece nu prea s-au anuntat oameni. In fine sa incepem. Dupa o seara tare in Jec, seara udata cu multa multa bere, ne pregatim noi sa plecam in cindrel. Aveam sa ne intalnim dimineata la ora 6:00 in autogara Militari de unde aveam sa luam autocarul spre Sibiu. Ma intalnesc in metrou cu Lolek  si ne indreptam spre autogara unde aveam sa ne intalnim cu restul gastii. Ajungem noi conform orarului si asteptam sa vina si restu. 
   Ma suna Smiley si imi spune ca soseste si ea impreuna cu Alinuta. Dupa 5 min. apar si ele cu vestea minunata “Bai s-au mai retras 2 din tura adica Monica si Marius deci o sa fim noi 5”. Wow eram singuru baiat cu 4 fete…asta da responsabilitate mare (si nu, nu va ganditi la prostii). Se face 6:25 si Punky nu mai aparea…aaa ok ce facem? Urcam in autobuz si ne ia nenea soferu “Da…2 bilete cu reducere pt studenti….10% adica 62 lei!”. Cand aud sa-mi cada fata in loc sa platim 17 lei adica o reducere de 50% ne trezim ca platim bilete cu 10% reducere…deja bugetu meu era pe minus….hmm cam naspa. 
 

  Ma duc spre locul meu dupa 5 min. vine Mihaela cu vestea “bai super m-am tocmit cu soferu si am platit toti 5 doar 90 lei” Ptiu imi revine inima la loc…platim toti cate 18 lei de fiecare. Punky nu mai apare asa ca Bacea se duce dupa ea la metrou noi ramanand sa tinem autocaru pe loc pana apar si ele. Apare si Punky intr-un final ne urcam in autocar cu totii si ne pregatim de plecare. Pe drum mici discutii si mult mult somn (cel putin fetele au dormit ca eu m-am uitat pe tavan). Ajungem la Pitesti unde Mihaela se intalneste cu mama ei de unde ia un pachet cu mancare. Plecam si dupa ce trecem de Pitesti apar in departare muntii Fagaras plini de zapada. 
 
   Bagam ceva poze asa din viteza si ne vedem de somn (sau in cazu meu de uitat pe tavan). Ajungem conform orarului la 11:45 in Sibiu iar eu cu Alinuta dam fuga pana la un supermarket de unde cumparam ceva de haleala. Ajungem in autogara si rechinii deja sar pe noi “mergeti la paltinis? Hai ca va duc eu mai ieftin ne tocmim” la care noi “aaa stiti am vorbit deja cu cineva sa ne duca si sa ne si aduca deci nu”. Apare si nenea salvamontu cu duba care avea sa ne duca in Paltinis. Pe drum iarasi discutii discutii….Alinuta tot vorbea cu mine da eu eram trecut pe pilot automat si doar aprobam “aha aha zzzzzz ah ce cum cand?aha aha…” Ne lasa nenea cu duba exact la intrarea in traseu si cand ne dam jos din masina…..”hopaaaa zapada….zapada mare….hmmm naspa…” stiam ca o sa batem poteca…Ne echipam sufleteste, punem parazapezile bagam un iaurt in noi (mmm bun iaurt) si pornim pe traseu cruce rosie catre Saua Batrana. 
 
  Pe drum toate bune si frumoase, vremea parea sa tina cu noi, era poteca relativ batatorita asa ca totul parea sa fie ok. Ne oprim pt cateva poze, dezechipare de haine groase si pornim la drum. Zapada deja incepea sa aiba in unele locuri si 50 cm….ok cam naspa. Ajungem la un rau unde ma opresc sa iau niste apa. Ne oprim la iesirea din padure unde se terminau urmele si decid sa iau eu conducerea pt a deschide drumul si a face poteca. Si da-i si lupta neicusorule cu zapada si da-i si lupta. Ajungem la o casuta de lemn unde traseul facea stanga. Si da-i si baga poteca prin zapada. Deja zapada incepea sa fie si mai mare iar marcajele dispareau usor usor sub stratul mare de zapada.  Ajungem dupa lupte seculare la un indicator. “Wow indicator super tare…”. Alergam spre el si cand ajungem surpriza….pe indicator in loc sa ne arate drumul scria “IAD/RAI”. 
 
  Aaaa naspa….scoatem harta si ne orientam sau ne chinuim sa ne orientam. Vedem o poteca ce parea a fi bulevard si pe o stanca in zapada vad ca prin minune un marcaj, banda rosie, bai hai ca suntem pe drumul cel bun. “Hai ca dupa dealu ala e refugiul” da sigur…Ajungem langa o stana si incepem sa urcam, si urcam si urcam si urcam….Ajungem pe vf Rozdesti (1952 m), luam o mica pauza de regrupare si orientare. Vedem niste marcaje asa ca ne continuam usor usor drumul. Frigul si viscolul isi fac simtita prezenta si in gasca aceasta minunata isi face aparitia si noaptea…..ok naspa. Ne oprim sa bagam niste glucoza ca deja bateriile noastre bateau spre “low”. Le reincarcam, scoatem harta si ne chinuim sa descifram pe unde e drumul. 
 
  Scoatem frontalele si ca sa vezi frontala mea "3 la 10 mii" nu mai functioneaza…wow ce chestie. Imi da Alinuta frontala ei si zice “acu daca tot esti tu lideru….” Cu alte cuvinte “ba daca ne ratacim pe tine te injuram”. Spiritul de observatie nu ma lasa la greu si vad eu pe o stanca un marcaj “bai pe aici e”. Poteca era oarecum delimitata asa ca nu iti era prea greu sa observi pe unde  e drumu. Asta pana cand ajungem intr-o zona unde ne oprim sa ne uitam pe harta si ratacim traseul. Da-i si cauta marcajele prin zapada…degeaba zici ca le-a inghitit pamantul. “Ba hai la ghici” zic eu in sinea mea…si bine am zis. Mergem vro 5 min. cautand ca disperatii marcaje. Ne intoarcem la ultimul marcaj si cautam iar o directie. Decidem sa mergem in directia din care tocmai ne-am intors. Ajungem in locul unde urmele noastre se oprisera cand la 5 metrii in fata mea vad ditai stalpu. 
 
  Doamne ajuta! Bai pe aici e, fiti cu ochii in 4. Continuam noi sa ne uitam ca disperatii dupa marcaje. Ajungem la indicatorul care ne informa ca pana la refugiul Cînaia mai sunt 45 min. Deja era ora 19:00. Si binenteles ca iar poteca se duce in neant. Lolek si Alinuta se duc in fata sa verifice daca se vede vre-un marcaj. Deja apareau urme de animale salbatice si asta nu era prea bine…Ne hotaram noi 3 sa ne ducem dupa Alinuta si Lolek, le ajungem din urma si ele spun “Bai nu stiu daca e bine pe aici vad ca drumul duce in jos” Scot iar harta si se uita peste ea. 
 
  Intr-un moment de inspiratie ma duc mai in fata si ma apuc sa dau cu mana zapada de pe o stanca, cand observ ditai punctu rosu “Bai fetele pregatiti-va sa-mi dati o bere ca am gasit marcaju” oaaa super tare deja moralul nostru era la nivelul maxim. Si da-i si sapa iar poteca prin zapada. Deja traseul se vedea ca un bulevard. Din cand in cand mai dadeam cu mana prin zapada si mai gaseam cate un semn. Ajungem la un rau pe care trebuia sa il traversam, trecem de el si continuam drumul. Deja mergeam de 1 ora pe marcaj si nu mai vedeam refugiul….dar sa nu uitam ca e iarna si zapada….
 
  Intr-un final pe la ora 20 apare si refugiul undeva in dreapta care e ditamai cabana. Aflasem de la salvamontist ca sunt 3 camere deschise pe timpul iernii ce functioneaza pe post de refugiu. Intram si ne stabilim in cea mai ok camera care avea 5 paturi, 2 suprapuse si unul simplu, si ne punem pe despachetat. Scoatem parazapezile si le agatam in cuier de parca era expozitie de parazapezi “hai baetii veniti si luati cat inca sunt calde…”. Alinuta scoate primusul si o oala si facem o supa la plic (care apropo a fost geniala).Apoi ia cana ei o umple cu apa si o pune pe primus in idea sa faca un ceai. Dupa 3 min. cana se rastoarna si cade direct in rucsacu lu Punky….ups… 
 
  Scot si eu 2 mere si pandispan si binenteles ca impart frateste cu fetele (da stiu nu sunt nashpa eh asta e). “Mama ce bun e pandispanu asta cu mar e genial” zice Bacea. “Aaaa eu l-am facut…” “super tare sa ne zici si noua reteta” si de aici s-a nascut si competitia cu pandispanu (fetele astept sa vad ce puteti sa faceti din reteta aia de pandispan 😀 ). Bacea se plictiseste si se apuca sa faca poze…poze si iar poze….Deja incepeau ochii mei sa vada in alb-negru de la atata blitz….
 
  Se aude usa de la intrare facand poc poc si fetele ma trimit pe mine sa vad ce se intampla. Iau o bucata de sfoara ce o aveam la mine si leg usa cat pot eu de bine. Mai mancam noi ceva si ne bagam in sacii de dormit. Oboseala ne cuprinde pe toti asa ca Mos Ene nu intarzie sa apara impartind somn pe ici pe colo. La 6:30 suna alarma si ne trezim cu o lene in noi…Ies afara sa deschid usa si observ ca vremea e acceptabila putina ceata iar vant deloc. Ma duc in camera sa anunt fetele ca e vreme buna de urcat pe Cindrel. 
 
  Dupa 10 min. iese Bacea afara si vine cu o veste nashpa “bai afara a inceput sa viscoleasca nu putem urca pe varf” hmmm cam naspa asa ca decidem sa coboram ca e mai bine. Alinuta se duce afara si aduce niste zapada pe care o topeste sa faca un ceai. Papam noi bine si ne echipam de drum. Iesim afara si observam ca marcajul nu mai e triunghi rosu cum trebuia sa fie ci e triunghi albastru….Ok…Iau iar initiativa si pornesc la drum. 
 
  Cum necum iar nimerim pe traseu si dam de marcaje (D-zeu e mare si ne vede). Toate bune si frumoase pana dam intr-o poienita unde marcajul apare pe un pom si apoi fuge de noi si dispare. Aaaa ok….pe unde acum? Hai p-aici….Iar dam de marcaje si continuam traseul. Gasim niste stanci pe care erau desenate 2 ratuste (nush cine le-a desenat…) Ajungem pe “platou” unde gasim un stalp cu triunghi rosu…Si da-I si uite-te dupa marcaje…..tzeapa de data asta intuitia nu mai e cu noi. Cautam semen ca potarnichile da nimic. Ne invartim noi in cerc (un cerc in colturi) sin e despartim sa cautam un semn ceva. 
 
  Vad eu de la vro 20 m. pe o piatra ceva….Punky era la 5 m in fata mea si strig eu “ bai am vazut marcaju!!!” Punky “unde unde?” acolo!! Dau sa fug inspre marcaj nu fac nici 1 m si cad cu fata in zapada. Ridic mana si ii arat: acolo e! Punky izbucneste in ras, ne ducem la marcaj si incepem sa urlam ca sa strangem echipa. Apar si fetele si incercam sa dam de urmatorul semn da se pare ca l-a inghitit pamantu! Facem o regrupare si hotaram in lipsa de marcaje sa o luam prin padure in jos ca sigur ducea drumu ala undeva (intr-o prapastie cel mai probabil). Mergem noi luptandu-ne cu brazii, dupa 10 min. neo prim si intr-un moment de inspiratie bacea se uita in dreapta si urla “baaaaaiiii uite marcajuuuuu!!!” super tare. 
 
  Ne ducem noi langa pom unde vedem traseul cu marcaje din 5 in 5 m. Mergem noi pe poteca si vedem cum in fata noastra apar tot mai multi pomi daramati ce ne blocau traseul. Parca cineva ar fi vrut sa nu o luam pe acolo. Ajungem la poalele muntelui unde gasim o casa si un grajd unde era un cal. Probabil casa era a padurarului. Mihaela intr-un moment genial cand vede casa striga “Baiiii in casa asta locuiesc oameni!!!” wow ce tare…. Ne oprim la un parau ce trecea prin apropiere unde ne hidratam si umplem sticlele cu apa. Pornim iar la drum de data asta drumul era forestier asa ca nu aveam unde san e mai ratacim. 
 
  Dupa 10 min. ne oprim si savuram in mijlocul drumului un grapefruit. Lipa lipa in alertul nostru pas de rata dam de “turturi metalici” si ne apucam sa ne jucam cu ei. Pornim iar la drum si dam de o intersectie cu un indicator “Paltinis 17 km” scoatem harta si decidem ca Gura Sadului e mai aproape. Mergem noi 10 min. si dam de o caruta. Ii intrebam pe caritasi cati km sunt la care ei “aaa pai mai bine mergeti in paltinis ca pana in satu ala sunt 25 km, da mai bine va duceti la casa padurarului putin mai incolo si vorbiti cu el sa va duca cu o masina” aaa ok… ne ducem noi si vedem o casa cu un Aro in curte. 
 
  Partea proasta era ca daca vroiai sa ajungi la casa trebuia sa traversezi un rau pe 2 busteni…Lolek si Punky isi iau inima in dinti si se apuca sa traverseze. Ajung pe partea cealalta, se duc la casa si vad ca nu era nimeni acolo…Se intorc si luam decizia sa mergem in Paltinis. “200 m diferenta de nivel nu-I mult….sau e?” Incepem noi usor usor sa urcam. Dupa 3 km de mers trece pe langa noi din sens opus un Jeep….ptu ptu ba nu puteai sa vii invers? Mergem noi si mergem si mergem de san e vina acru. Eu, Alinuta si Bacea decidem san e oprim in mijlocu drumului sa mancam, lolek si Punky continua drumul. Neo prim fix in mijlocu drumului si bagam in noi. 
 
  Pornim si pe la 8 km fata de paltinis vine jeepu din urma. “Neneaaaaaaaa neneaaaaa ia-ne sip e noiiii!!!” ala ne face semn ca nu are unde si noi “in spate in spate la bagaje!!” opreste masina sin e suim. Dupa 15 min. In fata se vad Lolek si Punky si noi din spate “nenea nenea le luam si pe ele!!!” zis si facut. Se suoe si fetele si pornim la drum. Sa-I dea D-zeu sanatate lu nenea ala ca ne-a luat pana in Paltinis.Cu 1 km. inainte de oras vede Loleku oameni si intr-un moment genial (la fel ca Bacea) urla “baiiiii uite oameniiii!!” “wow civilizatie in sfarsit…”  Ajungem pe la 16:00 langa partia de ski si intram intr-un restaurant sa mancam ceva. 
  
  Mihaela ia telefonu si il sun ape nenea salvamontu care ne spune “bai nu mai are rost sa vin sa va iau vedeti ca aveti o rata la 17:30”. Gata! Papam ceva sin e indreptam spre locul de unde trebuia sa vina rata. Pe ruta aia circula autobuzul 22, am dat 9 lei pana in Sibiu. La intrarea in oras nenea soferu spune “sa v alas la concert la scorpioni?” la care noi toti din spate “daaaaaa”. Ajungem la 19:30 in Sibiu si mergem in piata mare unde ne intalnim cu Alex Cretu. El ne duce intr-o bodega unde era si restu gastii.  Plecam de acolo spre piata centrala sa asistam la concert. In piata ne intalnim cu alti 20 de ursi trubaduri ce au venit sa asiste la concert.
 
  Incepe concertul si ceilalti decide ca ar fi mai bines a mearga mai in fata, noi avand rucsacii mari nu am putut sa ne mai miscam si aici s-a produs “split-ul” gastii. Concertul dupa parerea mea n-a fost extraordinary si nici atmosfera pt ca multi treceau pe langa noi sic and le spuneam ca avem rucsacii acolo nu se lasau pana nu se convingeau ca acolo sunt rucsaci….Se face ora 23:00 si pornim spre gara de unde aveam sa luam rapidul spre Bucuresti. La gara imbulzeala mare…Anunta nenea la patifonu ala ca trenul are intarziere 20 min….dupa ce ca inghetam de frig mai are si trenu intarziere…Apare trenu si urcam buluc buluc in vagonu de clasa 1. 
 
  Ocupam un compartiment punem rucsacii sin e asezam…Dupa vro 2 ore apare si nasu si se tocmeste Pruncu sa ii dam nasului cate 20 de lei de fiecare. Toate bune si frumoase pana la Brasov cand vin 6 nenei care ne dau de pe locurile noastre….pana la Ploiesti am dormit pe hol. La Ploiesti Alinuta ne paraseste iar in compartiment 4 locuri se elibereaza….Pana la Bucuresti am bagat somn la greu. Ajungem in orasul minunat unde fiecare a plecat la “casile” lui. 
 
Cu respect, 
Cosmin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *