Cipru, 18-25 septembrie 2011 (zilele 5 – 8)

Citeste si Cipru, 18-25 septembrie 2011: zilele 1 – 4

Ziua 5
N-am zabovit prea mult in campingul din Troodos pentru ca fiind inchisa receptia ne gandeam sa plecam rapid pana se trezeste cineva sa vina sa ne ceara bani. Ne-am strans bagajele, am facut o cafea la primus, am luat micul dejun de la punga (am mancat inclusiv peste prajit luat la pachet de Mihaela cu o zi inainte cand am comandat meze) si ne-am incolonat gata de plecare. Pentru ca masina condusa de Apollo nu statea prea bine cu benzina din rezervor am mai intarziat cateva minute ca sa seteze gps-ul sa ne duca la prima benzinarie timp suficient pentru ca propietarul sa-si faca aparitia si sa ne taxeze pentru noaptea petrecuta in camping. Din fericire am scapat ieftin cu doar 5 euro de masina.

Prima oprire inainte de a trece granita in nord a fost la biserica Sf Nicolae, una din cele 9 biserici bizantine aflate in masivul Troodos. Imediat ce am plecat mai departe s-a intamplat si minunea. Bacea a adormit!!! In sfarsit e liniste la noi in masina dupa 4 zile. Eu suspectez ca cel putin o persoana s-a rugat la Cel de Sus pt lucrul asta cat timp am vizitat bisericuta.Ajungem si la granita, facem o noua asigurare pentru masini care costa cate 20 euro apoi ne indreptam catre prima banca ca sa schimbam euro in lire turcesti unde Marian aproape ca declanseaza sistemul antiincendiu cand isi aprinde o tigara chiar sub aparatul de era conditionat.

Pesisajul in Cipru de Nord seamana izbitor de mult cu cel din Turcia, vedem chiar si cateva Renault 12 iar indicatoarele de circulatie sunt similare cu cele din Turcia.

Primul obiectiv pe lista este castelul medieval Saint Hilarion care facea parte dintr-un lant de aparare ce mai cuprindea si castelele Buffavento si Kantara, toate fiind amplasate pe niste varfulete ale lantului muntos Kyrenia.

In drum spre castel am trecut pe langa o unitate militara si un poligon al armatei unde se efectuau trageri iar Bacea revenindu-si din somn ne-a facut capul calendar pentru ca vroia sa faca poze desi peste tot erau afise in care se spune ca fotografiatul si filmatul este interzis.

Castelul e interesant de vizitat mai ales ca foarte multe constructii sunt inca intacte iar privelistea din varf e impresionanta. Din pacate noi l-am vizitat intr-o zi torida si eu personal am trecut destul de repede prin el. Pentru Maria a fost si mai interesanta experienta pentru ca a gasit si o mica comoara in valoare de 200 de lire turcesti.

Urmatorul obiectiv a fost manastirea medievala Bellapais dar o parte dintre noi au preferat sa mearga prin sat in cautarea unei terase. Eu am ales sa vizitez ruinele manastirii si nu mi-a parut rau.,doar cand mi-a povestit Marin la ce tersa misto a baut cafea impreuna cu Mada, Cristina si Octavian am avut o usoara strangere de inima.

Buffavento este cel de al 2-lea castel vizitat. Se afla la 950 m desupra nivelului mari iar cand am ajuns noi la el era inconjurat de ceata fapt ce a facut-o pe Bacea sa intre in extaz. Spre deosebire de St. Hilarion aici nu se percepe taxa de intrare fiind lasat oarecum in paragina, mai multe camere fiind folosite de ciobanii locali pe post de stana.

Pentru ca se intuneca am decis sa lasam vizita castelului Kantara pentru a doua zi urmand in schimb sa ne plimbam prin Girne/Kyrenia, un orasel dragut aflat pe malul marii. Dupa o plimbare pe inserat prin port o parte am mers sa mancam la un fast food turcesc (eu, Octavian, Popica si Cristina) in timp ce restul au ramas in zona turistica de langa port la o bere.

In camping am ajuns dupa ora 12 noaptea si negasind pe nimeni la receptie ne-am instalat corturile in apropiere de cladirea dusurilor. Cei mai multi fiind obositi s-au bagat destul de rapid la somn, Bacea s-a apucat de fotografiat fulgerele care se vedeau in largul marii in timp ce eu am mai stat vreo ora pe izopren ca sa admir cerul plin de stele dupa ce in prealabil bausem o bere calda cu Marin.

Pe la 4 dimineata a venit si o ploaie torentiala peste noi, cortul lui Mihai si al Cristinei fiind cel mai afectat, ei urmand sa petreaca restul noptii in masina.

Ziua 6
Pentru ca dimineata am constatat cu stupoare ca nu curge apa la buda primul lucru pe care l-am facut majoritatea dupa ce ne-am trezit a fost sa intram in mare. Si in timp ce ne balaceam a aparut si propietarul campingului sa ne ceara bani, noroc ca a dat de Vladimir pe la corturi si dupa o negociere dura a ramas ca nu platim nimic pentru ca nu curge apa la toalete dar bucuria noastra a durat doar pana cand s-a impiedicat turcul de Bacea si dupa o noua runda de negociere a ramas ca trebuie sa trecem pe la bar inainte sa plecam ca sa consuma ceva- un ceai, o cafea, un suc.

Prima oprire dupa ce am parasit campingul a fost la castelul Kantara, care la fel ca si celelalte doua este construit pe un varf mai mic (630m deasupra nivelului marii). Aici ne-am intins la poze pana cand a venit o ploaie torentiala peste noi si in afara de Bacea care a reusit sa coboare la parcare si s-a intretinut cu nenea care vindea bilete noi am ramas intr-o sala a castelului si am facut poze in continuare pana cand s-a oprit ploaia.

Dupa ce am vizitat castelul am mai facut o oprire mica la un magazin satesc pentru a lua seminte, sucuri si inghetata iar eu am mai cumparat si o punga de naut crud despre care credeam ca e prajit apoi am pornit spre capul Sf Apostol Andrei al peninsulei Karpaz unde se afla si o manastire ortodoxa considerata un loc sfant atat de cipriotii din sud cat si de cei musulmani din nord.

Pentru ca manastirea se afla intr-o stare avansata de degradare am plecat usor dezamagiti catre Capul Sf Apostol Andrei, cel mai estic punct al Ciprului, unde am mai zabovit vreo jumate de ora ca sa facem poze.

In fata manastirii am vazut si primii magari salbatici, simbol al Ciprului, care stateau cu miloaga la turistii ce coborau din autocare. De fapt primul magar l-am vaut pe drum spre manstire si de la distanta parea ca are 5 picioare. Magarul naibii!!!

Locul de campare avea sa fie undeva pe plaja Golden Beach unde se aflau vreo 3 campinguri. Noi l-am ales pe al lui Hassan pentru ca avea mai multa umbra iar pretul a fost de 30 euro pt tot grupul.

Dupa ce ne-am pus corturile si am facut baie in apa clara ca intr-o cada eu si cu Marean am zis sa dam o fuga pana in sat (aflat la vreo 18 km) sa ne luam cate o bere si niste apa. Ni s-au alaturat si Ioana cu Bacea si Mada si ar mai fi vrut sa vina si Popica cu Cristina care ar fi dorit sa manance ceva la un restaurant.

La rugamintile Mihaelei careia i se facuse foame am decis sa oprim la un fast food pentru a-si lua un kebab. Am gasit unul singur deschis pentru ca era destul de tarziu si am comandat o portie de frigarui pentru Bacea si cate o cafea turceasca pentru mine si Marean. Probabil ca nu se mai asteptau sa aiba clienti la ora aia pentru ca la un moment dat baiatul care se ocupa de bucatarie l-a trimis pe un pustulica care mai era cu el acolo sa faca ceva cumparaturi. Ne-am dat seama ca ala mic nu era prea incantat de treaba asta pentru ca a plecat injurand si trantind scaunele nervos.

Stand si asteptand sa se faca frigaruile mi-a venit ideea sa il rugam pe baiat sa ne prajeasca si noua nautul pe care il cumparasem de dimineata si am trimis-o pe Bacea cu punga de naut la bucatarie. Tipul a zis ca nu stie ce sa faca cu el dar le-a spus fetelor ca le da o tigaie sa-l faca ele cum vor, drept urmare Mada si cu Bacea s-au apucat de prajit naut la bucatarie. Intre timp la terasa si-a mai facut aparitia un cuplu de turisti in varsta care au comandat peste si care au primit si o portie de frigarui din partea casei pentru ca bucatarul era naucit. Probabil nici in cele mai indraznete vise ale lui nu visase ca doua turiste din Europa se vor juca cu tigaia lui in bucatarie.

Vazand ca portia ei de frigarui e deja la alta masa si ca baiatul si-a stins gratarul Bacea s-a decis sa-l abordeze:

-Scuse me. My food???

-M-a-y f-u-d?! Ce dracu o mai vrea asta de la mine?

Si-a dat seama ce tembel a fost dupa ce noi de la masa am izbucnit in ras cand am realizat ca el uitase de fapt ca Bacea a fost cea care comandase frigaruile si nu ceilalti straini. Pana a facut iar o portie de frigarui noi am mai baut o bere si am rontait naut prajit de fete.

La intoarcerea in camping i-am gasit pe toti dormind dar noi am mai ramas la o barfa mica in jurul unei pungi de seminte si a catorva beri Efes luat din sat.

Ziua 7
Neavand prea multe obiective pentru ziua aceasta plecarea de la Golden Beach s-a stabilit pentru ora 12, pana atunci urmand sa facem baie si plaja. Bacea a fost campioana petrecand nu mai putin de 3 ore in apa marii.

Pe masura ce se apropia ora plecarii am inceput treptat sa ne strangem corturile eu reusind in timp ce il scuturam pe al meu sa ii rup un bat.

Ruinele orasului antic Salamis erau primele pe lista noastra si toata lumea era nerabdatoare sa le viziteze, practic nu mai aveam stare gandindu-ne ce frumos trebuie sa fie vizita la sit avand parte de o vreme superba tocmai potrivita pentru astfel de activitati de culturalizare. 34 de grade arata termometrul de la masina !

Pentru mai multe detalii legate de acest sit arheologic deosebit va trebui sa apelati la Vladimir sau la Wikipedia, oricare va e mai la indemana, pentru ca noi am facut o mica oprire in drum spre ruine la Tayfun`s Restaurant, cea mai misto terasa din Cipru de Nord.

Terasa asta aflata la marginea drumului, acoperita cu vita de vie am remarcat-o cu o zi inainte cand am sosit la Golden Beach atat eu cat si Bacea iar acum datorita lui Marean care a vrut sa-mi faca o placere am oprit sa beam o cafea turceasca sau un fresh.

Daca pe afara arata destul de pitoresc cu bolta de vie care acoperea intreaga terasa si scaune albe de plastic interiorul ne-a fascinat pe toti pentru ca arata ca un mic muzeu decorat cu tot felul de tablouri si obiecte pe pereti. Ca sa citez din Marean era un kitch placut.

Nenea care se ocupa de ea fusese la viata lui capitan la o linie maritima turca si vizitase inclusiv Romania in tinerete tinand sa ne povesteasca pe scurt despre escapadele lui prin Mamaia.

Fiind fermecati de atmosfera placuta am uitat de vizita Salamisului si am comandat 4 pide, un fel de pizza locala, facute pe loc si coapte la cuptor care au fost foarte bune.

La un moment dat ma duc la bucatarie sa cer niste beri de la capitan si o gasesc pe Bacea in pragul usii facand poze de zor, schimb cateva cuvinte cu ea dupa care nea Tayfun o intreaba pe Mihaela “Your boyfriend?”, “No, we are just friends :))”. Atat i-a trebuit sa auda. S-a destainuit imediat ca are doua apartamente la Istanbul si ca ar vrea sa se casatoreasca, si s-ar muta chiar si in Romania :))))

In timp ce stateam la masa cu berile si sucurile sub nas, Marean spre surpinderea noastra dar mai ales a lui a vazut o veverita, lucru oarecum neobisnuit. Acesta devenind apoi subiectul de discutie pe parcursul intregii zile.

La final, dupa ce ne-a sfatuit sa nu mai comandam mancare fara sa intrebam preturile inainte, am facut poze de grup impreuna cu propietarul terasei promitandu-i ca i le vom trimite si lui prin posta cand ajungem in tara.

Pentru ca nu mai aveam timp sa vizitam Slamisul ne-am indreptat spre Famagusta/Magusta in ideea ca ne vom intalni acolo si cu cei din masina condusa de Popica.

Orasul vechi este inconjurat de niste ziduri de aparare cu adevarat impresionante construite probabil de catre venetieni. In piateta din fata moscheii Lala Mustafa Pasha ne-am reintalnit si cu Valdimir, Ancuta, Cristina si Mihai dar ne-am despartit iar in scurt timp.

Lala Mustafa Pasha este de fapt o fosta catedrala gotica transformata in moschee prin adaugarea unui minaret de catre otomani atunci cand au cucerit orasul prin secolul XVI.

Fiind ultima zi in partea turca a Ciprului am hotarat de comun acord sa gasim o cofetarie ca sa mancam niste sarailii si baclavale. Cofetaria am gasit-o in apropiere de Castelul Othello si primii care au intrat au fost Ioana, Bacea, Apollo, Laura, Maria si Octavian in timp ce eu cu Mada si Marean am intarziat un pic ca sa vizitam castelul.

Cand am ajuns noi la cofetarie fetele erau in pragul unui orgasm culinar desi cateva se gandeau ingrijorate cate ture de stadion trebuie sa alerge in plus. Eu am intrat cu gandul sa-mi iau o baclava dar aveau cel putin 10 feluri si pana la urma al luat cate o bucata din fiecare plus cateva sarailii. La final o parte din noi am cumparat pentru acasa rahat turcesc facut in laboratorul cofetariei si apoi ne-am indreptat spre un supermarket ca sa cheltuim si ultimele lire pe care le mai aveam la noi pe alcool, tutun si cafea.

N-am mai reusit sa ne mai intalnim cu cei din masina lui Vladimir si dupa ce am trecut granita ne-am indreptat spre Ayia Napa ghidati de gps-ul lui Apollo. Pentru ca la un moment dat gps-ul ne-a scos de pe autostrada si ne-a bagat pe un drum secundar care ni s-a parut dubios Ioana l-a certat putin pe Apollo rezultatul fiind ca din momentul ala n-am mai avut gps. Am resuit sa gasim relativ repede Ayia Napa care s-a dovedit a fi o statiune gen Mamaia, plina de terase din care bubuia muzica. Intr-un giratoriu Marean a intrat ca in Romania, adica spre dreapta fix in fata unei patrule de politie rutiera care au fost de treaba si nu ne-au amendat, probabil fiind frecventa la ei in tara o astfel de greseala facuta de turisti.

Negasind nici un camping am fost la un pas sa punem corturile pe o plaja publica langa statiune dar din fericire am ales sa mergem spre Larnaca in cautarea unui camping. Camping nu am gasit dar in schimb ne-am reintalnit cu cealalta masina, ei punand deja pusesera corturile pe o alta plaja publica.

La prima plaja la care am oprit sa campam fetele au bagat spaima intr-un biet arici care a avut proasta inspiratie sa treaca prin apropiera noastra si probabil timp de mai multe ore n-am mai reusit saracul sa vada nimic din cauza blitz-urilor.

Eu am reusit sa-mi instalez cortul, al carui bat se rupsese de dimineata, cu putin ajutor de la Vladimir care avea la el un kit de reparat corturi.

Ziua 8
Pentru ca nu aveam foarte mult timp la dispozitie in ultima zi petrecuta in Cipru cea mai mare parte dintre noi am ales sa ne plimbam prin Larnaca in timp ce Vladimir, Ancuta, Mihai si Cristina au ramas la plaja sa faca o ultima baie in Mediterana.

Pana sa plecam spre oras Maria si Bacea au fost la un pas sa se incaiere deoarece Mihaela avea in plan sa mergem si la un supermarket pentru a face ultimele cumparaturi pentru acasa iar Maria nu era de acord pentru ca ar fi preferat sa viziteze Larnaca nu un supermarket. Noroc cu mine ca eram prin preajma si le-am deschis ochii inainte sa se apuce de zgariat una pe alta, adica le-am adus aminte ca nu sunt in aceeasi masina si fiecare isi poate face ce program vrea.

Fiind duminica dimineata cam peste tot era inchis, doar cateva terase mai fitoase fiind deschise prin centrul orasului si pe bulevardul aflat in apropierea plajelor.

In centrul vechi am gasit si biserica Sfantului Lazar, una dintre cele mai dragute biserici vazute in Cipru. Dupa ce le-am asteptat pe fete sa o viziteze am ratacit minute bune pe stradutele din jurul ei in cautarea unei terase cu multa umbra dar nu am reusit sa gasim nici una pe gusturile noastre. Reintorsi la biserica ne-am despartit in mai multe grupulete, Marean cu Mada si cu Mihaela au ramas prin preajma ei la umbra, Apollo cu Laura, Maria si Octavian s-au indreptat spre plaja iar eu cu Ioana am continuat sa cautam o terasa ca sa bem o bere rece.

N-am gasit nici o terasa misto dar in schimb ne-am oprit la un magazin micut de cartier care avea o masa si cateva scaune pe trotuar la intrare si aici am hotarat sa ne bem ultima bere cipriota.

La scurt timp ni s-au alaturat si Octavian, Mada, Marian si cu Bacea care in momentul in care a vrut sa ne faca o poza si-a dat seama ca isi uitase aparatul in alta parte. S-a albit instant si a rupt-o la fuga inapoi intorcandu-se dupa cateva minute cu un zambet pe toata fata, semn ca isi recuperase aparatul foto.

In drum spre masini ne-am reintalnit si cu cei care au fost la plaja si dupa o scurta repriza de shopping prin magazinele cu suveniruri am pornit catre aeroport pentru a preda masinile. In parcarea aeroportului ne-am intalnit si cu Vladimir, Ancuta, Mihai si Cristina care erau foarte incantati de ultima baie facuta.

Dupa ce am predat masinile si am facut trecut de check-in ne-am despartit iar si fiecare a ratacit timp de o ora prin duty free in cautare de chilipiluri. Eu personal n-am gasit nimic interesant, bautura fiind cam la acelasi pret ca in Romania.

Daca la plecarea de pe Baneasa ne-am suit printre ultimii in avion ocupand doar locuri la culoar, de data asta am fost printre primii care ne-am imbarcat majoritatea dintre noi prinzand loc la geam. Dupa aproximativ doua ore am aterizat pe Baneasa intr-un ropot de aplauze, ale celor mai slabi cu ingerul proabil fericiti ca nu s-au prabusit nici de data asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *