Cabana Curmătura, 22 – 23 octombrie 2011

Parcarea de la Cabana Gura Raului. Se aude un puternic scartiit de roti. Oamenii intorc privirea. O frumoasa masina maro tasneste pe sosea, intra in parcare si face o intoarcere cu frana de mana trasa. Fumul si praful ridicat inconjoara masina. Se deschide usor usa si cobor eu. Imi trec incet o mana prin bucle si cu cealalta imi dau jos ochelarii de soare apoi soptesc suav spre fetele extaziate
-Buna, frumoaselor!
-Tiiii, tiiii, tiii, tiiii, tiii, tiii…
-Care p… matii claxonezi ca disperatu`?
-Boule, sunt eu telefonul tau si asta e alarma pe care ai setat-o aseara ca sa te trezeasca sa pleci la munte. Prostule!
-Hai sictir!
Dupa vreo 10 minute coboram cu rucsacul in spinare in spatele blocului cu gandul sa ma sui in Ascona. Si am reusit sa ma sui in ea de doua ori mai repede decat Speedy Gonzales din cauza cateilor din parcare, care stiind ca masina aia nu se misca cu lunile de acolo si intuind ca sunt vre-un hot au tabarat in haita pe mine. 
 

La 6:30 eram la Lujerului unde m-am intalnit cu Iulica si cu Ramona si implicit m-am transferat la ei in masina pornind apoi catre Piata Victoriei sa-i luam si pe Andrei si pe Mihaela. 
Va las pe voi sa ghiciti pe cine am zarit  la Grozavesti asteptand la semafor cu un sul de hartie igienica in mana, sorbind cu pathos dintr-o sticla (in care probabil se afla tuica pentru ca nu cred ca cineva normal la cap ar bea apa asa dimineata).
Dupa deja clasica oprire in Comarnic la branzoaice ajungem in Zarnesti, lasam masina in parcarea de la cabana Gura Raului si incepem sa ne echipam. Ma simt un pic cam aiurea pentru ca toti au venit cu bocanci tehnici la ei, coltari si pioleti. Eu am doar niste bocanci obositi in picioare si imi fac planul ca atunci cand ajungem la Curmatura sa ma dau lovit si sa le spun ca ma doare rau genunchiul operat si ca oricat de mult mi-as fi dorit sa urc cu ei in creasta nu pot.
Spre cabana alegem sa mergem prin Prapastiile Zarnestiului care desi e un traseu un pic mai lung are peisaje deosebit de frumoase. Pe drum suntem initiati de catre Andrei si Mihaela in tainele Geocaching-ului, admiram peisajul, barfim, glumim, ne amintim de niste prieteni de-ai nostri care ne-au zis ce au in comun o soseta, o sticla de lapte si un aspirator si ce pot face doua maini dibace cu aceste 3 obiecte si in jur de ora 2 ajungem la cabana Curmatura. Nu mai are nimeni chef de urcat in creasta asa ca ma duc si imi iau rapid o bere rece si cer si cheile de la camerele rezervate de Vladimir
Pentru ca nu avem loc in sala de mese mai stam cam o ora afara si bem ceaiuri calde respectiv inca o bere rece si ne jucam cu cateii apoi intram sa incercam si o ciorba. Andrei se plictiseste si pleaca pana in creasta dar noi suntem si mai plictisiti ca el si ramanem sa ii asteptam pe ceilalti la caldura in cabana. Asistam si la o bataie pe care i-a administrat-o pisica aia lenesa catelului unor turisti si nu dupa mult timp incep sa soseasca si ceilalti care si-au lasat masinile la Rasnov, au venit cu trenul la Zarnesti si apoi si au urcat pe un traseu diferit de al nostru. Soseste si batranul pervers al grupului care a urcat singur de la Fantana lui Botgros. Nu-i zic numele ca poate se supara pe mine!
Ne intindem la vorba, scoatem vinul la inaintare, Ancuta ne serveste cu primele doua feluri de prajituri (au fost cinci feluri in caz ca va intrebati), scoatem semintele si nu dupa mult timp sosesc din traseu si Ice, Emil si Harciogu. Ei sunt aripa mai serioasa o grupului, n-au consumat alcool nici dulciuri, s-au culcat devreme si duminica dimineata au fost primii care au plecat, probabil sa faca alt traseu. Asteptam rt-ul de la Ice ca eu eram in forma si nu mai tin minte nici de unde au venit si nici unde au plecat.
Dupa cateva sticle de vin ne-am mutat in camera cea mare a anexei la cantare. In deschidere au cantat Anca&Wizzard ft. Kilo, niste tineri promitatori, entuziasti dar care ar trebui sa mai lucreze un pic la repertoriu si la calitatea sunetului pentru ca de la Vip Section unde ma aflam eu s-a auzit foarte prost. Probabil ca in pat la Golden Ring s-a auzit ceva mai bine. 
A urmat o a doua serie de prajituri foarte bune facute de Ancuta apoi a venit randul maestrului Vladimir sa ne incante cu clasicul Felia mea felia ta plus alte piese cunoscute pe care nu mi le mai amintesc pentru ca eram ocupat cu sticla de Pinot dar nu pot sa nu remarc faptul ca a lipsit capodopera La Cap de Pod, varianta lui Babau. Sau poate eram eu la buda si n-am auzit-o, cine stie.
La un moment dat privind tavanul camerei m-am gandit ca daca ar fi fost stele desenate pe el le-as fi vazut cum se invart toate odata si am tras concluzia ca a venit timpul sa ma duc la culcare asa ca m-am retras in cealalta camera sa ma odihnesc.
Dimineata ne-a intampinat cu o ceata deasa si cu o inexplicabila durere cap, probabil de la caldura, noroc cu Ramona ca s-a trezit noaptea si a deschis usa sa mai intre aer proaspat. N-am zabovit prea mult la cabana dimineata, am mancat, am baut ceaiuri apoi ne-am strans bagajul si fiind inca ceata am pornit pe cel mai scurt drum catre Zarnesti desi Vladimir ar fi preferat sa coboare prin satul Pestera. Bineinteles ca ceata s-a risipit in scurt timp si astfel Vladimir a ratat niste peisaje frumoase daca ar fi mers pe partea cealalta.
 La final vreau sa le multumesc: 
-Ancutei pentru prajiturile foarte bune pe care le-a facut si le-a carat
-Ramonei (Osmoza, in caz ca va intrebati cine e tipa asta Ramona) ca si-a facut inca odata pomana cu mine si m-a luat cu masina
-lui Vladimir pentru vinul bun pe care l-a carat
-celor care au mai adus vin pentru ca de data asta eu am venit cu mana in buzunar cum se spune
-tuturor celor care au venit pentru ca m-am simtit foarte bine cu voi. A fost o tura foarte misto, fara prea mult efort, cu mancare si bautura la discretie, tocmai potrivita pentru aceasta perioada a anului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *