Creasta Costila – Galbinele, 4 iunie 2011

Sambata 4 iunie 2011. Dupa ce cu o saptamana inainte parcursesem traseul alpin pe Vf si Creasta Picaturii, acum avem in plan Creasta Costila-Galbinele. Traseul il stiam, parcurgandu-l de mai multe ori. Problema era ca prognoza anuntza precipitatii cu fenomene electrice dupa-amiaza, aspect care ne putea surprinde in parcursul traseului.

Asadar, sambata dimineata pornim din Busteni, ajungand la Ref Costila. Nu zabovim prea mult si o luam inspre Creasta Costila-Galbinele. Ajungand la baza fetei cazute, ne legam in coarda, Andreea pornind prima (cap). Regrupand, continui eu, trecand pe la traverseul din Pintenul Costilei. Apoi, continuand sa urcam, pe alocuri prin jnepeni, ajungem la baza traseului propriu-zis a Crestei C-G. Abordez prima lungime, apoi a doua, a treia, a patra… Ne miscam bine, peisajele sunt superbe! Problema e ca se tot aduna norii…

Urmeaza lungimea cu traverseul spre stanga, apoi urcusul pe fatza cazuta cu stanca si vegetatie. Regrupez. In timp ce Andreea urca, incepe primul val de ploaie, care se transforma in grindina. Pana ajunge si Andreea, sunt udat ceva. Ne echipam cu impermeabile si continuam sa urcam. Problema cea mai mare sunt fulgerele care scruteaza cerul pe alocuri; noi fiind intr-un traseu alpin pe o creasta expusa situata la inaltime… Am trecut de principalele lungimi mai dificile, insa mai avem inca doua lungimi delicate, plus celelalte de la iesire.

Ca atare, continuam sa ne catzaram, pe stanca udata de precipitatii. Parcurg o lungime mai delicata, Andreea vine si ea. Se mai limpezeste un pic vremea. Urcam intens, nu-i vreme de pierdut! Jos, vad niste oameni ce se tot vanzolesc pe la refugiu. Oare ne-or fi vazut ?

Ma pregatesc pt lungimea cu traverseul pe sub un tavan, dupa care stiu ca vom iesi in creasta fara a mai avea probleme tehnice majore. Urc cu atentie si regrupez. Negurile invaluie tot muntele, incepe un vant tot mai tare, grindina revine in forta. Si fulgerele…

Andreea ajunge in regrupare. Continuam sa urcam cu grija pe creasta. Ma gandesc daca sa ne oprim sau nu; nu prea avem unde sa stam feriti. Urcam. De-o parte se vade Creasta Vaii Albe, in partea opusa toata zona frumoasa a Galbinelelor. In zare zarim Omu. Dupa un timp iesim la finalul traseului alpin (unde o data am pierdut un suc de ananas pe o canicula). Suntem bucurosi c-am ajuns cu bine! Precipitatiile se mai domolesc. Iesim in Brana Mare a Costilei. Apoi traversam spre Hornul Gelepeanu, dar optam sa coboram pe Creasta Vaii Albe, prin Brana Aeriana. Soarele lumineaza iar. Mergem pe traseu, revenind pe la Ref Costila, ajungand seara in Busteni.

Multumesc Divinitatii ca ne-a ajutat sa parcurgem cu bine toate traseele !

Mihail Cernat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *