Piatra Craiului Padina Lancii – Poiana Inchisa – Creasta Sudica

So…hai dragii mosului sa mai scriu si eu ceva ca demult nu am mai scris.
Am pornit-o sambata dimineata spre Piatra Craiului = Aurul Muntzomanilor impreuna cu Lolek , Alex Cretu si Cristi Seitan (un amic si partener de ture alpine de-al lui Alex) cu masina proprietate personala Cristi

Pe drum discutii despre munti inalti , aclimatizari , iesiri prin Bulgaria , peisaje de prin Anzi si pe nesimtite am ajuns in Comarnic unde am luat o pauza de cafea , covrigi si tigara ;
Am continuat drumul inspre Rasnov si de acolo inspre Zarnesti unde dupa ultimile cumparaturi ne-am regrupat impreuna cu Marian care ne astepta docil cu dubita la rond si am purces spre Fiul Ploii – pardon Plaiul Foii;
Am parcat masina dincolo de Plai , pe Drumul Pietruit inspre bariera , am luat cu noi ce aveam nevoie , am lasat la masina ce nu aveam nevoie si am pornit-o in pas vioi spre Ref. Spirlea – refugiul poleit – vorba cantecului – De pleci din Plaiul Foii pe Drumul Pietruit / Ai sa ajungi la Spirlea refugiul poleit


Vremea nu se anunta prea frumoasa , creasta era invaluita in nor si ceata dar atmosfera era placuta;
Dupa un pic de truda si traspiratie am ajuns la Ref Spirlea – altitudine 1470 m unde am dat de un turist si 2 catelusi draguti ce se ratacisera prin zona venind de la o stana – catelusii nu turistul;
I-am servit pe catelusi cu prajitura Magura , Lolek care indrageste mult animalutele i-a indopat cu carne si branza dupa care am pornit-o pe banda rosie inspre Umerii Pietrii Craiului (2B)
Am trecut de intersectia cu poteca spre La Lanturi (La Zaplaz) am facut dreapta,  am traversat vreo 2 valcele cu grohoti si apoi am ajuns la baza Umerilor cei impresionanti care parca sustin tot abruptul cu grandoarea lor ;
Aici o mica paza de masa , ne-am pus castile si apoi odata cu ridicarea cetii si aparitia soarelui ne-am continuat drumul de data asta pe triunghi albastru inspre Padina Lancii;
Dupa ce am mai traversat cateva valcele si am admirat abrupturile salbatice cu multe cotloane din stanga noastra am ajuns si in firul principal al Padinii Lancii (al doilea fir cum vii de la Spirlea) – loc marcat cu vopsea albastra pe stanca .
Aici am echipat cu hamuri si dupa o scurta pauza am inceput sa urcam pe vale cu scopul de aajunge in Poiana Inchisa – celebra poiana de pe Abruptul Sud Vestic al Craiului – marginita de pereti inaccesibili in partea superioara;  😀
Valea este cotata in unele scrieri ca avand grad 1A in altele ca avand grad 1B – de grad ne-am convins noi in timp ce urcam – e mai mult 1B decat 1A ;
Primele saritorti micute le-am depasit fara probleme , apoi am ajuns la o treapta de vreo 5-6 metri – un pic spalata dar cu prize alveolare destul de numeroase;
Cristi s-a dus in fata a catarat saritoarea , si pentru siguranta , gasind si un piton deasupra a pus asigurare , noi toti ceilati urcand filati pentru mai multa siguranta;
Am continuat sa urcam pe vale catarand peste obstacole sau ocolind pe dreapta unele pana am ajuns la o saritoare de tip horn-jgheab – ceva asemanator cu hornul de pe Valea Comorilor ; aici treaba nu mai era tocmai lejera – stanca era uda , mai ales partea superioara , trebuia sa aplici anumite tehnici de catarare pentru a inainta (sprait , ramonaj).
Cristi s-a dus si de data asta primul fiind filat de Alex de jos printr-un piton gasit in partea inferioara a hornului (un piton imens care se misca insa – Alex stie despre ce e vorba) 
Reuseste Cristi sa catere fara rucsac aplicand niste sprait-uri interesante , ajunge sus si cauta pitonul de asigurare;
Negasindu-l pune un anou dupa un colt de stanca si ne asigura (fileaza) pe noi ceilalti ; um urcat si eu aplicand niste ramonaje dubioase cu rucsacul in spate (noroc ca am cordura in turul pantalonilor) , am iesit pana la urma deasupra saritorii , a venit apoi Lolek urmata de Alex indeaproape si in cele din urma Marian
Saritoarea asta a fost destul de dura , fara asigurare era riscant sa incerci sa cateri pe stanca uda;
Urcand mai sus am parasit un pic firul vaii , am urcat pe niste pante de iarba si pamant din dreapta , am efectuat un traverseu pentru a reveni in firul vaii dupa care iar pe vale am intersectat se pare poteca Braului de Mijloc – aripa sudica ce cobora din dreapta de deasupra Varfului Lancia (Coltul Carugelor) ,  traversa firul vaii si urca din nou pe muchia dintre cele 2 fire ale Padinii Lancii urmand sa coboare in firul secundar din stanga noastra.
Continuand sa urcam am dat de un nou prag de stanca pe care l-am catarat la liber , am ajuns la un mic izvor de unde Cristi a luat niste apa , aici era si crucea unui nefericit ce pierise in zona prin 2001 am facut un pic dreapta si parasind firul vaii am inceput sa cataram pe o muchie ierboasa din partea dreapta;
Cristi era in fata , ajunge sus pe muchie in niste jnepeni care atarnau deasupra haului – sub ei se gasea cateva sute de metri mai jos inceputul Marelui Grohotis (Horjul Mare) , cataram peste jnepenii “surplombati” cu haul sub noi , apoi pe niste trepte aproape verticale de iarba unde pioletul lui Cristi isi face treaba din plin si ajungem sus in partea inferioara a Poienii Inchise – monument al naturii – unic in Romania.
Cristi vrea sa fie sigur si pune o asigurare pentru ceilalti – scot coarda mea de 50 m si o lasam in jos pentru ceilalti ce se aflau in zona jenepenilor dubiosi , acestia urca filati pe fetele inclinate de iarba si ajung si ei sus.
Incepuse sa bata un pic si vantul dar era destul de cald , soarele stralucea totusi cu putere;
Ajunsi in Poiana Inchisa admiram peretii verticali ce inchideau accesul din aceasta poiana spre creasta sudica ,hotaram sa renuntam sa mai parcurgem Braul de Mijloc spre La Lanturi si sa incercam sa iesim in creasta din Poiana Inchisa.     
Desi la prima vedere orice incercare de a iesi in creasta ti se pare de domeniul catararii tehnice in perete , exista o iesire – “Iesirea de la ora 2” – o iesire mai accesibila si care nu impune folosirea accesoriior tehnice gen bucle , scarite , frienduri ;
Ca sa ne dam seama de aceasta varianta de iesire ne pozitionam cu fata spre creasta si incercam sa privim amfiteatrul poienii ca pe un mare ceas – acolo unde ar trebui sa fie ora 2 exista o posibilitate eleganta de iesire in creasta;
Ajunsi in poiana ne intalnim cu unii care urcasera dinspre Marele Grohotis ii intrebam daca au idee de cum este portiunea aceea de iesire si cam pe unde ar fi;
Acestia ne indica destul de vag si intr-un spirit nu prea prietenos iesirea , le multumim , ii lasam si o pornim intr-acolo;
Trebuie sa ajungem la o prispa de piatra ce urca oblic in partea superioara a muchiei ce limiteaza la sud Poiana Inchisa (chiar in dreptul orei 2) – prispa de piatra nu se vede prea bine din poiana insa – e destul de ascunsa – dar pentru a ajunge acolo se poate urca pe muchia din dreapta pe fete de iarba si stanca – se vede si o poteca cu grohotis ce duce la baza muchiei.
Ajunsi la baza muchiei prindem poteca de grohotis si in cepem sa urcam pe aceasta , alternand portiunile de iarba ce cele de stanca ; ajungem la un prag stancos abrupt si cu iarba deasupra – destul de expus , Cristi se duce primul ajutandu-se de piolet se duce si Alex cu pioletul sau dupa el si apoi pun de o asigurare pentru noi cei ramasi jos (adica eu , Lolek si Marian);
Cataram pana la urma pragul respectiv si ajungem la prispa de piatra respectiva unde vedem spre mirarea noastra o poteca ce urca din stanga din poiana chiar la aceasta prispa – "prietenii" din poiana se pare ca ne-au orientat foarte bine – era mai usor pe acolo se pare – dar nu mai conteaza acum ;
Cataram un pic in dreapta pe prispa de piatra si iesim chiar pe mijlocul muchiei din partea dreapta a Poienii Inchise avand in dreapta peretele imens al Marelui Grohotis;
Peisajul este destul de scarry – sub noi se deschide haul cu Marele Grohtis la baza  -se vede in dreapta Muchia Rosie – "celebra" muchie de stanca friabila cu aspect rosiatic unde a murit nu mai putin celebrul alpinist Nae Anghelide;
Iesind pe aceasta creasta observam in fata noastra 2 hornuri paralele de vreo 15-20 m despartite de un perete de stanca.
Decidem sa ne bagam pe hornul din stanga , mai intunecos , mai accidentat (adanc) , dar mai “safe” – celalalt avea o portiune unde te scotea in afara si erai expus la o cadere de vreo 200 m in gol;
Cristi – cine altcineva – decide sa se bage el primul – incepe sa catere prin horn in ramonaje si spraituri , ajunge la un moment dat sus , cauta pitoane de asigurare dar nu gaseste si decide sa puna o asigurare dupa un colt  de stanca;
Ma bag imediat asigurat in coarda , incep sa catar , e destul de anevoios hornul , dar macar nu e expus , pe la jumatate imi ies betele din chingi , injur si reusesc sa le pun la loc , apoi imi continui catararea si reusesc sa ajung pe o prispa de iarba si stanca la capatul hornului langa Cristi.
Hornul din dreapta mai urca ceva metri in sus , il las pe Cristi sa-i fileze pe ceialti , din lipsa spatiului urc ceva mai sus si ajung pana la urma pe fete de iarba in Creasta Sudica; locul e marcat pe un bolovan cu o sageata mare rosie – asta pentru cei ce vor probabil sa coboare de acolo in Poiana Inchisa – desi eu unul nu as cobori – mai ales ca nu exista pitoane de rapel deasupra hornurilor;
Ajung si Lolek si Alex filati simultan de Cristi si apoi ajunge si Marian , in creasta bate vantul , este aproximativ ora 17 ; suntem, in creasta Pietrii Craiului chiar dincolo de Coama Lunga – portiunea de creasta cea mai ingusta si care strajuia de sus Poiana Inchisa;
Decidem sa parcurgem creasta spre Saua Funduri si de acolo sa coboram pe Valea Urzicii si apoi sa urmam poteca marcata cu triunghi albastru pe la Cerdacul Stanciului – Marele Grohotis – Umeri si inapoi la Spirlea;
Era si o varianta sa parcurgem creasta pana la Ref. Grind 2 mai scurta si sa coboram pe la “La Lanturi” dar ne-am gandit ca o sa ne prinda intunericul chiar in partea inferioara a Lanturilor si nu era tocmai placut;
O pornim voiniceste pe creasta , desi batea vantul , soarele inca mai stralucea , dupa aproximativ o ora eram in Saua Funduri la capatul crestei Sudice , de unde incepem coborarea pe Valea Urzicii – triunghi albastru , coboram destul de repede , trecem si de portiunea cu lant , apoi prin grohotis pana sub perete , urmam apoi poteca accidentata inspre La Prepeleac , descataram niste fete de stanca mai accidentate , apoi la pas marit o intind inspre Cerdacul Stanciului si Marele Grohotis odata cu lasarea intunericului
In imensitatea Marelui Grohotis ii astept si pe ceilalti , ne punem frontalele si continuam sa mergem pe sub pereti , prin padure , ajungem in dreptul Padinii Lancii de unde plecasem , continam traseul , se face noapte de-a binelea , la un moment dat vad o lumina in fata si cred ca este frontala lui Marian – de fapt era un marcaj luminat de fronatal mea – Marian era chiar langa mine intins pe spate sub o stanca si scosese limba de 2 coti  😀  – obosise si omul ce sa-i faci – ma prapadesc un pic de ras si continuam in linistea noptii sa mergem , ajungem in zona Umerilor – schimbam marcajul cu banda rosie – continuam pe acesta pana la Ref Spirlea
Aci erau cativa oameni , facusera un foc , luam o pauza , fumam o tigare si bem un gaz, identific pe unul care se pare ca era ranger – avea sigla parcului national pe polar – sunt cam acri tipii – probabil ca i-a deranjat zona de unde veneam noi – continaum sa coboaram prin padure si dupa un drum pietruit destul de istovitor ajungem la masini in jur de orele 22.15.
Am mers aproxmativ 12 ore – pe un traseu exceptional ca peisaje si obstacole, punem corturile , Marian se baga in duba si adoarme , Alex cu Cristi si Lolek trag o fuga pana la cabana Plaiul Foii si prind niste beri asa pe inchidere.
Bem o bere mai stam de vorba un pic dupa care ne bagam la somn in corturile noastre
A doua zi ne trezim strangem echipamentul si apoi ne indreptam inspre Plaiul Foii unde servim niste mamaligute si omlete cu cafea si Seva Vietii  – acompaniati de viespile ce zburdau prin aer si ele doritoare de Seva.
Decidem sa mergem la cocotz in Cheile Rasnoavei , ne bagam in masini si ajungem acolo , lume multa , unii catarau , altii admirau , altii erau "grataristi" si poluau aerul.
Admiram Creasta Generalului (3A) dupa care ne indreptam spre un perete de vreo 20-30 m – Bolovanul Prostului unde exista un traseu pentru incepatori gradul 5 si alte trasee mai dificile pana la gradul 8+
Cristi se duce si pune o mansa pe traseul mai lejer , catarm toti pe acolo , eu (de 3 ori ) in bocanci  tehnici – cam periculos  – a inceput sa-mi placa , Marian – fara frica si Lolek – cu papucii lui Cristi ;
Alex da un traseu in dreapta mai dificil (traseu fara nume) , il face si Cristi , apoi Cristi da/incearca un traseu de 6 cu o balega la baza si cu stanca umeda;
Alex reuseste sa intre cu papucii in balega – om norocos – ce vrei – si apoi se supara si intra intr-un traseu de 8- pe care il da pe o distanta de vreo 2-3 m;
Mai vin si altii care pun o mansa de rapel in dreapta pe perete , deasupra unor surplombe spalate – se dau pe acolo ;
Decidem ca vrem si noi sa facem rapel si ne punem coarda noastra sus , dupa care bagam rapel eu , Marian si Lolek – 25 de metri de rapel cu surplombe – foarte tare – Cristi ne asigura de jos in caz ca ni se incinge coarda si dam drumul la mana.
Strangem echipamentul si dupa strangeri de mana o pornesc cu Marian spre casa pe ruta – Culoarul Rucar-Bran – Targoviste – Bucuresti ; ceilalti au mers pe DN1 Rasnov – Predeal – Bucuresti;

A fost o tura superba , cu de toate , si catarare si rapel si peisaje si vreme buna si creasta si rapa si hornuri si fete expuse – cam tot ce-ti doreste inima; am invatat lucruri noi si am facut si primul meu traseu de escalada – chiar daca l-am facut in bocanci

Multumesc participantilor si sa ne revedem la o nou tura prin munti !!!

Nu uitati Keep Climbing !!! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *