Bucegi – Brâna Aeriana: 7 iulie 2007

So… am plecat sambata dimineata impreuna cu Baicu , E-Cucu si Radu (un prieten de al lu Baicu) sa “plantam” niste morcovi pe Brâna Aeriana in Peretele Vulturilor din abruptul Costilei.
Am luat sageata albastra de 6.30 , pe drum discutii despre speologie , avenuri , asigurari si bineinteles echipament;
Pe neasteptate sau pe nesimtite ajungem in Busteni , coboram si dupa alimenatrea cu dulciuri o pornim pe plictistorul drum prin padure pe triunghi rosu , mai apoi pe drumul Vai Albe pe triunghi galben – pe ici pe colo si mai apoi pe vechiul marcaj banda albastra – spre Ref. Costila.
Ajunsi aici am dat de Mihai Cernat si de Gabi Florescu – doi alpinisti romani – care venisera din cate am inteles la o mica plimbare prin zona ; tot aici mai erau 2 baieti care au plecat sa catere un traseu in Peretele Vulturilor.


Dupa ce am cerut niste informatii referitoare la traseu lui Mihai si dupa o scurta pauza de masa am pornit-o spre Brana Aeriana;
Traseul incepe chiar dupa ce traversezi inapoi venind de le refugiu firul stancos al Vaii Costilei si incepi sa urci pe o potecuta in sus prin balarii – potecuta destul de vizibila totusi.
Am trecut de Valcelul Pietros , am trecut si de Valcelul Policandrului si imediat dupa trecerea celui de al treilea valcel – Valcelul Stancos am inceput sa urcam in sus prin padure pe un fel de muchie in stanga valcelului;
Dupa un timp am ajuns la un loc mai lin , de bivuac , denumit “La Panda” de unde se lasa in stanga o poteca bine conturata spre Circrile Vaii Albe – zona de acces in traseele din peretele Vaii Albe – e bine de stiut pentru a nu se gresi poteca atunci cand nu cunosti zona;
Am continuat sa urcam si imediat am dat de un lant postat deasupra unui horn – de vreo 30-40 m ;
Am inceput sa catarm pe horn tinandu-ne si de lant – mergea si fara dar cu ceva morcovei in fundulet;
Lantul asta e cel mai lung lant pe care l-am intalnit eu pe munte – dintr-o singura bucata fara spituri intermediare;
Dupa prcurgerea acestui pasaj , am dat imediat de o placuta infipta in perete – placuta comemorativa a 2 alpinisti ce au pierit din cauza frigului in zona , dupa ce iesisera din Fisura Albastra – octombrie 1983 – tragica intamplare e povestita si pe site-ul d-lui Mititteanu
Am continuat sa urcam orientati un pic spre dreapta , am ajuns la un nou loc de belvedere , cu flori de colt si avand in dreapta noastra Valcelul Policandrului – ce urca abrupt in sus ;
Am inceput sa urcam pe valcel tinand pe stanga acestuia si am dat de un nou lant ajutator la un horn abrupt si expus in firul valcelului; l-am scos pe Osiris (pioletul meu cel portocaliu si tehnic ) si am inceput sa catar pe horn tinandu-ma de lant si infigand pioletul in toate smocurile si fisurile intalnite – merge de minune
Dupa acest pasaj am ajuns la un alt punct de belvedere de unde se putea intra in dreapta pe Brana Interzisa – brana foarte “scarry” – folosita pentru intrarea in Traseul Surplombelor – locul e marcat in peretele din dreapta cu vopsea rosie ;
Cucu a gasit pe traseu niste pene de vultur – semn ca ne aflam in peretele Vulturilor – si le-a prins in par ca indienii din Vestul Salbatic;
Am continuat sa urcam prin jneapan pana la ultimul promontoriu de unde se casca in stanga si in fata noastra “imensitatea” de perete al Vaii Albe;
Deasupra noastra se inalta Hornul Vulturilor – 3A si in dreapta se gasea intrarea pe Brana Aeriana
In peretele Vaii Albe 3 alpinisti trudeau la greu ; am strigat la ei , i-am salutat , i-am intrebat in ce traseu sunt – ne-au zis ca se afla in Diedrul Pupezei – traseu extrem de dificil – grad alpin 5B-6A VII+ ;
Dincolo de acestia se observa ,un pic ascuns de muchia inalta de stanca , o portiune din marele traseu al Fisurii Albastre – niciodata nu am fost atat de aproape de acesta – aveai un sentiment ciudat uitandu-te la peretele imens din fata ta cu gramada de surplombe si in care atarnau cateva corzi lasate probabil acolo de cei care il catarasera;
De asemenea de aici se observa in stanga perfect , fata nordica a Caraimanului cu cele 6 Albisoare si Creasta Picaturii + Valea Alba si Circurile vaii Albe cat si Pintenul vaii Albe;
Ne-am pus hamurile pe noi cu gandul sa ne asiguram cu zelbul de cablurile de pe Brana Aeriana , am mancat ceva si am pornit-o pe Brana Aeriana;
Dupa o portiune de traverseu a valcelului pe o fata ierboasa incepea primul cablu ce cobora deasupra unui hornulet in poteca Branei Aeriene.
Am inceput sa cobor pe hornulet tinand-ma de cablu , fara sa ma mai asigur in zelb , oricum insa cu mare atentie – orice pas gresit te arunca vreo 200 m in aer pe deasupra peretelui surplombat in care se afla traseul Surplombelor – 5B;
Am trecut de acest pasaj , au trecut si Baicu si Cucu care s-au asigurat cu zelbul pe cablu pentru mai putini morcovei , a trecut si Radu .
A urmat un alt pasaj cu cablu (de fapt 3 cabluri prinse in manunchi) peste o zona unde brana era ascendenta si stancoasa si destul de ingusta (aprox. 1m latime) , am trecut si de pasajul asta , au trecut si ceilalti , dupa care a mai venit inca un pasaj cu cablu pus pe o portiune spalata a branei si foarte delicata – dupa care inca vreo 20 metri de poteca si brana se termina intr-o mica strunga unde se afla si o momaie pe Creasta Vaii Albe deasupra firelor abrupte ale Vaii Costilei;
Ajunsi aici am inceput sa urcam pe Creasta Vaii Albe catarandu-ne la liber pe fetele stancoase , puncate pe ici pe colo de smocuri ierbose , avand grija sa nu scapam prizele – altfel am fi zburat pana in firul Vaii Costilei
Am ajuns la un horn de 8-10 m cam expus si inclinat , Baicu se duce primul , eu ma uit la prize si imi calculez miscarile , trece Baicu de horn , incep sa catar si eu , pe la jumatatea lui priza de mana stanga pe care o apucase Baicu era prea sus – nu ajungeam la ea – gasesc un smoc de iarba in dreapta sus , il infig cu furie pe Osiris in el si tractandu-ma in piolet ajung pe o treapta superioara a hornului – daca imi sarea pioletul – zburam pe spate– nu a sarit – deci nu am zburat pe spate ; trec de horn , Baicu ii da sfaturi lui Cucu cum sa catere hornul , trece si ea , trece si Radu , se pune vantul , continuam sa cataram pe creasta , bag viteza , ajung in Braul Mare al Coostilei sub Hornul lui Gelepeanu , catar repede hornul si ies in platou , vin si ceilalti , punem Gore-Tex-uile pe noi ca batea vantul cu furie , dupa o ora suntem la cabana Caraiman , o multime de “pantofi” prin zona – telecabina nu functiona din cauza vantului – asa ca “pantofii” trebuiau sa coboare pe unde au urcat pe picioarele lor , incepem s coboram pe Jepi in viteza depasind grupuri de pantofari care urcau/coborau si care se uitau mirati la viteza si tehnica noastra de abordare a pasajelor mai dubioase;
In partea inferioara a traseului dam de un grup de chinezi care satui de Himalaya “balaureau pe Jepii Mici” , ajungem jos intr-o ora jumatate , ne bagam la o bere la o terasa langa Silva , aici erau si cei de la Salvamont Busteni pe care Baicu ca un “bun smaritean” ii anunta ca urca turisti pe Jepii Mici fara lanterne si frontale si pe care ii va prinde noaptea pe traseu – deci de munca pentru baietii de la Salvamont;
Ajungem in gara , luam bilete la personalul de 19.20 , luam Seva , ne urcam in ntren , langa Comarnic Baicu si Cucu coboara la o casa de vacanta a lui Baicu , eu si Radu bagam somn de voie pana la Peris dupa care in curand ajungem in Basarab , “descataram” din tren si fiecare pe la casele noastre.

A fost o tura frumoasa cu peisaje exceptionale si pasaje “expuse” , cu “morcovei pe ici pe colo” – inca o tura sfarsita cu bine !!!

Maximele zilei :

1. Pe trasee de genul asta sa duci pe unul incepator pe care vrei sa-l “lecuiesti” de munte – Radu
2. Pe astfel de trasee membrii Ursului Trubadur se vor numi membrii “Iepurelui Trubadur” – a carui sigla va fi un iepure cu o ladita de morcovi sub brat – Baicu + Carpati

Keep Climbing !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *