Iezer – Făgăraș, iulie 2012

Cum parca a trecut cam mult timp de cand nu am mai scris un RT, profit de tura faina pe care am facut-o recent, anume traversarea Iezer – Fagaras, astfel incat sa povestesc cele ce s-au petrecut.

Ziua 1: Sambata dimineata ne strangem noi in gara de nord, in acelasi loc, casele de bilete clasa intai. Persoanele inscrise in tura sunt eu (Vladutz), Livia, Sebe, Chilo, Andrej si Elias. In gara mai zarim pe 5ineru si Dorin, care merg sa faca o vale prin Bucegi, si pe grupa extremista Harciog, Monica si altii (eu personal nu i-am vazut) care se duc tot inspre valea Prahovei. Noi ne punem la rand la bilete, le luam, Chilo desigur este in intarziere dar din fericire ajunge si el la timp pentru ca sa isi ia bilet. Sageata de Pitesti incepe sa mearga si se mocaie pe drum, in timp ce noi incingem primele discutii despre politica si plagiatul lui Ponta + conspiratia bancilor sioniste. Printre altele mai rasfoim o revista de-a lui Chilo (“Lumea”). Aflam ca Chilo seamana cu un vecin de-al unui pusti din tren, un anume “nenea cu pisica”. Ajungem in sfarsit in Pitesti, cam cu juma de ora intarziere (au inceput sinele sa se dilate, deh), iar din gara mergem spre autogara sud (10 minute), de unde luam imediat un microbuz spre Campulung. In microbuz incercam sa mai dormim insa suntem cam hurducanati pe drumul – minune, nereparat de ani intregi. Am vazut ca pe unele portiuni se turna ceva asfalt, sper sa fie semn bun. Singura aparitie mai interesanta a fost o gagica care s-a suit pe ultima bucata de drum, reprezentand o binevenita clatire de ochi de dimineata.

La Campulung ne intalnim langa liceul Dinicu Golescu cu prietenul nostru rechinul care ne duce intins la Voina. Drumul este proaspat refacut si placut asa ca ajungem repede, in jur de ora 11. Urcam un pic mai sus pe drum si ne oprim la umbra pentru a manca. Rucsacurile sunt destul de grele asa ca incercam sa mai usuram din povara. In jur de ora 12 incepem efectiv sa urcam, urmand marcajul punct albastru, pe valea Iezerului, spre refugiu. Sebe o ia in fata, dand forja; noi nu prea ne grabim, urcand in ritm lejer. Este foarte cald si transpiram (Chilo isi stoarce tricoul de fiecare data cand ne oprim). Avem noroc si se innoreaza, pe creasta se pune ceva ceata, astfel incat atunci cand iesim din padure nu ne bate soarele in cap. Incet incet prindem altitudine si iesim la refugiul Iezer, unde ajungem aproape de ora 16. Ne punem pe iarba, mancam ceva, mai luam un fruct si patrunjel din gradina lui Sebe. Se starneste o dezbatere aprinsa despre religie, Sebe si Elias ne explica niste probleme de-ale liber-cugetatorilor. Ca sa nu ne luam la bataie, decidem sa mergem mai departe, spre Crucea Ateneului si apoi spre varful Rosu. Ne amintim de tura anterioara cand Baubau a luat-o gresit de doua ori, continuand sa mearga pe drumul de culme.
Intram la un moment dat in ceata, ne racorim, iar pe cel mai inalt varf din masivul Iezer ajungem pe la ora 18 (altitudine 2469 metri). Se sparge ceata si avem o perspectiva frumoasa spre creasta Iezerului, Crai si Fagaras (unde distingem bine varfurile Dara – Hartopu si trapezul Vistea – Moldoveanu). Seninul cu soare alterneaza cu valurile de ceata. Coboram pe triunghi rosu spre Curmatura Oticului, locul unde vrem sa campam. Trecem pe langa doua corturi unde gaturile ni se intind dupa doua gagici, insa ele erau cu un tip si un caine (cel putin atata reusim sa distingem). Intr-un final ajungem in Otic, pe la ora 20, punem cortul fix in sa, eu ma duc 5 minute in continuare sa verific izvorul. Servim niste apa sfintita si mancam pe indelete, Chilo aprinde un foc mic, musculitele ne omoara, dar reusim sa stam de povesti pana se innopteaza. Locul este senzational de frumos si adormim in noaptea cu fragmente de ceata si cer instelat cu luna plina.

Ziua 2: Mobilul lui Andrej ne suna la 6:30, cu melodia “Father's cabin” de la Amorphis (\m/) si iesim din corturi. Afara este senin complet si caldut. Ne zorim sa strangem repede ca sa plecam, insa Chilo si Elias nu prea se indeamna. Eu, Livia, Andrej si Sebe ne oprim la izvor unde alimentam sticlele, apoi ii asteptam pe cei 2 intarziati, care inca isi strang cortul. De pe un deal observam o caravana de oameni si cai care vin spre noi, insa zicem ca nu au timp sa ne ajunga. Se pare ca ii supraestimam pe cei doi baieti ai nostri, asa ca vreo 15-20 oameni, cu 2 cai si un magar + vreo 2 caini trec pe langa noi, avand un arsenal de drujbe, saci cu varza si conserve + mai multe papornite. Ne salutam si aflam ca merg spre nu stiu ce plai ca sa lucreze la padure. Ei o iau inainte, inaintand intr-un ritm foarte bun. Chilo si Elias reusesc si ei sa vina si incepem sa continuam pe poteca care leaga Iezerul de Fagaras. Drumul este clar, mai sunt stalpi de marcaj, ce-i drept mai ruginiti. Inaintam in ritm constant, nu prea repede, mai facem si popasuri sa ne hidratam si sa admiram creasta nordica a Iezerului si Fagarasul.
Trecem de varful si saua Mezea si apoi urcam lin spre Curmatura Bratilei. Trecem printr-o turma de oi si pe dupa amiaza, pe la ora 14, ajungem la refugiul Bratila, aflat pe creasta Muntilor Fagaras. Inainte de refugiu alimentam sticlele cu apa de la un izvor firav. Luam pranzul si ne gandim daca nu am putea sa tragem mai tare sa ajungem in aceeasi zi si pe varfurile Dara si Hartopu, urmand sa coboram tot la Urlea. Putem – nu putem, incepem sa urcam incet, pentru ca ulterior sa coboram spre Curmatura Zarnei, unde poposim la noul refugiu. Aici gasim 2 belgieni care se odihnesc si citesc, eu nu as fi carat carti pe munte. Ne gandim si ne razgandim, asa ca decidem sa renuntam la urcusul spre Dara, urmand ca sa facem portiunea aceasta de creasta alta data, cel mai probabil cu plecare de la cabana Valea Sambetei.
Din Curmatura Zarnei o luam pe o relativa curba de nivel spre valea raului Urlea (marcaj punct rosu). Coboram usor la rau unde ne racorim in apa. Sebe nu are rabdare si baga forja in continuare spre culmea Urlii. Noi nu prea suntem asa de entuziasti si urcam mai agale. La un moment dat ne oprim sa il asteptam pe Elias, care urca mai incet. Deja este cam tarziu si oboseala isi spune cuvantul. Ziua asta am avut parte de soare 100%, ne-a batut constant in creeri, iar la orice popas ne omoara musculitele. Urcam incet si ajungem in culmea care coboara din varful Urlea, unde ne intalnim cu marcajul triunghi albastru. Este ora 19 si soarele da o lumina placuta. Ne regrupam si incepem sa coboram spre fosta cabana Urlea. In drum dam de un refugiu nou si ne gandim sa innoptam aici insa zicem sa coboram mai degraba mai jos. Incepem coborasul prin jnepeni si imi aduc aminte de turele de demult la Urlea. Pe la 20 si ceva ajungem la fosta cabana unde gasim niste cehi cu 2 corturi. Campam prin poiana pe unde mai gasim ceva locuri de cort mai acceptabile, apoi fugim la rau ca sa ne spalam. Dupa ce ajunge toata lumea si punem corturile mancam la o masa de lemn, “admirand” ruinele cabanei, cu evidenta parere de rau. Ne aducem aminte de clipele frumoase petrecute aici, mai ales de revelionul 2006/2007. Nu mai zabovim si ne retragem la somn cat mai repede. Maine vrem sa ne sculam mai devreme ca sa prindem ceva transport dinspre Breaza spre Fagaras. Ca de fiecare data cand am ajuns la Urlea am parte de o luna plina frumoasa.

Ziua 3: Ne trezim la 6. Strangem incet corturile, luam apa si mancam. Ca de obicei Chilo e gata mai greu, insa noi ne tinem de cuvant si o luam la vale spre Breaza la ora 8. Urmam in continuare punctul rosu pe Culmea Brezei. Mergem ba pe curba de nivel, ba mai urcam, ba coboram, pana ce ajungem in taietura. Aici intalnim un nene care are o cutie cu oua. Elias vine incet insa Chilo e mai in spate. Ca sa nu pierdem timpul decidem sa coboram spre sat. Coborasul pe drum de tractor abrupt e o reala placere, insa se termina repede, astfel ca pe la 10 jumate suntem la drumul forestier de langa noua manastire Breaza. Ne schimbam, ne adapam cu apa si intr-un final apare si Chilo care sustine ca ii este mai usor sa alerge decat sa mearga normal. O luam cu totii spre sat, de unde speram sa prindem un autobuz la ora 12. Pe drum mancam zmeura si corcoduse verzi, iar la intrarea in sat ne oprim sa ne punem sandalele si sa ne spalam la un paraias de langa drum. Ajunsi in centrul satului vedem o tractorista secsi, apoi aflam ca nu avem rata, asa ca ne ingramadim la o cate o bere. Sebe face cinste, el implinind 31 de ani cu o zi inainte. Ne bucuram de berea rece si de umbra. Imediat gasim si un nene cu un mcrobuz care ne duce pana in gara in Fagaras.
Aici avem timp cacalau pana la tren, vreo 3 ore. Ne punem la birtul garii unde bem bere, mancam seminte si niste sandvisuri calde. Discutam diverse, despre alimentatie sanatoasa, politica, implicare civica si conspiratia sionista mondiala. Trenul soseste intr-un final cu circa jumatate de ora intarziere, ne asezam pe scaunele noastre si ne bucuram de peisaj. Din Brasov mergem bine spre Bucuresti, in sfarsit dupa multi ani de chinuiala se circula normal pe sinele noi. Pe la 21:30 suntem in gara de nord, de unde mergem spre casele noastre. A fost o tura foarte faina, vremea excelenta, peisaje pe masura. Promisiunea este sa revenim in Fagaras, pentru Dara – Hartopu si pentru portiunea de creasta intre Curmatura Zarna si Fereastra Sambetei, insa toate acestea data viitoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *