Muntii METALiferi 23-25 aprilie 2011

Ziua 1 (Sambata)
Ziua 1 incepe de fapt cu ziua zero – plecare de Vineri cu acceleratul de 7.30. Destinatie: Teius. 
Oamenii in formatie completa, 15 la numar: Vladutz, Pancu, Lolec, Bacea, Stefan, Vladimir, Diana, Iulian Florea, Octavian (suit din Ploiesti), Maria M, Sebe, Delia, Elias, Iulian Marinescu (Campina) si, evident, eu – cunoscut popular sub numele de Wiz. 
Seara incepe bine, cu o intalnire – Stefania si Cristina Jianu erau in compartimetul de langa noi si nu vroiau sa vorbeasca cu noi. Decisi sa le induplece, Vladimir si Vladutz au scos capetele pe geam si au strigat in cor “Stefaniaaaaaa, Stefaniaaaa” pana cand domnisoara, impresionata de vocile plangatoare, s-a decis sa ne faca o emotionanta vizita. 

Pozele din tura


Dupa o bere maxim doua(La multi ani Iulian!) si o discutie despre politica cu vecinul de compartiment (egiptean), lumea s-a pus pe somn. Un somn nu foarte dulce, cam greu sa dormi in qoeur, inghesuit… A venit si ora 4, am coborat in Teius si ne-am suit in personalul de Alba Iulia, care era garat pe acolo, dar nu avea lumina sau caldura. Pana la urma a pornit si acesta, si destul de repede am ajuns in Alba Iulia. Unde mai aveam de asteptat vreo 3 ore, pana la urmatorul tren. Asa ca ne-am pus ca aurolacii izoprenele pe jos in sala de asteptare, si ce dulce somn am mai tras…. In sfarsit, vine si ora 7, vine si Regiotransul de Zlatna, si iata ca ajungem la baza traseului….unde ne aprovizionam cu una alta, mai mult bere. Si aflam ca orice cimitir are o buda… de ce oare?
 

Teoretic traseul era marcat, practic nu. Asa ca ce sa zic…mai toata ziua am balaurit pe dealuri. Am ajuns si la Poiana Narciselor, care nu avea narcise. Peisaj mai degraba dezamagitor pentru mine, nu prea vad ce sa scriu despre asta….Nu stiu, poate am pierdut eu esentialul.  Seara am ajuns pe langa satul Bucium, unde ne-am stabilit tabara. Cartierul rezidential pe o parte a drumului (eu, Iulian, Delia, Sebe), periferia pe cealalta parte. Am mancat hamesiti si ne-am apucat de partea B, adica baut. Elias ne-a facut un foc foarte fain, asa ca am putut sa bem in liniste, la caldura, si am ascultat traditionalul METAL. Pe la ora 10 unii dintre noi au coborat in sat pentru slujba de Inviere, impreuna cu un nene care avea casa pe acolo. Noi restul am mai stat un pic, dar pana la urma ne-am retras unul cate unul. Ce am invatat eu in seara aceasta: daca ai baut mai mult, si cortul e departe (in cartierul rezidential, deh), mai bine te culci langa foc, ca e foaaarte greu sa mai gasesti cortul noaptea. Parerea mea 🙂
Ziua 2 – Duminica
Ziua 2 incepe lenes, trezire pe la 9, plecare pe la 11 jumate. De altfel toata ziua a stat sub semnul sfintei leni. 
Dimineata este marcata de Bacea, care calca un soarece prin iarba. Onomatopeea “chitz chitz”(cum facea soarecele cand l-a calcat) promite sa se incetateneasca, alaturi de mult mai celebra Piatra a Craiului. Pornim agale pe drum forestier, dar pana la urma o luam pe o carare nu prea promitatoare, ce incepe cu un urcus abrupt. In varf belvederea se trasforma in mintile noastre in Bellagio, dar vedem a suntem aproape de Detunata Golasa (1168 metri), tinta noastra. Detunata Flocoasa este ceva mai inalta (1265) dar e un varf acoperit de padure, nimic special. Mai mergem un pic, ne lasam bagajele la baza varfului si urcam pe poteca. In varf nu este prea spectaculos, mai spectaculoasa este discutia legata de Rosia Montana insotita de meci de box  Lolec – Pancu (metaforic Lolec, metaforic…te rog, nu da!). Coboram si mergem sa vedem de jos coloanele Detunatei, si intr-adevar sunt foarte spectaculoase, au facut ca ziua sa merite din plin. Continuam cu o lene si cu masa, dupa care pornim in mers intins catre destinatia noastra, Lupsa. Era deja vreo 5-6 si mai aveam ceva de mers. Vedem pe celalat versant fosta exploatare miniera de la Rosia Poieni, si haldele de steril lasate in urma. Insa mult mai triste (da in mod ciudat spectaculoase) sunt lacurile lasate in urma exploatarii (iazul de decantare Valea Sesii), in culori toxic de vii (de la maroniu la un sidefiu pur chimic). Normal ca nu ai avea tupeul sa bagi nici un deget in apa aia. Impresionanta ramane biserica din satul acoperit de steril (Geamana), ce isi inalta turla deasupra namolului. Coboram sa vedem mai bine turla, iar Octavian e gata gata sa se afunde in namol. Am traversat si raul care pute a sulf si are culoarea berii…intri in el, iti mai creste o mana sau un picior. Mai multe despre satul Gamana am gasit in Adevarul
Mergem pe langa iaz si in fine ajungem la Lupsa. La intrarea in sat avem un moment tipic Ursul Trubadur… Vladutz se duce sa caute un loc de cort pe un drum secundar si sta, si sta, si sta… glume ca s-a dus la blagodaria si Sebe care nu mai poate astepta si o ia inainte, urmat de alti oameni din grup. Cand se intoarce Vladuz mai eram jumatate, insa el gasise un loc de cort foarte bun. Ce sa facem, ce sa facem… ramanem pe loc, decide in unanimitate Vladutz. Apucam sa ne punem corturile, se intorc Diana, Iulian si Elias insa Sebe ramane cu gagicile (Delia, Bacea, Lolec) si pun cortul in alta parte. 
Deja se lasase seara. Nici nu apucam sa ne apucam de mancat, cand doua faruri vin vertiginos catre noi, urca dealul pe care ne pusesem noi si continua bezmetice in sus. Normal ca nu erau doar doua faruri, era un Suzuki si in Suzuki doi oameni veseli tipul manelist… se intorc la noi sa ne intrebe de sanatate, ca era cica pamantul lor, dupa care ne zic ca putem sta linistiti, numai sa nu vina animalele salbatice… si ne invita la un kil de palinca adevarata, invitatie pe care o refuzam, ca doar eram aprovizionati bine. Pana la urma, dupa niste taceri apasatoare si intrebari repetitive, pleaca. Ne punem sa mancam in cerc, ne temem ca la noapte vine la noi socatale si shurletzoaia (animalul care esta atras numai de corturi Northland), facem o degustare de tuica (la care se rade de tuica mea 🙁  ) cand deodata vedem doua faruri pe drum, venind inspre noi. Deja-vu. Panica generala, stingeti luminile, ascundeti bautura, sa zicem ca eram gata sa ne culcam…. cand deodata masina da un claxon si se intoarce pe drum. Am scapat de data asta, asa ca ne continuam petrecerea campeneasca. Insa cum urma sa ne trezim la 6.30 a doua zi, stingerea s-a facut destul de devreme. 
Ziua 3 – Luni
E o zi cam fara poveste…trezire la 6.30, plecare inspre 9, coborat in sat, intalnit cu Sebe si fetele. Stateam ca pe ghimpi ca nu stiam exact la ce ora avem rata spre Campia Turzii, ni se zisese ca la 9, dar noi am ajuns la 9.10 in statie si nimeni nu stia nimic. Toate magazinele inchise, pustiu. Spre norocul nostru, pe la 9.40 a venit rata care mergea hat-departe la Suceava… insa unele fete plecasera sa ia apa… du-te, alearga, Pancu facea ture disperat, pana la urma am reusit sa le recuperam si sa ne suim in rata. Ne-a luat 16 ron de caciula pana in Campia Turzii. Acolo ne-am regrupat la un restaurant ieftin si bun, langa gara, unde am asteptat pana ni s-au lungit urechile pentru celebra Pizza “roata de car”, ciolane de porc si altele. Am mancat foarte in graba si cand iesim din restaurant vedem trenul cum sosea in gara. Dupa un pic de fuga (dar nu si Vladimir, dansul este boier) ne gasim locurile si ne asezam linistiti. Discutii, vin si bere, carti… timpul trece si iata-ne in sfarsit ajunsi in Bucuresti. Morti de oboseala (cel putin eu) si nefericiti ca incepem munca de Marti (nu si eu 😀 ), dar bucurosi ca a fost o tura tare faina. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *