Retezat 5 – 8 august 2011 – Prima zi

In jur de ora 11 noaptea ma intalnesc la gara cu restul gastii cu care voi merge in Retezat, o parte dintre ei venind direct de la bauta de joi care s-a tinut la Diana acasa dar la care eu n-am putut ajunge. Suntem destul de multi: eu, Vladimir, Ancuta, Vali, Vladut, Livia, Lollek, Kilo, Laura, Wizzard, Andrei, Magda, Elias si Maria M care s-a hotarat in ultimul moment sa vina (desi aparuse la gara statea inca pe ganduri daca sa-si ia sau nu bilet).
Trenul este plin, prin urmare nu putem sta grupati decat cate 2-3. Eu nimeresc in compartiment cu Vladut, Livia, o familie de 4 persoane din Targu-Jiu si o mamica cu copil din Petrosani, copil care desi era simpatic in felul lui m-a calcat pe nervi toata noaptea pentru ca neavand loc statea in brate la mama lui iar cand adormea isi sprijinea capatana de mine indiferent de cat de mult incercam eu sa ma eschivez. Toata noaptea m-am gandit de ce dracu n-am plecat eu cu masina si am ales mersul cu trenul.
 

Pe la 3 noaptea il aud ca prin vis pe Elias certandu-se cu nasii. Elias zbiera ca ii face de ras la tot trenul, nasii il amenintau ca il dau jos. Eu sunt prea obosit ca sa iau parte la distractie si adorm in curand la loc cu capul meu pe rucsac si cu capul copilului pe spatele meu.
Ajungem in sfarsit la Subcetate cu tot cu Elias, facem ultimele cumparaturi la buticul din gara, Sc Scumpy Srl, unde servea o doamna tare simpatica apoi ne asezam pe rucsace si asteptam sa apara microbuzul care trebuia sa ne duca la Carnic.
Apare microbuzul! Ceilalti turisti care mai erau in gara se imbulzesc sa se suie dandu-ne ceva emotii ca nu o sa mai incapem si noi dar soferul face ordine in scurt timp. Nu se suie decat cei care au anuntat prin sms ca vor sa mearga la Carnic, adica noi, si doar dupa ce domnul Victor face personal check-ingul bagajelor. Adica preia fiecare rucsac in parte si il aranjeaza personal in microbuz orice rezistenta din partea noastra fiind inutila.
Un turist ceva mai in varsta ca noi il agaseaza pe dl. Victor si este trimis la naiba in celalat microbuz ce tocmai sosise. Noi stam cuminti in locurile noastre. Pe drum ni se face si instructajul cu privire la mersul pe munte, dl Victor recomandandu-ne printre altele sa pastram mereu o distanta intre noi de cel putin 4 metri. Dansul nestiind ca noi oricum pastram o distanta de siguranta intre noi ce variaza intre 100 si 500 de metri, si uneori chiar mai mult.
Pentru a fi siguri ca nu ramanem fara mijloc de transport la intoarcere dl Victor ne roaga sa ii dam sms cu 24 h inainte sa coboram la Carnic in care sa specificam cate persoane suntem si la ce ora coboram. Ca sa nu mai stam cu grija sms-ului ii spunem ca deja stim si cand vom cobori si cati o sa fim asa ca nu mai are rost sa ne complicam cu mesaje. N-ai cu cine sa te intelegi asa ca ramane sa facem cum spune el.
Debarcam la Carnic si dupa ce mancem rapid cate ceva pornim pe forestier spre cabana Gentiana. Dupa un timp parasim drumul si incepem un scurt urcus prin padure care este foarte frumos dar nu il mai descriu pentru ca eu dupa cum stiti sunt operat la genunchi si din cauza asta sunt nevoit sa merg mai mult cu privirea in jos ca sa nu calc aiurea pe vreo piatra uda, care am inteles de la dl. Victor ca e la fel de alunecoasa ca zapada, ca sa nu mai zic de iarba uda.
Facem un mic popas la o cascada micuta prilej pentru japonezii din grup sa faca cateva zeci de poze. Eu n-am aparat foto la mine sa fac poze si pentru ca Vladut plecase deja mai departe fac un mic skandenberg cu Kilo, dar ma opresc repede pentru ca aud cum paraie cusaturile tricoului meu (poze gasiti la Elias pe Facebook).
Dupa atata efort sunt ostenit si decid sa raman mai la urma cu Vladimir, Ancuta si Vali. La Gentiana platim taxa pentru acces in Parcul National Retezat in valoare de 5 lei apoi facem un mic popas ca sa mai mancam ceva si plecam mai departe spre Lacul Bucura unde urma sa campam.
Pana la Bucura mai facem o oprire si la Lacul Pietrele unde ne ajunge din urma o mica ploaie.
Drumul pana in Saua Bucurei nu il pot descrie pentru ca iar am fost atent mai mult pe unde calcam dar sunt ferm convins ca ceilalti vor completa golul lasat de mine in RT.
In drum spre locul de campare trecem pe langa niste cai, eu intind mana sa mangai un manz si imediat ma fac cu un animalut de companie care incepe sa se tina scai de mine. Din pacate nimeni n-a avut prezenta de spirit sa-mi fac 2-3 poze de pus pe facebook ca sa impresionez gagicile.
Reusim cu greu sa gasim niste locuri bune de pus corturile pentru ca zona e aglomerata, Vladimir numarand cel putin 50 de corturi fara a le pune la socoteala si pe ale noastre. Pentru ca nimeni nu s-a gandit sa faca o buda pentru turisti toti boschetii din jurul zonei de campare sunt asaltati odata cu venirea intunericului.
In urma unei organizari de exceptie si a mobilizarii exemplare a celor interesati constatam ca avem suficienta tarie pentru a petrece toate cele 3 nopti in Retezat, prin urmare in prima seara ne rasfatam cu 4 tipuri de tuica plus visinata, insotite bineinteles de slaninuta afumata si de ceapa.

Citeste si Retezat 5 – 8 august 2011 – A doua zi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *