Ceahlău, 6-8 iulie 2007

De mult aveam de gand sa merg sa balauresc prin Ceahlau asa ca ne-am hotarat sa plecam: eu, Dev si Adina, de vineri dupa-amiaza cu IC 553 cu destinatia Bacau. Acolo ne-a asteptat tatal lui Dev care ne-a dus pana la Izvorul Muntelui unde am innoptat.

Banda albastra: Izvorul Muntelui – Cabana Dochia:
Totul merge ca pe roate si sambata dimineata plecam la ora 10 dimineata,Dev ramane acasa pentru a rezolva cateva probleme.
Mergem pe drumul astfaltat pana ajungem la casuta de taxare salvamont dam 3.5 lei de caciula, primim si o mica harta cadou si o pornim voiniceste. Curg apele de pe noi si intr-un final, in jurul orei 13, ajungem la Dochia. Priveliste superba pacat de vant ca batea cam tare. Planul era sa pun cortul in zona amenajata, vantul bate cam tare, costa 10 lei de cort, mai pun o 15 lei si luam 2 paturi (relax fara frica de vant si frig).
Mancam ne ducem rucsacii in camera, mancam ceva si plecam la drum, avem de batut ceva drum.

Cruce Rosie: Cabana Dochia – Poiana Viezuri sau Vesuri (dupa Duritoarea), apoi Triunghi Galben: Poiana Viezuri – Fantanele:
La ora 15 plecam spre cascada Duruitoarea iar in mai putin de o ora ajungem la cascada, dupa un drum asemnator cu Valea Jepilor (denumirea corecta a Jepilor Mici). Cascada Duruitoarea are o inaltime de 25m. Este formata din doua caderi de apa separate de un prag.
Dupa cateva poze plecam spre Fantanele unde ajungem in jurul orei 17:30. Acolo stam bem, un ceai si NU mancam.

Banda Rosie: Cabana Fantanele – Cabana Dochia:
Pe la 18 pornim in sus spre Dochia, si dupa vreo ora de urcat prin padure iesim pe platou chiar la Caciula Dorobantului sau Cusma Dorobantului (o stanca care se aseamana intr-o oarecare masura cu un chip de om ingindurat, cu mustata, purtind o caciula inalta de dorobant si pe umar o pusca).

Cam atunci a inceput sa ne roada foamea, numai aveam nimic la noi si apa are un gust infect cand ai foame mare mare, cu matele uraland pe la 20:30 ajungem la Dochia, nu inainte de a trece pe sub Panaghia o formatiune mare de stanca cu o legenda interesanta.

O data ajunsi in cabana, bagam mancare la greu si somn si mai mult.

Banda Rosie(cu momente in care apare crucea albastra)Cabana Dochia – Poiana Maicilor – Izvorul Muntelui:
Duminica dimineata ne trezim devreme si dupa vreo 45 de minute pe la 9:30, suntem pe Toaca langa statia meteo.
Plecam de la Dochia la 11 inhamandu-ne la rucsaci, cu directia Poiana Maicilor.

Pana la Poiana trecem printr-un platou super dragut, cu pietre aruncate ici colo, si o multime de floricele.

Pe la 13 suntem in Poiana Maicilor unde se bifurca drumul spre Neagra (cruce albastra). O poiana mare si frumoasa unde este o stana parasita, numai buna de dormit la nevoie.

Pe la 14 ajungem in Izvorul Muntelor unde mancam impreuna cu Dev si ai lui parinti.
Plecam spre Bacau si tatal lui Dev insista sa mergem pana pe barajul Bicaz si noi suntem foarte bucurosi.
Facem poze si plecam spre Bacau.

Drum aglomerat toti parca sunt din povestirile lui Vladutz despre soferi ametiti dar ajungem cu bine la gara.

Din gara luam apa de la “fantana orasului” care abia se mai “CHISHA” (din cate am inteles acum catva timp doar de acolo putea lua apa potabila, cea de la robinet fiind prea putin potabila) si plecam spre Bucuresti, in tren caldura mare si timpul trece mai usor cu povesti nemuritoare.

Intr-un final iaca ajungem in Bucurestiul meu cel ubit… sau nu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *