Prin Portițe spre Mălin

Cred ca  treaba asta a inceput marti…alo!! Salut bah, sunt Marin, ce faci we asta, bagam un munte? Si in casca se aude o voce suava …Da, da, da, vedem, vedem, vorbim (era Harciogu).

Si a ramas sa vorbim. Vineri vorbim din nou la telefon si ramane stabilit sa ne vedem in Str. Ritmului, la microbuz, la ora 5:30. Sambata dimineata ora 4:00 suna ceasul, sar din pat, pun cafeaua pe foc….si aud telefonul. Era tot Harciogu: schimbare de plan… ora 6:00 la piata crangasi “Mergem cu una cu masina”. Injur si-mi savurez cafeaua si tigarea, avand parte de un tabiet mult mai lung decat ma asteptam. La ora 5:15 ies din casa si pornesc catre metrou. Singurul moment demn de amintit ramane cearta cu potaile de la Piata Rm. Sarat (poate incep hingheri din zona asta). Ajung primul in Crangasi si-mi cumpar o cafea de la un chiosc si-i astept pe harciogi “admirand” doua “fete rele” care erau mai bete decat Zidaru in zilele lui bune.


Apare  si tipa cu masina…o cheama Laura si ne cunoastem de la Garofita. Iesim foarte repede din Bucuresti si incepem discutiile….prima intrebare a fost: ”a mai prins Ion ceva?”. Ajungem destul de repede in Busteni, oprim la magazin pentru ceva potol. In Gura Diham ne echipam privind crestele inca acoperite de zapada. Sus cerul senin ne face cu ochiul, dar vantul care sufla jos ne ingrijoreaza…daca ajungem in Creasta Balaurului si vom fi nevoiti sa facem cale intoarsa? Dar norocul nostru se cheama telefonul mobil ”Alo, alo…sunt Harciogu…alo cum e vremea sus?”, iar de sus, de la statia meteo primim vestea ce-a buna… senin si nu bate vantul. Si pornim… urcam ce-a mai injurata panta din Bucegi si mergem incet catre Izvoare… Fetele au plecat inainte, iar eu cu Harciogu mai batraneste, mai filozofam putin, mai barfim MULT. Ajungem la Poiana Izvoarelor pe langa care trecem indiferenti din motive stiute doar de Harciogu, Popa, Zidaru si altii. Facem prima regrupare in Pichetul Rosu si dupa o scurta pauza pornim mai departe. Lipsa de activitate  se face simtita, asa ca ajung ultimul in Poiana Bucsoiului. Aici mancam putin si noi si cainele cu fata de lup aparut de nicaieri. Intram pe vale si incepem sa urcam, zapada este buna numai de bagat coltari in ea…eu binenteles ultimul ma bucur de niste trepte grozave. Inaintam destul de repede si nici nu-mi dau seama cum am reusit sa urc Valcelul Portitelor. Sus in micuta sa, asteptam sa mai apara si baietii de la statia meteo care au avut chef de o mica plimbare. Tolanit pe iarba, incalzit de soare si mangaiat de vantul caldut admir haul din fata, colosul de piatra care-l domina si caprele placide care au iesit de la iernat, insotite de iezi. In creasta putina zapada, cerul este senin, iar drumul pana la Omu este o placere. Zabovim la un ceai si pornim catre Babele lasandu-l pe Dl. Popa singurul client al cabanei sale, cocotat pe pietroiul de care Harciogu se fereste.

Oboseala incepe sa-si spuna cuvantul, iar cand ajungem la Mosu’ unde urmeaza sa dormim sunt la fel de daramat ca si Zidul Berlinului. Aici gasim un personaj, tare simpatic, Dl. Mihai Zidaru. Nu stam foarte mult de vorba, ne bagam in camera si dormim boiereste pana dimineata la 7:00. Ma ridic cu mare parere de rau din pat si cobor la masa…ce buna era o cafea!!!

La 8:30 pornim voiniceste catre Valea Malinului,eu binenteles tot ultimul, aruncand ochiade catre telecabina care-mi face tot mai tare cu ochiul, dar sunt zgarcit si vreau sa cobor gratis. In fata merg foarte repede Zidaru si Marius. Ei au urcat ieri pe Valea Alba, iar azi vor cobora cu noi pe Malin. Pana ajung eu la intrarea in traseu ei au facut un mic ocol pe la releul Costila unde au aflat ca in fiecare dimineata o ursoaica cu pui isi face aparitia dinspre Malin. Evitam contactul cu ursoaica si coboram destul de repede…eu era sa cobor mult mai repede, noroc ca mi-a reusit oprirea in piolet….daca gaseste cineva morcovi plantati pe o suprafata de 8-10 metri sa stie ca eu i-am plantat. Ultima saritoare o gasim descoperita. Aici intra Harciogu in actiune, scoate cordelina, rapeleaza si asteapta sa-i coboram rucsacii, timp in care face o criza de spume… Intre timp coboram si noi si ne pregatim pt ce-a mai urata partea a turei….Hornul Pamantos si coborarea blestemata prin padure. Totul decurge fara probleme si ajungem in Poiana Costilei unde stam si ne tragem sufletul, mai mancam, mai ne hidratam, mai sugem o bomboana… De aici bagam plimbarica prin padure pana in Busteni unde ne delectam cu diverse… Harciogu o mare cutie cu prajituri (duceai o onomastica din ea), Oana sana si covrigi, Laura covrigi, Zidaru bere, iar eu cafea, sana si gogosi. Ne luam ramas bun de la Marius si Zidaru si pornim cu masina catre casa. La intrarea in Sinaia incepe o ploaie torentiala, dar suntem la adapost acum. Ajungem in Bucuresti fara probleme. Febra musculara o mai am si acum…dar o astept pe urmatoarea.

PS. A fost OK.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *