Râpa Crucii – Acul de Sus – Vârful Omu – Valea Morarului 18.05.2008

Am plecat, impreuna cu Iulian, sambata seara pe data de 17.05, catre Busteni, nu stiam inca ce traseu vrem sa abordam, insa eram siguri ca dorim sa inoptam la cabana Poiana Izvoarelor, pentru a putea pleca de dimineata in traseu, zis si facut, dupa ce niste oameni amabili ne-au dus cu masina de la Busteni pana la cabana Gura Diham, am urcat aproximativ o ora pana la Poiana Izvoarelor, unde am si inoptat.

Duminica, ne-am trezit pe la ora 6, am mai dormit o ora, ne-am trezit la 7, la 7.30 am plecat, decizia fusese luata, vom urca pe Rapa Crucii, si apoi vom continua pe Creasta Morarului prin Acul de Sus, soarele straluce pe cer si vremea tinea cu noi, in scurt timp ajungem in Poiana cu Urzici, in stanga noastra se disting firele descoperite ale Valcelelor Poienii si Tancurilor, in dreapta noastra se distinge Balaurul, instalam coltarii si hamurile pe noi si pornim catre Rapa Crucii, urcam fara prea mari dificultati pana la confluenta dintre Rapa Mare, Rapa Crucii si Rapa Mica, facem stanga si continuam pe firul din ce in ce mai abrupt al Rapei Crucii, inclinatia poate ajunge si le 50 de grade, in stanga noastra distingem hornul acelor, partial descoperit, insa rapa noastra este plina cu zapada, doar saritoarea finala este descoperita, si inacelasi timp acoperita cu gheata, ajungem sub ea, scoatem coarta si o dam in goarna peste saritoare, pioletii se infing bine in gheata si trecem usor peste obstacol, ajungem sub Acul de Sus, efectuam o lungime de coarda pe acesta, asiguram trei pitoane si iesim la obarsia vaii Adanci.

Hotaram sa urcam la Varful Omu, se strica vremea, si in cea mai mare graba mancam niste nuga, incepe sa ploua, ploaia se opreste, insa admosfera ramane incarcata din punct de vedere electro static, pioletii bazaie, in departare se disting fulgere ce brazdeaza cerul, ajungem la statia meteo de pe Varful Omu in jurul orei 14.00, intram inauntru si inconfundabilul Gicanu de primeste cu breatele deschise, bem ceaiuri calde si ne relaxam, ascultam muzica de munte si pe mine ma cuprind amintirile.

Ora 15.30, incepem coborarea pe Valea Morarului, zapada buna ne usureaza pasii, cantiatatea de zapada de pe vale ma impresioneaza, iar in mai putin de 45 de minute suntem inapoi in Poiana cu Urzici, de aici coboram spre Busteni de unde aveam sa luam trenul de ora 18.00, fusese o zi lunga, mersesem peste 10 ore, dar ne simte-am fericiti si intr-un fel impliniti, pe la ora 20.30 trenul nostru ajunge in Bucuresti, iar noi ne indreptam catre casele noastre si apoi catre casele altora…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *