RT 1 Mai muncitoresc in Delta (sau nu)

  Iata ca se apropie si anul acesta cel din urma 1 Mai Muncitoresc data la care multi tanjesc dupa o zi libera, altii chiar au ziua aia libera si se mai adauga ceva zile si iata ca se pune tara la cale. Asa am facut si eu….am pus tara la cale doar ca planurile de acasa nu se potrivesc mereu cu cele din targ. Dar sa nu mai lungim vorba si sa va povestesc.
 
 Se facea a fi o zi de luni 28 aprilie. Dupa ceva anunturi   date strang 3 oameni sa mergem sa petrecem 1 Mai in delta. Zis si facut. Si iata cum ne strangem eu, Irina (EcoTur), Nisha (UT) si o prietena a Nishei.
 

Ziua 1 – 28 Aprilie
 
 
  Ora 4:30 se da trezirea. Ma intalnesc dimineata cu Irina si pornim amandoi catre gara Obor. Discutii in masina “cam multe” (deh inca dormeam pe noi). Ajungem la gara si ne intalnim cu Nisha si prietena ei. Planuim cum sa petrecem unu mai in Delta Dunarii mai exact la Sf. Gheorghe. Ne suim in tren si ne asezam la locurile noastre.
 
  Povestim ce povestim si rupti de oboseala dupa o noapte nedormita bagam somn. Ne mai trezim din cand in cand si in apropiere de Medgidia vedem ca vremea n-avea sa se intrepte absolut deloc. “Mama ce vreme nasoala o sa ne plictisim de moarte in delta” zise Irina. La care eu mai in gluma mai in serios ii spun “ba am putea sa ajungem in Tulcea sa vedem cum e vremea si daca e tot asa ne suim in tren venim acasa si maine dimineata plecam in Crai”. 
 
  Atat a trebuit sa spun ca tot drumu Irina se gandea cum sa ajunga mai repede in crai (ea nefiind niciodata acolo). “Ba uite ce naspa e bla bla bla”. Iata ca ajungem si in Tulcea unde observam ca vremea chiar nu se arata promitatoare. Nisha si prietena ei se hotarasc sa se duca in delta eu si Irina chititi sa plecam in crai.
 
 
Si iata cum aveam noi de balaurit vro 4 ore prin Tulcea. Dar nu-i nimic, Irina avea un prieten prin oras asa ca baiatul ne-a aratat orasiul Tulcea. Ne-a dus la monumentul de acolo unde am tras cateva poze, am mancat ceva langa statuie si am pornit cu pasi vioi spre gara. 
 
  Ne oprim la un internet café sa verificam vremea in piatra craiului si observam ca e destul de ok sa ne aventuram. Si iata-ne plecati din Tulcea cu destinatia Bucuresti. Ajungem rupti de oboseala la 23:05 in Bucuresti mergem fiecare la casile noastre si ne schimbam echipamentul din cel de mare in cel de munte.
 
 
Ziua 2 – 29 Aprilie
 
 
Ora 6:30 ma intalnesc iar cu Irina si luam directia Gara de nord. Ajungem cu 20 min. inainte sa plece trenul dar la casa de bilete era coada. “Aualeu pierdem trenu”. Un baiat din fata noastra intreaba “ Aveti tren acum?” “Da in 20 min. pleaca” “Hai treceti in fata mea” merci merci. Cumparam bilete si fugim la tren. 
 
  In acceleratu ala o agitatie de nedescris. In compartimentele de alaturi erau niste copilasi de clasa 1-a se duceau cu invatatoare in excursie. Normal ca pana la Busteni ne-au facut capul calendar, dar noi obositi nici n-am bagat de seama.
 
 
Dupa 2 ore de dormit prin tren ajungem in Brasov. Luam 23 barat si ne indreptam spre autogara.
 
Ajungem acolo la 10:45 si observam ca masina nu-i. Pe panoul ala scria ca masina pleaca la 13:05. Aualeu ce ne facem? Langa noi o gasca de 5 muntomani care aveau aceeasi directie – Zarnesti – una din fetele care era in gasca se duce la casa si intreaba de masina. Aflam cu bucurie ca mai pleaca o rata spre zarnesti la 11:15 asa ca ne asezam linistiti si asteptam sa vina rata. Ingurgitam ceva, apare si masina si urcam in rata. Pe drum discutam ce discutam si iata ca in 40 min. deja suntem in Zarnersti. 
 
  Coboram din masina si mergem sa luam cate ceva de la un magazin local. Norii ce planau deasupra orasului aratau ca va fi o zi cam ploioasa dar nu-I nimic suntem fericiti. Incepem interminabilul drum spre fantana lui Botorog cand se pune deja pe ploaie si grindina…..opa deja lucrurile arata nasol! In scurt timp se opreste si ploaia. Ajungem la Fantana lui Botorog unde ne aprovizionam cu apa de izvor. Urcam in pas voinicesc spre Curmatura si dupa 1 ora si ceva ajungem la cabana.
 
 
Mancam ceva, cumparam o harta si pornim spre “La table”.
 
Frigul isi face simtita prezenta asa ca marim usor usor pasul. Ratacim de cateva ori traseul din lipsa marcajelor dar intr-un final ajungem la Table. Ne orientam cu ajutorul hartii si a busolei si gasim traseul spre “Refugiul Grind”. Dupa o jumatate de ora de mers pe 4 marcaje drumul se bifurca si intram pe o poteca ce avea doar 2 marcaje printre care si triunghiul albastru ce ducea in Saua Funduri. Urmarim triunghiul pana ce ajungem intr-un final si la refugiul nostru mult iubit. 
 
  Rupti de oboseala intram in refugiu si observam ca cineva lasase intentionat acolo niste paine cu cartofi feliata. Perfect! Mancam si noi cateva felii, ne schimbam de hainele ude si decidem sa urcam putin in creasta. Dupa 10 min. de urcus ajungem in creasta unde vremea parea sa fie ok. Facem cateva poze, decidem sa mergem si noi pe primul varf din creasta, pozam soarele in asfintit printre nori si coboram la refugiu.
 
 
Cum sa facem un ceai cald cand n-ai lemne uscate si nici primus? Nu-i nimic. Am decis ca sa iau la mine aprinzatoarele de foc tip disc ce se folosesc la aprinderea focului. Ard timp de 10 minute fara probleme. Iau din refugiu de acolo o lumanarica mica arunc restu de ceara din ea si pun inauntru un arzator pun 2 pietre pe care sa pun cana, iau discu il pun intre pietre pe podeaua refugiului il aprind si pun cana peste. Si iata cum in 10 min. aveam o cana calda de ceai fara prea mai probleme.
 
Savuram ceaiul fierbinte si mai facem unul. Bem si al 2-lea ceai, mancam ceva, luam toate hainele pe noi pt ca presimteam o seara friguroasa, luam o gura de whisky sa ne incalzim, ne bagam in sacii de dormit si da-i somn pana dimineata. Dar lucrurile nu se termina aici! Cum Irina avea un sac prea bun de dormit I se face frig asa ca scot folia mea de supravietuire si se inveleste in ea. Nu stiu cat cald sau frig i-a tinut stiu doar ca ne-am trezit a 2-a zi pe la 9:45.
 
 
Ziua 3 – 30 Aprilie
 
 
Ne trezim la 9:45 cu frigu in oase. Facem iar o cana de ceai la primusul nostru improvizat, strangem rucsacii mancam ceva si la 10:45 ridicam ancora. Lasam in refugiu cateva lipii in semn de recunostinta pt painea gasita si plecam. Ajungem in creasta facem iar cateva poze si ne indreptam usor usor spre Valea Urzicii. 
 
  Incepem o coborare destul de dificila printre stanci, gheata si zapada dar dupa 1 ora trecem de portiunea dificila. Din fericire am gasit ceva urme lasate de altii prbabil cu vro 2 saptamani in urma sau poate chiar mai mult. Ideea era ca urmele inca se vedeau si asta ne-a ajutat foarte mult la gasirea traseului. Trecem de portiunea de stancaraie si dam de grohotis, “dragostea” oricarui muntoman.
 
 
Dupa nenumarate alunecari pe grohotis derapaje si toate cele scapam si de acest chin. Continuam drumul urmarind marcajele si urmele si in dreapta dam de o pestera. “hai sa o vizitam”. Lasam rucsacii undeva la intrare, aprindem frontalele si incepem explorarea. Pestera este inchisa accesului larg in vederea conservarii da noi ca romanii “hai si noi sa vedem”. 
 
  Pestera este destul de lunga dar la un moment dat se ingusteaza voarte mult si nu iti mai permite inaintarea in conditii sigure asa ca decidem sa ne intoarcem. Luam rucsacii in spinare si pornim iar la drum. Dupa nenumarate urcusuri si coborasuri, diferente de nivel si toate cele ajungem la bifurcatia ce ne arata drumul catre refugiul Spirlea. “Refugiul Spirlea 1 ora”.
 
 
  Facem o pauza de 10 min. si pornim. Dupa iar nenumarate urcusuri si coborasuri, ratari ale traseului si pierderi ale marcajului din vedere ajungem intr-un final si la refugiu. Intram inauntru si observam ca sineva lasase acolo o sticla de vin, niste lumanari, zahar, sare si niste benzina. Perfect ins eara asta chefuim cu vin! 
 
  Vremea parea destul de buna, soarele isi face aparitia asa ca punem la uscat hainele ude. Dupa ce mancam incepe ploaia asa ca strangem tot si fugim in refugiu. Dupa 2 min. incepe si grindina dar in scurt timp se opreste. Iesim iar din refugiu si ne asezam la masa si iata ca apare o gasca de 6 oameni.
 
Gasca asta era defapt din Vampir Tur aka Monom.
 
 
Erau intr-o aplicatie si au decis sa mearga pana la refugiu Spirlea in nu stiu ce competitie bla bla. Ne bagam cu ei in vorba si aflam ca mai trebuiau sa vina vro 25 de oameni. Din fericire nu aveau de gand sa stea pe acolo. Au stat cam o ora pana s-au strans toti si au plecat. Timpul se scurgea lent asa ca am decis sa strangem niste lemne sa facem focul. Il aprindem imediat si scoatem carnaciorii afumati si tragem de-un frigarui. Si normal dupa carnaciori afumati merge si un ceai cald nu?
 
Asa ca incingem canile si bem un ceai fierbinte. Savuram niste biscuiti si ne punem la povesti. Povestim ce povestim, se lasa seara si ne ducem sa mai aducem niste lemne. Frigul se lasa usor dar sigur dar pt noi nu era problema doar stateam langa foc nu? Ramanem fara lemne asa ca decidem ca e timpul sa ne retragem la culcare. In seara asta din fericire a fost destul de cald in refugiu si am reusit sa furam si noi cateva ore de somn bune.
 
 
Ziua 4 – 1 Mai
 
 
Ne trezim dimineata la ora 8:00 si ne pregatim sa plecam spre plaiul foii. Mancam ceva bem niste apa si ne pregatim sa plecam. La 9:15 deja ridicam ancora si fugim spre plaiul foii. Ajungem la “cabana” acolo era plin de pantofari. Ne schimbam de haine si pornim in pas grabit. Pe drum iart incepem sa povestim, ne oprim la un izvor unde bem apa si pornim iar la drum. 
 
  Dupa 1 ora de mers pe interminabilul drum trece un nene cu o dacie papuc si Irina ii face usor cu mana iar nenea culmea chiar opreste. Ne urcam ii multumim si ne lasa exact in centrul orasului. Vrem sa ii dam 5 lei dar nenea pleaca repede cu masina. Ceasul era 11:40 asa ca plecam spre gara in ideea sa luam un tren mai repede spre Brasov.
 
 
Ajungem in gara si vedem ca e un tren la 13:10. Deja ne faceam planuri cum sa luam un tren mai repede din brasov catre bucuresti deoarece noi aveam bilete de intoarcere la Acceleratul de 17:05. Ne hotaram sa mergem putin prin Zarnesti sa cautam un magazin de unde sa luam ceva. Cumpara Irina un mar cand observ pe partea cealalta doi turisti bine echipati pe care ii salut si ii intreb daca nu cumva vin din centrul orasului unde era rata, la care ei “Salut speek english?” da da spicuim si engleza. 
 
  Ne bagam cu ei in vorba si ne spun ca vor sa ajunga in Brasov. Bun pai si noi vrem sa ajungem asa ca hai cu noi. Si iata cum ne-am imprietenit cu 2 muntomani straini. In gara am aflat ca erau din Bulgaria si ca venisera de 6 zile in tara noastra si mai aveau de gand sa stea inca vro 7. Vroiau sa ajunga in Sinaia asa ca i-am ajutat cu placere sa ia trenu din Brasov spre Sinaia.
 
 
Pe drum facem schimb de experiente si aflam ca oamenii nu erau simplii turisti ci erau alpinisti ce venisera la noi in tara sa faca ceva trasee de cocot. Mai schimbam ceva vorbe cu ei si iata ca ajungem in Brasov. In gara ii ajutam sa isi cumpere bilete dar intre timp le recomandam sa se duca in Busteni pt ca e mai frumos decat in Sinaia (nu stiu daca am procedat corect recomandandu- le zona aia dar oricum am incercat si eu). In trenul spre Bucuresti iar schimbam vorbe le oferim din mancarea noastra pt ca noi oricum aveam sa ajungem acas si sa mancam cat vrem. 
 
  Ei nu mai aveau decat 200 ron cu care vroiau sa mai stea 7 zile asa ca…..Le oferim si niste ciocolata de casa si ne imprietenim cu ei. Am facut schimb de adrese de e-mail sa mai pastram legatura. Pe tip il chema Petrika un fel de Petre in romana si pe ea Alisa daca nu ma insel. Ajungem in Busteni le uram drum bun si noi ne continuam drumul spre casa. Mai bagam cate o ora de somn fiecare si aproape de Ploiesti Incepem sa povestim de tipii pe care tocmai i-am intalnit. Ajungem in bucuresti, luam metrosul si ajungem fiecare la casa lui.
 
 
In concluzie a fost o tura super reusita desi n-am apucat sa povestesc absolut tot prin ce am trecut. Suntem bucurosi (atat eu cat si Irina) ca am intalnit acesti doi muntomani din Bulgaria
 
In rest sa ne auzim cu bine,
 
Cosmin (aka Cincineru’)
 
 
P.S. Astept vesti de la Nisha (am auzit ca a fost frumos in delta)
 
Numa' bine

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *