Parang, lacul Calcescu, 30 – 31 iulie 2011


In ultimul moment s-a decis ca plecarea in Parang sa se faca cu masinile din dotare din cauza nu mai erau bilete la tren si tot in ultimul moment m-am hotarat si eu sa vin cu batrana mea Ascona. Dar asta dupa ce i-am dat asigurari Liviei ca prinde macar 60km/h.

Ne hotaram sa iesim in jur de ora 7 din Bucuresti mai putin masina in care se afla Eugen, Hike si Marius care pleaca ceva mai devreme avand de gand sa faca un traseu mai lung.

Noi ne mai oprim la Mol pe autostrada sa bem o cafea, sa discutam putin despre traseu, sa faca Magda niste glume pe seama masinii mele, etc…Pe la Valcea primim telefon de la Eugen care ne anunta ca se circula in coloana pe Valea Oltului dar hotaram totusi sa nu schimbam drumul. Se lucreaza la un viaduct dar noi avem noroc ca nu stam foarte mult opriti spre deosebire de cei de pe sensul opus unde coloana de masini se intinde pe o lungime de peste 5 km.


La Brezoi dupa ce mai fac o ultima alimentare cu benzina trece Vladut la volan in timp ce eu pana la Voineasa ma zgaiesc aproape tot drumul sa vad daca se scurge benzina din rezervor. Nu se scurge nici macar o picatura.

La Voineasa ne intalnim cu masina lui Andrei in care mai sunt Magda, Wizzard si cu Anca, eu si cu Vladut ne aprovizionam cu bere Neumarkt la pet de 1 litru si cateceva de mancare apoi pornim spre Obarsia Lotrului cu mine la volan de data asta. La Obarsie ne intalnim si cu Octavian care le mai are in masina pe Diana si pe Maria dar nu vedem pe nicaieri masina lui Eugen.

Parcam masinile pe marginea drumului la intersectia cu un drum forestier, mancam, apoi ne adapostim de ploaie, ne echipam si apoi pornim spre lacul Calcescu oprindu-ne din loc in loc sa mancam afine.

Pe cand mergeam hai-hui prin padure si ma gandeam eu cum ar fi sa-mi cada femeile la picioare ma trezesc deodata cu Magda in genunchi langa mine. O ajut sa se ridice din balta apoi reformulez in gand dorinta catre Doamne Doamne: Vrau sa-mi cada la picioare gagici tinere, subtiri, fara prieten, eventual blonde cu ochii verzi si pana in 25 de ani. Degeaba!

Fetele incep sa discute despre etimologia cuvantului cel mai des auzit pe stadion atunci cand se scandeaza numele echipei adverse si in curand ne trezim in fata unui parau involburat pe care se pare ca trebuie sa-l traversam desculti. Ce frumos!!! Nu apucam sa ne descaltam ca incepe si ploaia.

De pe malul celalat o tipa impreuna cu parintii ei se pregatesc sa intre in apa. Ma descalt si eu si intru in apa pana la glezne. Prima senzatie e ca apa e calda dar dupa 10 secunde incep sa injur si sa sar ca disperatul pe pietroie. N-am stat decat cateva secunde in apa si mi-au paralizat talpile de frig. Ma uit cu oarecare groaza la cei de pe malul opus cum intra in apa pana aproape de fund. Octavian isi ia inima in dinti si incepe sa traverseze, il urmez si eu. Noroc ca avem cracii lungi si scapam cu bijuteriile uscate. In afara de Diana care s-a cocotat pe niste busteni toti am trecut prin apa aia rece. Numai ca la a doua traversare nu a mai fost asa de norocoasa si prin urmare ca sa nu-si ude pantalonii ne-a oferit un scurt numar de strip-tease traversand paraul in uralele noastre (ale baietilor, normal).

Nu mai insist cu descrierea traseului pana la lac pentru ca nu imi place sa povestesc cat de frumos adiau ramurelele in bataia vantului si cum din cand in cand intalneam cate un strop de roua in care se oglindea cerul acoperit cu norisori bla bla bleah

Trecem de jnepeni si ajungem la lac unde spre surprinderea mea nu sunt atatea corturi cum ma asteptam eu. Doar niste pustani cu corturi Qechua. Gasim un loc departe de ei si incepem sa ne instalam si noi corturile bineinteles nu inainte de a desface cate o bere (Neumarkt la litru).

Intr-un final apar si Eugen, Hike si cu Marius uzi fleasca. Le oferim niste vin dar ei sunt preocupati sa-si puna cortul si pana termina ei terminam si noi vinul. Nu-i bai, scoatem palinca adusa de Octavian, dar nu stiu daca au apucat sa ia cate o gura ca termitele de noi am ras-o si pe asta fiind prinsi intr-o discutie aprinsa despre Bianca Dragusanu si Cruduta.

Ramasi fara pic de alcool mai zabovim vre-un sfert de ora si apoi ne bagam cu toti la somn.

Dimineata e frig al dracului, bocancii ne sunt umezi iar soarele e mai tot timpul ascuns dupa niste nori tembeli. Mancam, fiecare in cortul lui si pe urma ne apucam de strans urmand sa plecam spre Varful Parangul Mare.

In Saua Piatra Taiata ne intampina un vant napraznic si multa ceata. Ne punem glugile in cap si o luam spre varf, in jos, pentru ca al dracu varf e la mama naibii si pana la el mai trebuie sa urcam si sa coboram alte cateva varfuri mai mici. Si mai nasol e ca trebuie sa ne intoarcem inapoi in saua Piatra Taiata pentru a putea cobori la masini. La un moment dat ajung pe un varf care parea mai inalt si ii gasesc aici pe Hike, Eugen, Marius si pe Diana. Rasuflu usurat ca am scapat si ma duc sa arunc o privire. Baga-mi-as toate alea!!! Parangul Mare e mult mai departe si pana la el mai trebuie trecute vreo 2 varfuri. Noroc ca din urma vine Vladut si ne propune sa ne intoarcem pentru ca ar dura prea mult timp sa ajungem pe varf si in plus mai trebuie sa si conducem pana la Bucuresti. Aici ne despartim si de Hike&co dar nu mai apucam sa le spunem ca noi ne intoarcem pentru ca ei deja au luat-o in fata. Diana, Maria si Octavian sunt singurii care regreta ca nu ajungem pe varf dar noi ceilalti suntem deja cu gandul la micii de la Dedulesti.

Ne intoarcem in saua Piatra Taiata si de aici pornim pe un traseu marcat destul de prost cu banda albastra. Nu scapam de vant pentru ca o buna parte continuam sa mergem pe creasta. Coboram intr-un final si scapam de vant apoi o luam prin niste jnepenis si printr-o pasune mai mare unde intalnim si niste vaci care se uitau tembele la noi. Ajungem la un indicator care ne arata ca mai avem cam 2 ore jumate pana la Obarsia Lotrului dar niste catelandrii de la o stana din apropiere ne mana ca pe oi undeva in dreapta traseului.

In prima faza ne convine pentru ca dam de un luminis plin de afine. Dupa ce ne saturam de cules si de mancat plecam prin padure cu gandul sa intalnim un drum forestier care cobora langa masinile noastre. Nu intalnim drumul dar dam peste un abrupt si suntem nevoiti sa facem cale intoarsa boscorodind cateii. Ajungem iar la afine si gasim pana la urma o poteca care ne scoate in drum. Ajung primul la masini si rasuflu usurat cand o vad pe a mea intacta. Si rasuflu si mai usurat cand vad ca si porneste.

Pe Transalpina mai oprim de cateva ori sa facem poze si sa cumparam branza de oaie dar din pacate in partea superioara a soselei este ceata.

Desi la urcare nu am probleme cu Ascona simt un miros de frane incinse cand incepem sa coboram. Ajungem totusi la Novaci fara probleme si viram la stanga spre Polovragi, si o data cu mine si vreo 4-5 metri de fum dens in urma mea. Nu apuc sa ma panichez cum trebuie pentru ca dupa cativa km masina isi revine la normal.

In sfarsit ajungem si la Dedulesti si comandam niste mici mari la Sc Cicicu Undog Srl., terasa la care am oprit si asta iarna cand ne-am intors de la Prejba. Cei din masina lui Octavian au preferat in schimb o oprire la manastirea din Polovragi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *