Cabana Valea Sâmbetei 17-18 mai 2008

Sa pleci din Bucuresti la ora 4 dimineata nu e usor, dar cum necum am reusit sa ajung intai la Arcul de Triumf, de unde mi-am luat pasagerii, si apoi la benzinaria Petrom de langa Baneasa, unde cu ceva intarziere a ajuns si cealalta masina. Distributia pentru aceasta tura a fost urmatoarea: Wizard(sofer), Anca, Andrei BC, Costel, Catalina, Paul(sofer), Stefania, Bacea, Cristina(sarbatorita). Paul a mers in masina cu trei fete..…si inca traieste sa spuna povestea!


Dupa intalnire, am consultat rapid traseul si am pornit la drum. Am mers pe DN1 pana la Predeal, unde am facut stanga spre Rasnov. A urmat o mica oprire, unde am aflat fara surprindere ca Bacea a vorbit in continuu si nu a lasat oamenii sa doarma. Nimic nou. Urmatoarea oprire a fost in Zarnesti, ca Stefania nu avea nimic de mancare, drept urmare a colindat magazinele. Initial intentionam sa mergem catre fagaras si pe urma spre sambata, dar am gasit un drum putin mai scurt decat cel prin Fagarash, si am facut destul de bine. Ca fapt divers, dupa Zarnesti am mers pe un drum in care numai curbele erau reparate, restul era plin de gropi….Asa ca am mers mai  repede in curbe decat pe drumul drept.

Am ajuns cu bine la Sambata, am aflat ca putem lasa masinile la pastravaria aflata la cativa kilometri de manastire, mai incolo se rupsese podul si oricum nu mai puteam sa mergem. Asa ca am parcat in curtea pastravariei, ne-am luat frumusel rucsacii si…normal ca nu am plecat la drum, ci ne-am dus sa mancam peste. Dar intre timp surpriza: Paul a inchis din greseala cheile de la masina in portbagaj. Iar portbagajul se deschidea numai cu cheia…. Ne gandim sa rabatam bancheta, dar Loganul este o masina pur romaneasca in esenta lui, asa ca banchetele nu se rabateaza…. Asa ca ne apucam sa dezasamblam bancheta in spate. Scoatem sezutul, insa speteaza era prinsa cu suruburi, iar chei nu aveam…. Gasim chei, nu sunt bune(ne trebuia exact esenta reparatiilor de orice fel…cheia de 13. Sfanta cheie de 13!), asa ca pana la urma Paul strecoara mana pe langa spatar si umbla pe neve in rucsac..si gaseste cheile : )  

Se facuse deja tarziu, dar noi bagam inca in noi peste si bere. Pana la urma pe la 11 jumate am inceput si noi ascensiunea, cred. Traseul a fost destul de fain, ploaia a alternat cu soarele si in vreo 2 ore si ceva am ajuns la cabana Valea Sambetei. De remarcat podurile de tip busteni unul langa altul, pe care eu personal le-am trecut cu greu (de fapt greu si “sa mor io daca trec asta” a fost doar la primul, pe urma a fost mai usor).

La cabana am baut cate un ceai, am mancat cate ceva(adica prajitura Cristinei 😛 ) si am profitat de o fereastra de vreme buna ca sa pornim catre varf. Habar n-am ce varf, conteaza? Biiine…varful LA CHEIA BINDEI, 2383 m. Costel, Catalina si Paul au ramas la cabana. Lenea asta….  Am pornit la drum, dar pe masura ce urcam nori negri se strangeau pe cer. Dupa vreo jumate de ora(cred) a inceput sa ploua destul de nasol, pe cand noi urcam o portiune cu zapada, destul de inclinata. Ne-am oprit in intr-un loc si in loc sa asteptam ca oamenii normali, am decis sa ne intoarcem din drum, considerand ca ploaia e uda si nu o sa se opreasca in curand. Am coborat portiunea de zapada, unii mai greu altii mai usor, am mai mers un pic si evident ca ploaia s-a oprit. Ne-am blestemat singuri zilele dar am decis sa nu ne intoarcem pentru ca era deja tarziu. Am mers in schimb la o cascada aflata in apropiere, pe urma inapoi la cabana.

Pe langa cabana locuri bune de pus cortul nu prea erau, dar cumva am reusit sa le punem pe pante acceptabile. Bacea tipa in gura mare ca vrea foc, asa ca am plecat in padure sa culegem brazi uscati. Am strans o gramada de lemne, cam ude ele dar pana la urma au ars. Cu chiu cu vai am aprins si focul (Bacea did it!). I-am dat cadoul Cristinei (ca era sarbatorita), i-am cantat frumos…dupa care Bacea a luat chitara in brate si a cantat si mai frumos. Insectele micutze care roiau in jurul nostru(si muscau numai in zona fetei sau prin par) ne-au asediat, si duminica de dimineata eram mai toti muscati. Incet-incet ne-am retras prin corturi, numai Bacea, Paul si Monica (+ cabanierul) au ramas pe baricade pana tarziu.

De remarcat cel mai folosit cuvant al zilei, laitmotivul excursiei, suma gandirii noastre filozofice: perpulis. Acum sa nu ne luati la perpulis pentru asta, se mai intampla sa iti ramana un cuvant in minte, asta e 🙂

Duminica 18 mai
===============

Teoretic trebuia sa ne trezim la ora 7. Practic ne-am trezit la 8 jumate. Teoretic trebuia sa plecam la 9. Practic am plecat foarte tarziu….pe la 11.15 cred (vina partial a noastra, ca ne-am miscat greu, dar mai apoi vina Stefaniai, ca s-a miscat precum ochii mortului). Am coborat pe acelasi drum pe care am venit. Vreme buna, soare si cald. Am ajuns la masini, dupa care am pornit catre Sercaia, unde cica se desfasura festivalul narciselor…..Cu muzica populara si mancare traditionala. Sau cu manele si mici?

In sfarsit, am ajuns acolo, lume multa, multe masini, dar ciu ciu festival. Era un mos care vindea turta dulce si cam atat…..Muzica..nimic. Vreo alta organizare….de asemenea lipsa. Din rezervatie(e rezervatie naturala acolo, nu ai voie sa rupi florile) ieseau diverse grupuri cu buchete mari de narcise(deh…Romania). Chiar si padurarii aveau un buchet. Normal. Am trecut de poarta rezervatiei, am mers ce am mers prin padure, asteptandu-ne sa vedem campuri intinse pline de narcise. Am mers un timp, dar nici urma de narcise…Deja ne intrebam daca a mai ramas vreuna. Pana la urma am gasit cateva poienite cu narcise, dar invadatorii trecusera pe acolo si florile erau rare. Am ajuns la marginea padurii si a inceput ploaia. Care a trecut repede, asa ca ne-am asezat pe un izopren, fetele au baut vin, am mancat mancarea Cristinei…la semnalul lui Bacea, am pornit inapoi catre masini. Dupa ce am ratacit o vreme fara tinta ca nu stiam pe unde se iese, am ajuns si in parcare.

Urmatorul popas a fost la Rasnov ca ne era foame. Am mancat ciorba si pizza intr-un restaurant, pe urma inghetata. Berea fara alcool Stella Artois e nashpa.  Bacea a facut vreo 5000 de poze cuplurilor. Paul si-a dat seama ca trebuie sa treaca prin Ploiesti, eu nu vroiam sa merg pe DN1, asa ca ne-am despartit. Am fi vrut sa mai mergem in coloana pana la Predeal, dar ne-am asteptat unul pe altul si pana la urma ne-am pierdut. Paul a mers pana in Ploiesti pe DN1, in coloana cu 60 km/ora. Noi am mers prin Targoviste, mai incet sa sunt multe sate, dar fara coloana. Pana la urma ambele masini au ajuns cu bine acasa…si cu asta s-a terminat excursia noastra.
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *