Creasta Făgaraș, partial, 1- 4 septembrie 2007

Cum se pare ca nimeni nu se baga la scris RT, o sa incerc eu sa povestesc, asa pe scurt cum s-a desfasurat operatiunea creasta Fagarasului (ca intentie), devenita un sfert de creasta datorita vremii.

Gara de Nord, vineri 31 august 2007, ora 23. Ne strangem la locul de intalnire urmatorii: Paul, Lolek, Gabi Cargo, Baubau, Wayfarer, Viril, Punky, Marius, Cosmin (omu’ in adidasi), Sorin (the silent man) si je. Trenul pleaca la 23.30, eu beau o bere si apoi trecem toti la somn ca venea o zi grea. In Ploiesti se urca si Alinutza, si trupa de 13 era in formula completa.

Cu juma de ora inainte de sosire Paul da desteptarea, si la 5 dimineata coboram pe jumatate adormiti in gara Talmaciu. Ce sa facem, ca daca asteptam trenul pentru Turnu Rosu trebuia sa stam vreo 3 ore si ceva, ceea ce nu ar fi fost prea bine. Localitatea e pustie la ora aia, Paul se duce in recunostere, dar nu gaseste initial nimic, apoi pe la 7 ma duc si eu cu el si gasim un camion mai mic perfect de transportat grupul nostru, il convingem pe localnic sa ne duca contra 5 ron/persoana, si inainte de 8 eram in Turnu Rosu. Ultimele pregatiri si incepem lungul si mai ales greul drum din prima zi… Iesim din sat, apoi trecem pe drum pe langa manastirea Turnu Rosu si curand drumul se termina lasandu-ne in fata unui urcus abrupt, cu atat mai dificil carand rucsaci de peste 20 kile in spate (de, pregatiti pentru o saptamana pe creasta…)si dupa o noapte de (ne)somn pe tren. Mie personal mi-a fost foarte greu si am ramas mai mereu printre ultimii cu limba scoasa deun cot. Grupul se rasfira pe o distanta mare, cu Wayfarer, Lolek, Sorin mai in fata, eu, Baubau si Viril la urma si restu undeva intre. Dupa nu mai stiu cate ore de urcus sustinut (trebuia sa ne ridicam de la ~400m Turnu Rosu la ~2000m pe creasta), cu doar 1 pauza mai mare dar nenumarate pauza mici, iesim in sfrasit la golul alpin, unde urcusul se domoleste, dar ne intampina un vant rece si toti ne infofolim. Vremea a fost de partea noastra in prima zi, cu ceata permanenta dar fara ploaie. Tinta planificata pentru prima zi (lacul Avrig)  s-a dovedit muuult prea optimista. Ne-am oprit undeva inainte de vf. Suru, in saua Suru, pe la ora 5 dupa-amiaza, cand majoritatea nu cred ca ar mai fi putut merge mai mult de 1 ora. Dupa masa, pe la 6 si ceva ne-am bagat la somn, Paul, Lolek, Gabi in cort la Paul, Wayfarer, Marius si eu in cort la Wayfarer, Baubau si Alinutza la Baubau, Viril si Punky la Viril, Sorin si Cosmin la Sorin. Pe la 12 ne-am trezit si am fost placut surprinsi de cerul senin si luna de pe cer, apoi ne-am culcat din nou ca sa ne trezim dimineata la 7.             ne paraseste imediat dupa trezire, plecand in viteza in directia Barcaciu – Poiana Neamtului – Avrig, luni trebuia sa fie la munca. Vremea este frumoasa, soare, mai sa nu ne vina sa credem.

Ramasi 12 plecam si noi pe la 9, urcam varful Budislavu (2371m) , dupa care coboram spre lacul Avrig, unde ne strangem si facem o pauza. O gramada imensa de cutii de conserve este pe marginea lacului, stricand peisajul. Poteca urca apoi pe un versant abrupt, ocolind pe la nord varful Ciortea. In aceasta portiune dam de cateva portiuni mai expuse, unde au fost ceva alunecari de pamant si pietre iar poteca cam distrusa, dar trecem cu bine toti, inclusiv Marius si Alinutza care au parut un pic speriati de prapastia din stanga noastra. Noroc ca se stransese iarasi ceata si nu se vedea prea departe…Dupa asta urmeaza o noua portiune mai domoala, doar Baubau face o catarare solitara pe un mic varf din zona. In continuare urcam varful Scara (2306m), apoi coboram intr-o noua sa unde avem parte de o surpriza din partea lui Paul: acolo ramanem peste noapte! Si nu era decat 3 dupa-amiaza, multi dintr noi mai aveam energie. Ideea era ca in continuare riscam sa nu mai gasim loc de pus corturile pana la refugiul Caltun, care era mult prea departe sa fi reusit sa ajungem. Dupa 2 zile, din vf. Serbota, am observat ca mai este un loc favorabil pentru campare, in saua dinainte de vf. Serbota. Oricum imediat dupa oprire ploaia care incepuse pe drum s-a intensificat, noi am facut corturile si am incercat sa ne umplem timpul ramas pana seara, cu diverse activitati, povesti, amintiri, bancuri si naiba mai stie ce, pana s-a facut vreo 10 seara si ne-am culcat. Ploaia nu inceta, mai rau era din ce in ce mai tare, la fel pe tot timpul noptii… Dimineata, dupa discutii interminabile ne decidem ca pe asa vreme n-avem ce face si sa coboram la cabana Negoiu. Eu si Marius o luam inainte si ploaia ne face ciciulete cu tot cu pelerine. Coboram pe cruce albastra, si chiar inainte de cabana avem o surpriza neplacuta: n-avem pe unde trece raul, umflat de ploaie. Dupa investigatii in sus si in jos, decidem ca singura solutie e descaltatul si direct prin apa. Trec eu primul, apa nu era asa de rece precum ma asteptam, trece si Marius, apoi ne ajung si ceilalti. Alinutza se descalta si ea si trece, Viril trece direct incaltat ( “de ce p*** mea sa me descalt daca sunt deja ud?”) , Baubau scapa un bocanc in apa si ajungem la cabana murati total. Dupa un ceai cald, Viril si Punky se hotarasc sa coboare chiar in seara aia, impreuna cu alti 2 de la cabana. Ne interesam despre vreme si aflam ca urma o zi frumoasa, apoi vremea se va strica de tot, asa ca hotaram sa ramanem la cabana o noapte si a doua zi sa profitam de ultima zi buna. Ne-am strans intr-o camera toti, am jucat mafia, am baut bere, si seara la culcare. A doua zi dimineata senin complet!!  Paul ne trezeste si ne prezinta planul: urcare fara rucsaci pe Vf. Negoiu, apoi coborare la cabana si seara jos sa luam trenul. Zis si facut: pe la 8 si ceva plecam spre varf prin acele Cleopatrei, pe o vreme superba. Fara rucsaci e alta viata. Pe drum ne intalnim si cu altii printre care si un cuplu de oameni in varsta, peste 60 de ani, cu care intram si vorba si aflam ca sunt din clubul Floare de colt. La 11 ajungem pe varf, unde privelistea este bestiala si stam vreo juma de ora. Marius, speriat din auzite de Custura Saratii decide sa coboare cu cei din floare de colt prin Strunga Dracului si Strunga Ciobanului, iar ceilalti o luam pe Custura Saratii, care mi s-a parut senzationala. Doar un singur loc mai dificil, dar in rest traseul este frumos. Pe vreme rea sau daca piatra este uda insa nu m-as baga insa pe acolo. Dupa vreo ora si ceva ajungem in varful Serbota, de unde pe muchia Serbotei coboram pana la cabana Negoiu. Pe drum ne infruptam cu afine si zmeura. Ajungem la cabana la 4 si pana la 7 mancam si jucam Bolt, unde “castigator” la puncte iese Wayfarer cu vreo 6 cani de apa baute. Vremea deja se schimbase, vantul incepuse, pe creasta aparusera nori care se miscau incredibil de repede. La 7 plecam de la cabana, iar in drum facem un scurt ocol pana la cascada Serbota. Ne prinde noptea si la lumina frontalelor ajungem la drum, unde mai bagam vreo 2-3 km pana intalnim camionul cu care aranjase Paul din timp sa ne astepte. Contra a 12 ron ne duce pana in gara Avrig, pe drum cam tremuram da ne incalzim un pic cu tzuica, iar in spate spre creasta cerul se lumineaza din cand in cand de la fulgere…Ajunsi la 10 in Avrig, avem ceva discutii cu tanti de la bilete, dar ne luam pana la urma, Cosmin si Wayfarer incalzesc atmosfera cu o bataie cu izoprene, la 12 jumate ne suim in tren, bagam somn cu totii, si la 5 dimineata eram in Bucuresti. O tura frumoasa, pacat ca vremea n-a fost cu noi. Poate altadata

P.S. Scuze tipului care a fost cu noi in prima zi si apoi a coborat, nu i-am retinut numele si am lasat spatiu gol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *