Muntii Bistritei 18-19 octombrie

Poporul:
2 ursuleti: Laura si Mihaela (aka Lolek si Bacea)
9 carpatisti: Alex, Mihai , Marius, Radu, Adi, Alex&Elena, Liviu , Dan

Am aflat de tura asta intamplator si mi-am spus ca “it’s a must”…de cate ori as mai avea ocazia sa merg in m-tii Bistritei? In saptamana precedenta am tot cautat informatii despre  zona respectiva dar sunt destul de putine…oricum am reusit sa imi fac o imagine in perspectiva… munti relativ medii ca inaltime pt tara noastra…1600- 1700 m in general; nu au o singura culme ci vreo 3-4, ceea ce ii face foarte greu de strabatut intr-o singura tura. Traseul nostru urma culmea “cea mai spectaculoasa” dupa cum a decretat Marius mai tarziu.

Cu putinele informatii descoperite m-am intalnit cu Laura in Gara de Nord, am mai luat cate ceva de la Guliver si  ne-am urcat in Acceleratul de Vatra Dornei (plecare la 21:00 – sosire la 06:27). In compartiment am reintregit grupul de Bucuresti , gasindu-l deja instalat pe Alex. Noi am luat bilete la cuseta (dus-intors 160 ron) ceea ce s-a dovedit o alegere inteleapta: somn de voie..8 ore: mai mult decat in timpul saptamanii.

Trenul a ajuns in Vatra Dornei Bai cu o intarziere de vreo 30 minute dar oricum pana au ajuns iesenii la pc de intalnire am avut timp sa  bem un ceai autentic la Bristena (o cofetarie cu faima buna de langa gara) .


Din Vatra Dornei  trebuia sa ajungem la cabana Zugreni (la aproximativ 20 km spre est pe drumul judetean); pentru asta se ia din autogara un autobuz sau microbuz: dimineata au plecari  la 6:30, 7:30, 8:30 si 9:30. Noi, dupa intregirea trupei, l-am luat pe cel de 7:30 si pe la 8 si ceva eram la cabana (complet utilata si pentru pretentiile turistilor care vin cu masina). Cativa baieti au hotarat sa ia micul dejun, noi restul am stat afara sa  admiram peisajul: de jur imprejur culmi molcome, spre sud-vest niste stanci mai tantose.

La ora 9 am pornit catinel pe traseu (BR) urcand de langa cabana, pe marcaj in stare f buna. Mai intai am avut parte de o potecuta care urca usurel prin padure vreo15 min, am dat de niste stanci , a urmat un fel de baraj, care are un prag de beton destul de lat astfel incat nu prea exista pericol sa cazi…apoi iar stanci alternate cu poteca abrupta prin padure. Dupa vreo 3 ore jumatate am ajuns pe Bogolin care are ditamai crucea pe el…noi bucurandu-ne ca am atins Pietrosul. Insa altimetrele au relevat realitatea de 1740 m .  Am facut o sesiune de poze si ne-am continuat drumul spre Pietrosul autentic (1791 m), inca jumatate de ora de urcat pe potecuta printre stanci. Cand am ajuns pe varf s-a mai dat si ceata la o parte  si am putut admira depresiunea Dornelor, Giumalaul, Raraul, Suhardul…si tot ce e de jur imprejur.

De pe Pietrosul  pt a urma  culmea spre Paltinis, trebuie sa te intorci putin la un punct de bifurcare a traseelor…noi trecusem de locul respectiv si cum nu aveam chef sa urcam iar  varful am facut o nirvana mica spre saua aflata  putin  mai jos spre vest, unde am regasit marcajul. Am profitat de o pauza aici pentru a servi pranzul  iar apoi am purces spre vf Lespezi. Cum norii incepeau usor sa faca loc soarelui, chiciura de pe brazi si iarba s-au inmuiat, iar eu si Laura , fiindca dadusem pas la supra, ne-am ales cu pantalonii si bocancii uzi.

Spre Lespezi traseul devine molcom, urcand si coborand usor , prin padure sau prin poieni. In prima poiana am dat si peste un izvor, singurul de altfel gasit de-a lugul culmii. Am mers mai departe si am campat in urmatoarea  poiana, aflata in imediata apropiere a varfului Lespezi. De acolo am putut admira apusul  peste depresiunea Dornelor si un splendid cer instelat dupa lasarea noptii.

Am pus corturile, eu si Laura ne-am gasit gazduire la Adi si Alex , ne-am pus garderoba de seara si am iesit la o supa, si inca o supa si inca o supa, apoi vin peste supa si vin cu urme de taitei.(da era tare bun). Fiind senin era si foarte frig, la numaratoare au iesit 5 grade pe minus. Pe la 9 eram deja  toti in saci asteptand somnul cel dulce, care pe mine ma ocolea nevoie mare din cauza  frigului si a fricii de urside. Pana la urma am adormit, noaptea a fost fara evenimente, doar vantul mai fiasaia tenta suspect din cand in cand.

Dimineata ne-a adus o zi splendida, fara ceata, cu senin absolut in toate directiile. Am mancat, ne-am strans toate cele, cu greu am incaltat bocancii inghetati bocna si ne-am continuat pelegrinarea spre vf Lespezi (1626m), care e de fapt o culme  molcoma, impadurita , doar aparatele marcand punctul. De pe Lespezi am coborat intr-o poiana, apoi iar prin padure, spre vf Sandru (1537m). In dreapta  ne insotea mereu  minunata panorama a Giumalaului, iar in departare  creasta Rodnei inzapezita.

Prin poieni am gasit multe stane si casute de fan, foarte ingrijite, la una din ele oprindu-ne pt un photosession. Am mers mai departe si  in saua de pe muntele Bidei, iesenii au hotarat sa coboare pt a prinde trenul de 5 – exista un traseu pe cruce albastra care coboara direct in Dorna Arini, dar am aflat ulterior ca au facut o nirvana abrupta spre firul vaii si au ajuns la timp in gara.

Am ramas 3 deci, coborand spre fanete, apoi urcand pe culme pe vf Busuiocului (1417m), am ocolit   vf Sarului (1524m) si in cele din urma am suit la Manastirea Piatra Taieturii, aflata la aproximativ 1400 m altitudine, construita pe la inceputul sec XIV si renovata in 1991. Pe terenul parohiei mai sunt constrite 2 pensiuni  de 4-5 nivele, unde te poti caza (erau prezenti si  niste cheflii pe acolo pentru a intari spusele calugarului care ne-a aratat locul).  

De la Manastire am hotarat sa renuntam la ultima parte a traseului spre Paltinis (cel putin 3 ore peste vf Calimanel-1644m) si am coborat spre Panaci. Calugarul ne-a indicat o potecuta care trebuia sa ne scoata in drumul  forestier care strabatea firul vaii spre sat. Potecuta insa ne-a dus la un izvor  iar de acolo pana la drumul forestier am dat-o intr-o nirvana abrupta prin fanetele manastirii. Dupa o jumatate de ora eram in drumul forestier, iar o ora mai tarziu – in Panaci, un sat cu case  din lemn, curti mari si cai superbi. Am strabatut satul si am iesit la “ïa-ma nene” in drumul judetean. Foarte baftosi, am prins o dubita dupa 5 minute. Nenea ne-a pus in spate peste niste saci de grau si ne-a lasat  la intrarea in Vatra dornei. Cum eram cam jigariti, nu ne-a luat niciun ban. Dupa inca 4 km prin Vatra Dornei am ajuns la gara si pentru ca mai erau vreo 2h jumatate pana la venirea trenului, ne-am  gandit sa ne ospatam cum se cere dupa  asemenea balaureala. Langa gara e un restaurant “Les Amis”, cam chicios (proprietarul nu prea a stiut unde sa se opreasca cu amenajarile) dar cu o mancare super buna si preturi ok.

La 21:55 am luat Acc spre Bucuresti…somn de voie la cuseta  si apoi…luni dimineata…trecut in viteza la tinuta office…
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *