Bârcaciu, 3-4 decembrie 2011

Ma trezesc in ritmuri de fanfara cu “Desteapta-te romane!” cantat la TVR. Imnul ma indeamna sa-mi fac rucsacul si sa petrec ca un roman in locul cel mai drag mie, muntele. La ora 7 si ceva Pancu se infiinteaza pe strada mea, ma imbarchez si plecam catre Gorjului unde ni se intregeste echipa. Pancu mobilul este acum complet : Pancu, Cristina, Cincineru, Alex Dumi et moi.

Pe autostrada observam ca nu suntem singurii care gonim catre munte, ne tot intalnim cu o dacie de 7 locuri cu rucsacii pe porbagaj. Vremea e super frumoasa, muzica buna si atmosfera armonioasa. Ajungem la Porumbacu de Jos, oprim la o alimentara foarte bine dotata si cumparam pe rand lamai, ne mutam cu totii afara din masina sa ne aclimatizam cu regiunea. Parcam mai sus de cariera, dupa ce trecem de barajul pentru microhidrocentrala.
Ne echipam si pornim la drum prin forestier catre cabana Negoiu. Soare, frunze colorate, izvoare inghetate, seceta iar eu si Alex ne chinuiam cu bocancii de iarna pe uscat si pe cateva portiuni de gheata tratate cu rumegus. Am ajuns pe la 4 jumatate la cabana, fiind intampinati de magarusi, un dulau si o catelusa jucausa. Ne-am cazat intr-o camera, am mancat ceva si am pornit cu totii catre cascada Serbota, pe care am gasit-o susurand cu luna. Intorsi la cabana am privit luminitele din Avrig, am mancat o ciorba de legume dupa care ne-am incins la o partida de septica si un vin fiert in sala de mese, erau doar 4 mese ocupate si printre turisti era si un bebel de aproape un an. Alex dormea de mult cand am ajuns in camera. Lemnele erau asa de uscate ca se transformau in cenusa foarte rapid, asa ca Pancu aprindea focul de fiecare data cand baga cate un lemn in soba. Daca ceilalti s-au vaitat putin de frig, mie mi-a fost foarte bine sus, a fost chiar cald iar perna era de vis !
De dimineata am observat ca erau cazati si la cort , era unul mare in fata cabanei si doua mai mici la vechea cabana (cabana care arata inca bine si ar merita sa fie readusa la viata). Am mancat in camera, si la 9 jumatate eram gata de plecare. Mi-a placut cum erau organizati cei de la cabana, singurul inconvenient era ca budele erau inchise, functionala fiind cea de afara.
In acesta zi aveam sa cucerim varfurile Serbota si Scara. Am mers pe banda albastra prin jnepenis si pe stanca pana la 2331 m (Serbota) de unde se vedea clar Negoiu, Cozia, Capatanii si Lotrului. Cateva poze si cateva de ale gurii mi-au facut mainile nefunctionale pentru cateva minute, singura solutie fiind sa ma pun in miscare. Ce buna ar fi fost o visinata ! Eu si Alex calculam fiecare pas cu bocancii de iarna, diferenta e ca el mai avea o speranta in adidasii ascunsi in rucsac. Noul refugiu Scara ne-a incantat cu maretia lui, geamurile de termopan si spatiul aerisit. Aici ne-au ajuns din urma doi cafegii de treaba care ne-au pastrat loc la cabana Bircaciu fara a sti ca noi aveam deja rezervat. Am coborat pe Scara la 2306 m unde era un stalp pe post de bucium. Mai jos de Scara am facut la drepta spre Cabana Bircaciu pe o carare in panta abrupta. Cand am vazut cabana mi se parea asa aprope, dar drumul serpuit prin jnepenis si padure mi-a dovedit ca nu este iar degetele mele de la picioare erau nerabdatoare sa fie libere.
Am ajuns la Bircaciu pe la 5 si jumatate, unde am gasit aglomeratie mare, ne-a intampinat foarte energic cabanierul, care ne-a cazat imediat. Un apus superb, cu cer rosiatic dupa care cerul a inceput usor usor sa se innoreze. Am mancat in sala de mese dupa care ne-am retras in pod la o cantare cu Cincineru si Pancu (chitara de la cabana si acordurile lui Cosmin). Il mai auzeam din cand in cand pe Alex “capul”! Eu si Cristina am impartit un vin fiert si am cantat alaturi de baieti si cei doi cafegii.
Am asteptat de dimineata sa apara Andrej&Co, si fiind presati de seara care se lasa devreme, am plecat pe la ora 11 in traseu, Pancu purtandu-ne spre lacul Avrig, urmand punct albastru. Dupa primele izvoare inghetate din padure Cristina si Alex aleg sa se intoarca la cabana – Cristina a bagat un baschet cu Magda iar Alex a bagat somn . Noi ne-am continuat drumul si pot spune ca a fost cea mai frumoasa zi dintre toate ! Dupa ce am trecut de peisajul frumos de langa stana, ne-am intalnit cu un parau inghetat pe care l-a sapat Pancu in amonte si l-am trecut cu brio. N-am folosit coltarii, numai pioletii (aici as vrea sa-i multumesc lui Babau pentru pioletul de care toata lumea comenta ca era cat mine de mare). Am ajuns pe la doua si jumatate la lacul Avrig, inghetat si acoperit de zapada iar apoi ne-am indreptat pe banda rosie pe traseul de culme. Pancu batea urme printre urmele vechi si se putea observa cum se rupe zapada atunci cand se formeaza avalanse pe acesta portiune. Ne-am uitat dupa crucea lui Visinescu, insa nu am gasit-o, iar placuta cel mai probabil era acoperita de zapada. Pana sa iesim in creasta ne-am agatat de niste bare de metal de care ar fi trebuit sa fie legate cabluri, insa lipseau. Aproape de varful Scara, la intersectie (banda cu cruce rosie) ne astepta Andrej care ne zarise inca de cand ne oprisem la o convorbire telefonica cu Diana in cealalta sa a varfului Girbova « haida ba, ca inghet aici ! ». Si l-am gasit pe Andrej savurand un sandvis si privind cum se retrage ceata din munti.
Ne-am bucurat la apus de o sesiune de patinaj artistic pe culmea de dinante de coborarea spre Bircaciu.
Seara ne-a gasit pe toti la cabana, Andrej mobilul adusese pana in Poiana Neamtului pe Andrei, Magda, Wizard, Anca si Diana. Am mancat impreuna si apoi ne-am amuzat teribil la un joc de whist, nici nu mai stiu pe ce loc am iesit, stiu doar ca Pancu a castigat, Wizard s-a parlit singur dorind sa parleasca pe altii iar Alex radea pe saturate cand se asezau cartile contra lui tocmai cand isi propunea tinte marete. Magda a bagat un sudoku langa noi. Si cum functionam noi ca un casino vin unii de jos si ni-l fura pe Cincineru pentru « o ora » la chitareala. Am iesit pe rand pe afara la o poza cu Sibiul luminat, la o vorba, la o gluma. Cincineru era trubadurul unui cor de fete in sala de mese. Vedeam cum ies pe rand personaje ametite din interior, unde era cald si duhoare si se tot bagau in seama cu noi pana ne-au convins sa intram si noi. Si la o strigare “Ba ! canta Gheorghe !” se umplu din nou sala de mese si Pancu ne incanta cu “Strada ta” si cateva melodii din memorie. Cine avea sa stie ca versurile “te voi asteptaaaa”… ne vor urmari prin intermediul lui Alex pana in Bucuresti… si e probabil sa le fredoneze si acum. Ne-am intins la vorba apoi despre munte, maratoane, cotidian pana la 12 noaptea cand ne-am retras la somn.
Duminica a inceput mai devreme, ne-am strans rucsacurile, am mancat si ulimele rezerve si am baut un ceai dublu. Noi 5 ne-am luat ramas bun si am plecat catre cabana Negoiu pe drumul proaspat descris de Diana, care il parcursese partial cu o seara inainte, venind din Saua Scara. Intr-adevar dupa multe suisuri si coborasuri pe punct rosu am schimbat la intersectie cu cruce albastra pana la Cabana Negoiu. Ne-am dat in leagan, am mancat niste halva si am pornit agale spre masina. Am ajuns la gara din Ucea pe la 3 fara ceva, ne-am luat bilete, si apoi am ratacit pe stradutele din Ucea pana la o alimentara si pana la Biserica. Ne-am imbarcat in acceleratul catre Bucuresti, eu, Cosmin si Alex, Pancu si Cristina indreptandu-se catre Sibiu.
N-am mai mers cu trenul de mult mai Vladut, si a fost o experienta placuta, am avut locuri pana la Sinaia si ne-am bucurat din plin de ele, jucand o septica pe echipe, pentru ca ni s-a alaturat Roxana, o fata sociabila si cu o memorie de exceptie pentru calcule si jocurile de carti.
O tura faina in care am vazut ca Fagarasul e mult mai frumos decat il dezvaluie Negoiu si Moldoveanu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *