RT – Bucegi 15 iulie 2007 Valea Țapului – Valea Mălinului

So… hai să vă relatez jurnalul unei ture de prin râpele Coștilei bun de povestit la nepoți, nepoate și nu numai;
Am plecat duminică dimineața cu Eugen și BauBau să încercăm să dam Valea Țapului (1B) prin Bucegi urmând să ne întâlnim cu Hike în Bușteni.

Hike rămăsese în Bușteni după încercarea noastră (eu cu el și cu Lucian de sâmbătă) de a da Valea Seacă a Caraimanului – încercare care s-a soldat cu o bălăureală de zile mari pe abruptul estic al Caraimanului , cu parcurgerea Vâlcelului de sub Portiță (parțial) și cu traversarea abruptului până la refugiul Salvamont de la Valea Spumoasă – intrarea în Seacă binențeles că nu am găsit-o – deși eu și Hike mai fusesem pe Seacă cu un an în urmă.

Ajungem in Busteni pe la 8.30 cu Sageata Albastra de 6.30 – ne intalnim cu Hike la Caminul Alpin o purcedem inspre Gura Diham cu masina – proprietate persoanala a lui Hike si de acolo o luam la picior pe traseul banda galbena spre Valea Cerbului;
Faza “funny” era ca si Andrei si Anda aveu in gand aceeasi vale dar ei nu doreau sa o parcurga impreuna cu noi asa ca am zis sa o luam inainte ca sa nu dam de ei pe vale – la cererea expresa a Andei;
Ajungem in Poiana Costilei , pauza scurta , lui Hike ii cam pierise cheful de facut vai – avea o problema de regasire a eului interior + probleme de tinut ritmul pe munte – daca ar fi stiut ce va urma – probabil ne-ar fi asteptat la masina; noi am reusit pana la urma sa-l convingem sa mearga pe vale;
Incepem sa urcam pe Valea Cerbului printre resturi de copaci de la avalanse , vreme buna , soare , veselie si voie buna;
Ajunsi la intrarea in Valea Tapului (unde traseul Vaii Cerbului trece pentru prima data de pe Abruptul Morarului pe cel al Costilei) admiram partea inferioara a vaii cu o saritoare “nesimtita” chiar aproape de intrare – valea asta nu arata deloc placut din punct de vedere al usurintei traseului ,dar da bine ca si peisaj de abrupt ;
Hike vorbeste la telefon cu Anda si Andrei care ajunsesera inaintea noastra dar ratasera intrarea in vale si ajunsesera la intrarea in Valea Urzicii – “grozavia” de vale 4A de pe fata nordica a Costilei – chiar in dreapta Vaii Tapului cum urci spre Omu;
Hike ii ghideaza pe Andrei si pe Anda inspre intrarea din Tapului si in timp ce noi ne echipam si scoteam la iveala cum zice Dorin “corzile , buclele , anourile , pitoanele , ascenderele , hamurile , dispozitivele de rapel , prusicele si castile” sosesc si cei doi ;
Pana la urma neavand de ales nici unul dintre noi hotaram sa parcurgem traseul impreuna chiar daca existau anumite divergente de opinie si de mentalitate;
Incepem sa urcam pe vale ajungem sub nesimtirea de saritoare de vreo 40 d e metri – spalata , surplombata si umeda , ne bagam pe niste lespezi in stanga pe sub un tavanel , efectuam o trecere “stilul rama” pe o fisura ce te scoate deasupra vaii – jegoasa chestie – m-am ales cu o julitura la deget si cu multe zgarieturi pe brate , dupa care urcam prin stanga saritorii pe o fata de iarba inclinata printre jnepeni;
Ajunsi deasupra “belelei” de saritoare fiecare incepe sa catere pe unde i se pare mai comod , eu avand pioletul tehnic la mine aleg sa ma bag pe fetele ierboase din stanga si din drepta vaii – fete extrem de inclinate dar pioletul isi face treaba si se infinge cu o placere “sadica” in smocurile de iarba de prin zona;
Reajunsi in firul vaii dam de primele spalaturi si hornuri de pe vale unde lumea incepe sa aplice tot felul de tehnici de catarare ;
Anda baga niste ramonaje de zile mari pe 2 hornuri consecutive filata de Eugen , eu ma bag tot in ramonaje jegoase prin hornurile ude , Eugen trce prin sparait-uri hornurile, la fel si Hike si Andrei , Bau Bau – cu ganduri extreme – ne zice ca nu am luat-o bine si se baga pe fetele din dreapta hornurilor chiar pe firul vaii – fete spalate de stanca la vreo 50-60 de grade – dar pe care Bau Bau le gaseste extrem de aderente cu bocancii lui Raichle si reuseste sa le dea fiind filat de Eugen care totusi se gandeste ca daca Bau Bau pica zboara amandoi pana jos;
Dupa trecerea acestor doua hornuri , urmeaza o serie de trepte de stanca spalate – cam asa e toata valea – hornulete si trepte de stanca spalate – in genul Saritorii Prelucii de pe Seaca Crucii;
Trecem si de astea ajutati pe ici pe colo de cei mai experimentati , eu imi folosesc pioletul la fiecare ocazie pe care o gasesc – ma ajuta foarte mult – si chiar imi place tehnica asta de tractare in piolet vara pe vai;
Urmeaza inca o serie de saritori pe care eu le evit prin dreapta bineinteles pe fete de iarba cu inclinatie accidentata si tragand de toti jnepenii intalniti in cale dupa care ajungem la cea mai mare belea de pe vale – o ruptura de panta de mari dimensiuni – Priponul Vaii Tapului – e ca si cum ti-ar aparea in firul vaii un perete de 40 – 60 metri vertical ;
E. Cristea zice ca se da pe partea drepata printr-un horn cu vegetatie destul de inclinat , initial ne gandim sa o luam pe acolo , dar baietii cei tehnici (Hike si Eugen ) efectuand munca de prospectare a rupturii de panta identifica un horn de vreo 40 m in mijlocul peretului pe care zic ei ca se poate catara lejer;
Pentru a ajunge la baza hornului trebuia sa efectuam un traverseu extrem de expus pe deasupra firului stancos al vaii , Hike si Eugen vin cu ideea sa puna un fel de balustrada – asigurata in ei doi la capete si noi se ne asiguram pe coarda in timp ce traversam; nu prea suna ok dar ne conformam – ne gandim ca daca ne-ar vede un alpinist experimentat ce tehnici inventam ar rade si cu fundul de noi ; pana la urma traversam asigurati in coarda , cu morcovul ca daca cel care traverseaza aluneca ii trage si pe cei doi de la capetele corzii dupa el in rapa – simultan ;
Ajungem la baza hornului cu pricina , ma uit la el si nu mi se pare foarte ok dar ce sa facem daca lumea vrea sa o luam pe acolo – o luam , identificam un piton in stanca la baza hornului – se scoate coarda , buclele , Eugen trece la filat si Hike se hotaraste sa mearga cap pe horn ;
Ii dam lui Hike 3 bucle sa aiba la el , poate da de pitoane pe parcursu gornului si sa faca asigurari intermediare ; incepe sa catere Hike filat de Eugen , noi ceilalti ne uitam la el si nu prea ne place – Hike care catara bine totusi merge destul de greu ; da de un piton in mijlocul hornuluii , pune bucla , mai catara o portiune ingusta , da iar de piton si pune inca o bucla si ajunge in partea finala a a hornului un pic surplombata;
Aici mai da de un piton pune si ultima bucla si incearca sa iasa pe partea stanga a hornului pe o spalatura fara prize , iesirea directa era destul de surplombata; se chinuie un pic , ne zice ca nu prea e bine , pana la urma reuseste sa iasa din horn si incearca sa caute inca un piton sa asigure pentru a fila pe ceilalti care urca
Nu gaseste piton , nu prea gaseste nici un bolovan dupa care sa asigure , timpul trece , apar si nervii , Anda vrea sa dea hornul in ciuda faptului ca Hike zisese ca e nashpa rau , eu tot propun sa ne bagam pe varianta din carte a lui Cristea , pana la urma Eugen se gandeste sa se duca si el ca sa fie 2 care pot fila , ii dau ascenderul , niste prusice , Andrei se baga la filat , Eugen pune ascenderul pe coarda si incepe sa catere , asigurat in ascender.
Ne gandim pana la urma vazand ca si Eugen catara destul de greu , sa renuntam si sa o luam cei ramasi jos pe hornul cu vegetatie din dreapta – pe care tocmai coborau in viteza niste capre negre;
Eugen recupereaza buclele si ajutandu-se de ascender reuseste sa dea pana la urma hornul de 40 m ;
Noi scoatem coarda lui Andrei ( a doua coarda) si o punem de un rapel in firul vaii pentru a evita iar trversarea pe brauletul expus ; fac rapel dupa care ajung in dreapta vaii inspre hornul cu vegetatie, face rapel si Anda , Andrei vrea sa ii explice lui Bau Bau tehnica rapelului si scapa optul lui in rapa – Bau Bau nu avea opt asa ca ma duc la ei din nou sa le dau reverso-ul meu ;
Incep sa catar cu Anda pe hornul – din dreapta peretelui infingand cu dusmanie Quarkul in iarba – hornul e inclinat dar merge – Anda reuseste sa ajunga langa Hike care astepta deaspra ca sa ne fileze cu cealalte coarda;
Ma blochez pe o trepta verticala de vreo 2-3 metri plina de vegetatie , ii zic lui Hike sa dea coarda sa ma asigur, acesta nu poate pentru ca Eugen inca descurca la ea ; ma odihnesc un pic si catar la liber si portiunea asta avand porofilul vaii sub mine ; ajung langa Hike – pe Braul cu Jnepeni chiar deasupra Priponului Vaii Tapului ;
Ma duc laanga Anda pe o treapta de iarba mai orizonatala , vin si Bau Bau cu Andrei cu tot cu opt recuperat din rapa ;
Ne odihnim un pic pe brau deasupra vaii , duap care incepem iar sa urcam pe vale ; in carte scrie ca in continuare se urca pe o muchie inclinata dintre cele 2 fire ale vaii (aici valea se ramifica in 2 fire);
Urcam prin niste jnepeni nenorociti avand rapa sub noi , fiecare pe unde poate , Hike e un pic “dezamagit” de jnepenii astia care nu-i cad prea bine cica il intristeaza , Anda se bag in niste jnepeni in dreapta mea si are probleme in a mai inainta ; Andrei e un pic mai sus si o tot intreaba pe unde e ;
Trecem de portiunea cu jneapan si dam de o fata lunga de iarba si stanca extrem de inclinata ; cataram pe acolo , Anda baga turbo in fata – parca isi injectase “dextroza” in vena si duduia de adrenalina , Eugen dupa ea , vin si eu – cam obosit , Andrei in spatele meu si Hike si Bau Bau mai jos; la un moment dat imi scapa priza de piolet si era cat pe aci sa zbor pe spate – m-a cam trecut un fior pe sira spinarii;
Il intreb pe Eugen daca mai e mult pana in Braul Mare al Costilei – acesta zice ca nu crede ca mai e mult ; continuam sa cataram si cu ultimele puteri ajung in Braul Mare al Costlei chiar in dreapta Crestei Malinului (Coltul Malinului , Dintele dintre Colti si Coltul de Sus).
E ora 7 seara , incepe sa se faca frig , ajung si ceilalti , facem poze , zambim bucuros ca am dat valea , dupa atatea eforturi , nervi si morcovi;
Dupa ce mancam o pornim pe Braul Mare al Costilei spre stanga cu gandul sa coboram in Valea Malinului si de acolo sa coboram toata vale pana la Hornul Pamantos;
Trecem de Creasta Malinului , se vede valea sub noi se vede si releul de la Costila , coboram pe fete de iarba inclinate , Eugen gaseste o potecuta de coborat in vale , aceasta se sfarseste deasupra vaii pe o treapta de stanca ; eu gasesc pitonul de rapel din Creasta Malinului si fac rapel la cordelina in vale;
Pe Malin limbi de zapada inghetata intermitente, incepem sa coboram grabiti ca venea noaptea , pun coltarii cobor pe zapada , ii scot , coboram in viteza toate saritorile mici din canionul de sus al vaii , ajungem la o saritoare “nesimtita” unde facem rapel – punem asigurare dupa un bolovan ,din cordelina si rapelam printr-o fisura ;
Ajungem in Poiana Lespezilor din Valea Malinului , la confluenta cu Valea Hornului – se pare , continuam sa coboram , se intuneca , se aprind frontalele , Hike nu are , a lui Anda e pe terminate , eu ma trezesc ca nu imi merg bateriile Duracell noi noute – se topisera de la caldura in carcasa lor ; injur , blestem firma Duracell – e prima data cand nu imi merge frontala – si chiar aveam nevoie de ea;
Tin aproape de Eugen care lumineaza cu a lui , continuam sa coboram prin noapte , descatarand saritori una dupa alta , ajungem la saritoarea unde Dev trecuse prin gaura , noi coboram pe o fisura ;
Ajungem in sfarsit in jur de ora 12 noaptea si la saritoarea mare (prima saritoare a vaii – saritorea din Imnul UT) – aia cu pitoanele pe drepata cum urci ; Hike ca de obicei o face prin stanga (cum urci) la liber – o mai daduse de fiecare dat acand a fost pe Malin tot pe acolo – desi nu e chiar usor;
Noi punem de un rapel in noapte , pitonul de rapel e la un metru in fisura din saritoare , trebuie sa pui optul/reverso-ul pe coarda fiind bagat in ramonaj deasupra pitonului – e cam nashpa faza asta , rapeleaza Eugen primul , se duce si Anda filata de sus cu cordelina de Andrei – e si asta o tehnica sa faci rapel si sa fii filat de deasupra;
Rapeleaza si Bau Bau , Andrei il fileaza si eu il asigur pe Andrei sa nu il traga Bau Bau in jos cu cele 110 kg ale lui;
Rapelez si eu fara frontala nesimtirea de saritoare si rapeleaza ultimul si Andrei ; regrupam sub saritoare , eu ma trezesc cu coarda mea stransa chiar in cap – Andrei o aruncase spre mine – injur si blestem de mama focului – e nashpa sa primesti 3 kg de coarda in cap – bine ca aveam casca
Coboram pe firul vaii pana la intrarea in Hornul Pamantos – nu prea sew\ vede bine acum noaptea si e cam “scarry” zona – Eugen gaseste niste fete de iarba pe care urcam pana la intrarea in Horn ; incepem sa catarm pe hornul plin cu pamant instabil , lumea e cam nervoasa – dupa atata efort si oboseala , eu nu prea vad pe unde catar – e o chestie super nashpa sa cateri un horn desul de inclinat si lung noaptea dupa 16 ore de efort si fara lumina;
Andei ii zboara un bolovan peste picior , incepe sa injure si sa urle , Hike si Eugen urla la mine sa catar prin horn spre iesire , eu nu prea vad pe unde catar , pana al urma ajung pe creasta de deasupra hornului – sunt cam terminat fizic , ajung si ceilalti , facem o pauza ca sa ne calmam si sa ne revenim;
Incepem sa coboram pe Valcelul Ascuns ghidati de Eugen , coborarea e nashpa , mult pamant , frunze , balarii , copaci rupti , intuneric ; Eugen coboara 5-6 metri dupa care imi lumineaza si mie sa cobor , suntem postati alternativ unul cu frontala , unul fara , coboram prin valcel in linistea noptii , cu mici pauze , intr-un tarziu ajungem in sfarsit in Poiana Costilei – e ora 2 noaptea;
Ne dam jos echipamentul de pe noi in poteca marcata cu banda galbena , Anda isi da jos bocancii si isi pune sandalale , nu mai avem apa de mult , si ne e sete , incepem sa coboram pe poteca cu banda galbena , o tai cu Bau Bau in fata cu gandul la izvorul de apa din poteca – de pe la jumatatea traseului ; e straniu sa cobor in noapte prin padurea asta , “vad” ursi la tot pasul , Bau Bau imi lumineaza calea cu frontala si coboram in paralel , ajungem la izvor , bem muuuulta apa , ajung si ceilalti – se hidrateaza si ei ;
Continuam sa coboram sdi in jur de ora 3 suntem la masina in drumul spre Gura Diham – s-a terminat cu efortul – am mai “reusit” sa fac iar o tura de aproape 20 ore – aproape epuizanta – dar am dat-o pana la urma;
Ne schimbam de hainele murdare , bagam rucsacii in masina si o pornim spre Busteni ; ajunsi aici ne oprim la primul non stop , lum suc , fructe , iaurt cu fructe , biscuiti ;Hike cumpara vreo 3 cutii de gaz ca sa –l tina treaz ca sa poata conduce pana la Bucuresti – suntem 6 oameni in masina – obositi , epuizati dar peste toate OK;
Se baga somn in masina de voie , in apropiere de Ploiesti , Bau Bau trece la volan vazand ca Hike cam atipea ;
In jur de ora 7 suntem in Bucuresti dupa 24 de ore , Bau Bau isi recupereaza masina din parcarea de langa Basarab si noi ceilalti luam taxiuri si o pornim spre casele noastre ;
Asta a fost tura , lasand la o parte toate supararile , toti nervii , toate ambitiile prostesti si toate neintelegerile am reusit sa o scoatem la capat pana la urma si asta e tot ceea ce conteaza !!!

Numai bine si nu uitati : Keep Climbing !!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *