Cabana Curmătura, 18 – 19 august 2007

Ca tot am promis cetatenelor love mashine ca tura asta am sa ma ocup eu de povesti, ma tin de cuvant si imi fac premiera in ale RT-urilor.
Tura de week asta a inceput sambata pe la 7:15 odata cu adunarea reprezentantelor sexului gingas de prin colturile Bucurestilor Alisa, Rodica, Mihaela si Raluca. Urmeaza jonctiunea cu cea de-a doua masina: Apollo (sofer), Monica, Lucian, Catalin, Leonidas in jur de 9 in zona P-ta Presei Libere si țusti pe DN 1 cu ochii dupa camere de supraveghere; drum fara probleme semnificative de trafic pana in Sinaia cand totul a intrat in slow motion; am inaintat bara la bara pana in Azuga iar ceasul se facuse deja 11 jumate. In masina, stimati compatrioti, nu am reusit sa aflu de ce fac fetele baie impreuna ci am asistat cu surprindere la discutii taioase despre echipament intre cumetre, ocazie cu care au inceput sa apara primele simptome de dureri de cap. Intram in Predeal, imediat dupa pod facem stanga (indicator spre Rasnov) si drumul ne conduce pe serpentine pana in Zărnești unde am ajuns in jur de 1 jumate; dreapta la sensul giratoriu catre Plaiul Foii si dupa cateva telefoane am reusit sa ne intalnim cu echipajul navetei Apollo. Ne-am aprovizionat de la o alimentara locala si pentru ca deja erau in intarziere, Apollo a plecat sa ii conduca pe Lucian si pe Catalin catre un loc numai de ei stiut, treaba de 15 minute, unde trebuiau sa se intalneasca cu Carpati sa faca Valea Podurilor.

Dupa o buna bucata de timp, aflam ca jonctiunea nu a mai avut loc, (eroare de comunicare/intelegere) Carpati plecand pe traseu impreuna cu Vladimir Padina Sindrileriei. Stabilim sa ne intoarcem si sa ne intalnim cu ei la sensul giratoriu. Toate bune, parcam masina la o bucata de umbra si ne asternem pe asteptat si da-i si asteapta Iarasi telefoane, il credem pe cuvant pe Leonidas si conform indicatiilor o luam opus Plaiului Foii cativa km stai ca nu-i bine.. iara incingem telefoanele..atmosfera.. soarele arde, multa caldura, mult praf si aerul conditionat fura penultima liniuta a indicatorului de carburant; e aproape 3 si noi o zgaltaim prin oras fara directie; Mihaela ne scoate din bucluc si dibuind locul ascuns de intalnire al temerarilor (Plaiul Foii#61514; ) facem cale intoarsa si parcam in camp, imediat dupa iesirea din oras, cu inteleagerea stabilita de comun acord sa ii intampinam aici. Ptiu drace, caldura mare, sete si nici un nor, ne refugiem cu toti la umbra unui stalp, mai bagam cate un sanvis, scoatem rucsacii, leg chitara de plecare si punte si asteapta; intr-un final, iara telefon si alde Apollo ne asteptau si ei cuminti la vreo 10 min de Plai. Bagam rucsacii la loc, si da-i inainte pe forestier. Ne regrupam, reechipam si urcam, urmam, urcam pe shortcut-uri numai de Leonidas stiute, cu tufe de trandafiri salbatici drept reper, mai mai sa incalcam vreo 2 proprietati, fugim de caini, coboram, coboram pana dam de traseul spre Curmatura, prin Valea Crapaturii. Ceasul arata vreo 5 si ceva si bagam voiosi inainte cuprinsi de cele mai nobile sentimente. Traseul incepe sa capete aspect de vale si in ciuda prognozelor, cele doua noi-venite pe munte Alisa si Raluca se descurca fara nici o problema in ciuda incaltarilor de jogging. Dupa cateva popasuri si poze prin belvedere ajungem gloriosi la Cabana Curmatura in jur de 8. Aici, am servit cina, ne-am imbarbatat cu cate o bere, si ne-am pus pe cantat, cinstit si sabatorit sarbatoritul si anume pe cetatean Marean. Si da-i si canta si cinsteste cu voiosie si zzzzzup in cort toata lumea cand a inceput brusc ploaia, sa ne traiasca cortul de Carrefour, in care am loc cu picioarele pe afara si in care nu te ploo daca nici afara nu ploo. Duminica adoua zi tralalilulu stie toata lumea, Mihaela a dat trezirea schimband cucu cu chitara, mic-dejun, leneveala si pe la 12 jumate majoritatea au plecat inapoi spre Zărnești sa prinda trenul iar firul povestii continua in sus spre varful Piatra Mica cu Rodica, Monica, Lucian, Leonidas si Catalin. Ne burniteaza un pic pe acolo, facem cate o cura cu zmeura, admiram ceata densa si coboram spre Zărnești; la iesirea in Poiana Zărnoagei, facem pauza de sandwich-uri, patee si conserve; intre timp, aparitia inopinata a unei turme de oi conduce fireste la discutii profunde privind senzualitatea acestora; o luam incetisor din loc si iesim la forestier, ne racorim la fantana lui Botorog si, traiasca-ne glezna cea subtire a Rodicai, ne scoate la mult indragitul sens giratoriu un nene de treaba cu un SUV cu porbagaj incapator – vreo 5 rucsaci si doi pasageri (eu si Catalin cu aspect de cosari la capatul drumului) cu mainile inclestate pe telescoapele usii. Ne-am regrupat cu restul flotei si cale intoarsa spre București pe Târgoviște drum lejer ca trafic, dar destul de lung si prost pana in Târgoviște. In jur de 10 jumate am ajuns cu bine.

În concluzie, a fost frumos, nu foarte greu, felicitări fetelor că s-au descurcat în baskeți, mulțumiri lui Apollo că a avut grijă de chitară și a preluat fluturașele la întoarcere.

În a doua concluzie: Da, și pe Adam l-a durut capul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *