Author Archives: wizard

Muntii METALiferi 23-25 aprilie 2011

Ziua 1 (Sambata)
Ziua 1 incepe de fapt cu ziua zero – plecare de Vineri cu acceleratul de 7.30. Destinatie: Teius. 
Oamenii in formatie completa, 15 la numar: Vladutz, Pancu, Lolec, Bacea, Stefan, Vladimir, Diana, Iulian Florea, Octavian (suit din Ploiesti), Maria M, Sebe, Delia, Elias, Iulian Marinescu (Campina) si, evident, eu – cunoscut popular sub numele de Wiz. 
Seara incepe bine, cu o intalnire – Stefania si Cristina Jianu erau in compartimetul de langa noi si nu vroiau sa vorbeasca cu noi. Decisi sa le induplece, Vladimir si Vladutz au scos capetele pe geam si au strigat in cor “Stefaniaaaaaa, Stefaniaaaa” pana cand domnisoara, impresionata de vocile plangatoare, s-a decis sa ne faca o emotionanta vizita. 

Pozele din tura

Continue reading

RT Montaniada 13-15 iunie 2008

Greu m-am hotarat sa merg si eu la concursul asta, dar pana la urma am mers, am zis ca macar va fi fun. Si a fost :). Prin urmare, joi seara mi-am facut bagajele, am iesit din scara direct in mijlocul haitei de caini(prietenosi de data asta, in mod ciudat) si am cautat masina. Andrei, Stefania si Razvan Cretzu ma asteptau, i-am salutat si am pornit. La Petrom ne-am intalnit si cu restul, adica Paul, Sebe si Alinutza. Masina lui Paul statuse sub un dud, asa ca arata ca dupa apocalipsa(apocalipsa dudelor, normal). Dar nici o problema, ca pe autostrada a pornit o ploaie strasnica, iar pe la Pitesti masinile erau extrem de curate. Am ajuns fara incidente la Curtea de Arges, pe urma la Vidraru, iar de acolo am decis sa o luam prin stanga, pe drum de noroi catre Cumpana, 15 km (cealalta varianta era mai lunga, vreo 35 de km, dintre care insa doar 7 erau pe noroi). Dupa vreo ora jumate, care a parut o eternitate, am ajuns la Cumpana, unde am pus rapid corturile si ne-am culcat. Pentru ca meritam!

Vineri 13 iunie
——— – – – – –
Ne-am trezit fara voia noastra, unii din cauza de caldura excesiva, altii din cauza vecinilor nostri, care vorbeau foarte tare. Am mancat repede, dupa care am pornit sa studiem tabara. Era o pajiste mare, o parte rezervata pentru corturi, o parte amenajata pentru concurs(diverse sectoare pentru probe, o tiroliana, loc de foc…).

Au fost o serie de jocuri, la fiecare joc numai un om putea puncta pentru echipa, restul puteau juca, dar puteau puncta numai la individual. Au punctat cu randul Sebe si Paul, insa nu prea le-au nimerit: unde puncta Sebe facea mai bine Paul, si invers. Probele au fost: taiatul franghiei cu toporul(trebuia sa arunci toporul de la o anumita distanta intr-un panou de lemn, peste care era o sfoara), aruncatul cu busteanul, alergatul in sac(aici Paul a scos bine, dar nu destul), tir cu arcul, tir sportiv cu arma si trasul cu franghia peste groapa de noroi(aici am facut doua echipe, si ambele au ajuns in finala – au fost 4 echipe in finala). Ne-am jucat toate chestiile astea, Paul Sebe, Alinutza si Stefania s-au dus la paintball, de asemenea io, Cretu si Stefania ne-am dat cu tiroliana. De remarcat performanta Stefaniei, care la aruncatul cu busteanul a aruncat cu minus, -20 cm. ;))

Am jucat si un pic de fotbal cu niste pusti, dupa care am decis ca nu ma mai tin balamalele deloc, si ca sunt in genere parelel cu sportul asta, mai bine il urmaresc linistit la TV. Pe la ora 3 sau 4 s-a facut o pauza, pe care am folosit-o pentru masa, dupa care a inceput ploaia asa ca ne-am retras in corturi, iar eu m-am culcat. Cand m-am trezit deja era spre seara, ploaia incetase, insa urma sa inceapa meciul. Ne-am dus in restaurantul de la Cumpana, am ocupat strategic o masa, si cu berea in fatza ne-am bucurat sau intristat pentru Romania. Dupa meci (1-1, da puteam sa-i batem baaaa Mutuleeeeeeeee) ne-am apropiat de foc, unde incepuse sa se cante. La ora 10 sedinta tehnica, unde ni s-a explicat cum urma sa se desfasoare concursul de a doua zi. Am mai stat la cantare, dar nul cate unul ne-am retras la corturi, rapusi de oboseala….

Sambata 14 iunie
– – – – – – – – – – –

Trezirea la ora 6 nu e deloc placuta. Dar trebuia ca la ora 7 sa fim la ponton, vaporasul care trebuia sa ne duca la barajul Vidraru urma sa plece la 7.30. Ne-am impartit in doua echipe, UT1(Paul, Sebe si Alinutza) si UT2(eu, Andrei, Cretu), dar numai UT1 a intrat in prima tura pe vapor. Echipa asta puncat si pentru trofeu., si trebuia sa fie alcatuita numai din Paul si Sebe, insa Alinutza nu si nu, si pana la urma au luat-o si pe ea… Lucrurile trebuiau sa se desfasoare in felul urmator: vaporasul ne ducea pana la Casa Argeseana, unde sa dadeau testele teoretice. Pe urma 2 km pana la intrarea pe Valea lui Stan, traseu fain dar dificil. Dupa iesirea de pe vale urma proba cronometrata, cu un barem de 45 de minute(daca il depaseai ti se scadeau puncte). Si cam atat. UT1 a plecat cu primul vaporas, noi ceilalti a trebuit sa asteptam doua ore intoarcerea vaporasului…. Stefania nu astepta nimic, pe ca ea n-a participat, i-a fost teama sa se bage pe vale.

Pana la urma am plecat si noi, am dat testele teoretice, fara prea mare succes, am pornit pe vale, unde am mers lejer, am facut poze, am ras de o tipa care se bagase pe acolo si murea de frica (traseul nu e asa de greu, insa are multe scari, treceri pe busteni….e greu daca e ud, insa dc e uscat e ok). Am ajuns la check point, si dupa o scurta pauza am pornit in proba cronometrata. Nu ne-am dat prea tare silinta, am scos 40 de minute. UT1 scosese 38 de minute. Cel mai bun timp era de 35-36 minute.

Ne-am intors in camping, unde se desfasura un meci demonstrativ de oina, la care, spre surprinderea noastra, lua parte si Kilo. Asa ca l-am cooptat si pe el in echipa noastra.

Urma cea mai grea proba a competitiei(pentru noi): proba culturala. Ne-am adunat intr-un colt al taberei sa vedem ce facem. In primul rand trebuia sa recitam o poezie despre Valea lui Stan. Io compusesem ceva, Cretu ceva….a mea a fost considerata o prostie(oamenii astia nu stiu sa recunoasca talentul!!!) asa ca a ramas a lui Cretu. Pe urma, trebuia sa facem o sceneta, despre care vorbisem foarte putin. Am facut o sceneta legata de recenta patanie a lui Paul cu ursul. Doua turiste(Stefania si Alinutza) merg prin padure tra-la-la, scrijelesc copacii(eu sunt copacul!). Apare Cretu pe motorul lui naravash, astea doua topite dupa el, se duc sa-l agatze. Nici nu ajung bine, ca se aude un cioban(Andrei) care striga: ursuuuu baaaaaaaaaaaaaa! In spatele vostru baaaaa!!!!!! (aici vocea ragusita a lui Andrei facea toti banii). Cretzu incearca sa porneasca motocicleta, nu reuseste, turistele se suie in copac. Ursul(Sebe) vine spre copac, dar stramba din nas: excesul de grasime dauneaza grav sanatatii. Asa ca se duce sa alerge dupa Cretzu, care se refugiaza disperat la stana, la cioban. Care cioban…..il pune capra. Sau oaie? Si cu asta se termina, cu vorbele de duh ale povestitorului(Paul). Am vazut noi ca nu prea ne iese sceneta, da am zis ca merge-asa. Dar partea cea mai dificila era cantatul, ca n-aveam chitarist…sau voci…sau sincronizari…. Noi il luasem pe Cretzu drept chiarist, da el nu stia sa faca acordu Fa ;)) Pana la urma ne gandim sa luam un chitarist din afara, dar pe cine? Ne gaseste Suru pe o tipa, ne gaseste si Kilo pe un prieten de-al lui, pana la urma mergem pe mana prietenului lui Kilo. Bun chitarist, s-a prins repede de cantecele noastre, insa vocile noastre…vai de steaua lor.

La momentul asta pe mine m-a apucat deprimarea, m-am retras un pic la cort. Alinutza a zis ca se retrage din piesa, am incropit o varianta cu Kilo si Stefania, un cuplu care merge prin padure. Insa Alinutza, Stefania, Sebe nu mai vroiau sa faca sceneta, ca era cam prostie. Proba culturala incepuse, ii ascultam pe altii cat de fain cantau…..Insa vrand-nevrand ne-a venit si noua randul, si cu 3 minute inainte ne-am bagat picioarele, am decis ca facem sceneta. Asa ca am intrat pe scena cu crengile din dotare si m-am pus in mijlocul ei (aveam doua craci in maini). Aia deja faceau misto de mine, cica sunt un cerb, io strigam la ei ca nu sunt. Intra in scena Kilo si Stefania, povestitorul Paul ii introduce de la microfon, vin, ma scrijelesc, eu tip de durere, Paul zice: Numele prostilor pe toate gardurile! Aplauze. Stai ca e bine! Aici insa Paul incurca borcanele. Cica intra ursul, mor-mor, turistii se suie in copac(Kilo era sa ma dea pe jos la faza asta…le trebuia un copac mai solot pt el J  )  da stai ca nu trebuia sa intre ursul, trebuia sa vina motociclistul cu motorul. Ursu se retrage, intra Cretu. Se duce sa mictioneze(mama ce frumos am spus) la copac, da Stefania si Kilo erau deja in copac….eh, lasa, se intorc si ei cu spatele. Intra in sfarsit ursul, merge la copac, Cretu fuge, totul snur, se uita cu scarba la Kilo si Stefania, Cretu se refugiaza la stana, Andrei il ia tandru si il mangaie, dupa care se arunca peste el. Replica de final, hai ca ne-am descurcat. Imi tremurau picioarele, nu mai stiam de mine. Asezam microfoanele, bagam chitara in priza si-i dam drumu. Rapid prestam o Lumina si un Batranul refugiu, cam afoane da merg. Cretu ziteste cu patos poezia, continuam cu Amintire cu haiduci(unde am incurcat putin versurile), Padure nebuna, si incheiem cu un Cantecul bufonului, cantat solo de mine si Paul(cica asta ne-a iesit cel mai prost…da io unu sunt multumit J ). Si…the end.

Proba continua, ii ascultam pe altii, pana incepe ploaia si trebuie sa ne retragem. Per total ce sa zic, multe cluburi nu s-au prezentat la proba culturala, noi am facut-o si ne-am descurcat destul de onorabil, zic eu. Multe multumiri lui Bogdan(chitaristul care ne-a ajutat) si Kilo.

Am uitat sa povestesc si despre proba de tras cu franghia, unde in finala ne-au batut Pasi Marunti, care insa isi luasera un gras imens, din alt club, deci au trisat…. Insa pe urma am aflat ca si Pasi Marunti au fost batuti de Albatros, care aveau mai multi grasi….

Duminica 15 iunie
– – – – – – – – – – – –

Cand ne-am trezit inca ploua. Paul, Sebe si Alinutza s-au dus sa participe la cross, 5 km baieti si 3 km fete. Paul a luat un meritoriu loc 7 si s-a intors acoperit de noroi din cap pana in picioare. Dupa asta am fugit repede la proba de prim ajutor, care a fost de fapt mai mult o discutie libera despre hemoragii si fracturi. S-a terminat repede pentru ca o tipa, pesemne vizualizand prea mult imagini cu oase rupte si hemoragii, a lesinat.

Alinuta si-a pierdut telefonul sambata seara(se pare ca a fost lasat in fata corturilor noastre), si oricat a incercat nu a reusit sa-l gaseasca…

A urmat festivitatea de premiere, unde am luat asa:
–    locul 2 la testul teoretic de cunoastere a zonei
–    locul 2 la concursul de instantanee
–    locul 3 la trasul cu franghia
Deci e bine!

Cum concursul s-a terminat, am strans corturile si toate lucrurile noastre, multe dintre ele ude, si am plecat. Evident ca pe drum nu mai ploua, si in Bucuresti era foarte cald. Am ajuns in Bucuresti si ne-am impartit la casele noastre, the HAPPY END 🙂

Cabana Valea Sâmbetei 17-18 mai 2008

Sa pleci din Bucuresti la ora 4 dimineata nu e usor, dar cum necum am reusit sa ajung intai la Arcul de Triumf, de unde mi-am luat pasagerii, si apoi la benzinaria Petrom de langa Baneasa, unde cu ceva intarziere a ajuns si cealalta masina. Distributia pentru aceasta tura a fost urmatoarea: Wizard(sofer), Anca, Andrei BC, Costel, Catalina, Paul(sofer), Stefania, Bacea, Cristina(sarbatorita). Paul a mers in masina cu trei fete..…si inca traieste sa spuna povestea!

Continue reading

Excursie Hunedoara/Alba 30 aprilie – 3 mai 2008

ATENTIE: RT foarte lung si tehnic, cu multe date istorice etc….could be boring 🙂

Ziua 1 – 30 aprilie

Ora 7 dimineatza, am iesit afara cu catzel, cu purcel. Andrei ma astepta in fatza blocului impreuna cu Magda, cu tot cu Kia. Am bagat catzelu si purcelu in portbagaj si am purces la drum. Dupa un prim pit-stop la Petrom, am pornit vitejeste pe autostrada, iar apoi catre Valcea. Am ajuns fara incidente in defileul Jiului, si prima noastra oprire a fost la manastirea Lainic. O manastire faina, dar ceea ce mi-a atras personal atentia erau niste texte ce se gaseau in pridvorul manastirii. Intr-unul spunea de exemplu ca mancarea asupra careia se face semnul crucii este mai sanatoasa, iar apa deaspura careia se face tot semnul crucii este curatita de microorganisme. Mai era ceva despre un copil in Bulgaria care s-a intors din moarte si a povestit cum este "dincolo", ca Maica Domnului sta si plange si se roaga pentru pacatosi, care o chinuie cu faptele lor din viatza. Ne-am continuat drumul catre Petrosani, unde am oprit cat sa facem poze unei biserici interesante.
Continue reading

Muntii Siriului, 29 – 30 martie 2008

La cotzait – episodu' 1
 
Pentru ca noi nu suntem tehnici ca altii.
Pentru ca noi nu suntem nici mandri ca altii.
Si pentru ca in mod indubitabil avem si noi unele dorinte, spre deosebire de altii…..
…..am decis ca ne place sa ne cotzaim si am plecat veseli intr-o tura de cotzaiala. Pentru ca meritam! 
 

Distributia a fost urmatoarea: 
 
masina 1, matizache fara frica, cu vitezele incet, incetishor si pe loc: Vadutz, Lolek,Alinutza, Nisha, Monica
 
masina 2, superNova cea rapida, daca ai noroc si iti porneste: Iulian, Rodica, Cristian,Punky
 
masina 3, kia ceed, vitezista din serpentine: Andrei BC, Wizard, Matei, Larisa, Diana
 
masina 4, loganu cel curat: Costel, Catalina, Kilo, Maria, Viril
 
masina 5, cielo rosu. si atat: Emil, ioana, Iulian, Adina
 
masina 6, astra fara chei: Mihai Leonte si doo tipe cu nume necunoscute( una dintre ele sora lui Mihai)…le vom zice X si Y,pentru ca trebuie sa poarte un nume, veti vedea in continuare de ce 🙂 
 
La orele 6 trecute fix, masinile 1,2,3 si 5 s-au intalnit in benzinaria Lukoil de la Aurel Vlaicu. Matizului lui vladutz i-a placut atat de mult benzinaria, incat n-a mai vrut sa
plece de acolo…..nu pornea motoru, deja ne intrebam ce facem. Noroc cu un prieten de-al lui Iulian care ne-a ajutat prin telefon si am reusit sa-l pornim. Pana la Ploiesti am mers fara incidente. La Ploiesti ne-am oprit pe la Alinutza, nu stiu de ce….dar am bagat cate o cafea sau ceai, si niste mancarica, ceea ce a fost bine. De acolo am pornit catre Valeni, unii hais si unii cea….cert este ca noi cei din Kia ne-am intalnit cu Costel, am mers prin piatza si am cumparat una alta, dupa care am plecat, cei din masina lui costel au ramas acolo sa manance. 
 
Mergem noi ce mergem, ne uitam pe harta si ia Siriu de unde nu-i. Am gasit Gura Siriului, deci plecam incolo, da ne dam seama ca nu e bine. Pe o harta mai veche gasim ca trecusem de Siriu, ca redenumisera astia localitatea intre timp. Asa ca ne intoarcem 15 kilometri, stresati si grabiti, incercand din rasputeri sa sunam pe cineva, dar fara succes pentru ca nu aveam semnal…. 
 
Cu o intarziere destul de mare am ajuns la pensiune. Ceilalti ajunsesera cu ceva timp inainte, si nici nu apucam sa ne dam jos din masina, ca astia vor sa si plecam…… In graba ne punem si noi bagajele intr-o camera si ne pregatim sa plecam…..dar ia-o pe Diana de unde nu-i. Celelalte masini pleaca, noi stam sa asteptam. Pana la urma am gasit-o si am plecat, cu vreo 10 minute intarziere. Indemnat si de mine, Andrei baga NOS pe serpentine, pana cand ia o curba cam larg, din celalalt sens veneau masini, din fericire reuseste sa franeze si sa revina pe banda lui, derapeaza un pic fundul masinii  dar per total se dovedeste o masina stabila. Sport, frate! Reusim sa ii ajungem pe ceilalti, erau opriti pe marginea drumului si intre noi si versantul muntelui era un rau destul de larg, si fara pod. O luam din loc cu masinile, sa cautam podul. Il gasim la vreo doi kilometri mai incolo, lasam masinile langa pod, ne echipam si pornim veseli pe traseu. 
 
Mergem pe un drum forestier, vreme frumoasa, lumea vesela. La un momenta dat o minte luminoasa hotaraste ca trebuie sa iesim de pe drum, sa o luam in sus, dupa niste urme de tractor or smth. Asa ca o luam hotarati in sus, tot mai sus. Eu mergeam ceva mai in spate, dar la un moment dat vad cum toata lumea sa opreste, incep strigate si fluieraturi: am gasit urme de urs. Dupa un prim moment de panica o luam la pas, incercand sa facem ceva zgomot. Pana la urma ne-am obisnuit si cu urmele de urs, ca am mai intalnit pe traseu, asa ca nu ne-am mai stresat. Mergem noi ce mergem, dar pana la urma constatam ca suntem pierduti. Ca marcaj n-aveam, si ceea ce parea a fi o carare nu ducea intr-o directie buna. Stiam incotro ar trebui sa fie varful, asa ca am luat-o direct pe coclauri. Iulian vroia sa se intoarca pana in locul in care (zicea el) am luat-o gresit, dar nimeni nu a vrut sa se intoarca cu el, asa ca a ramas cu noi. Dupa ce ne infundam, coboram o panta destul de abrupta si, prin minune, dam peste un marcaj. Dunga rosie, merge fix in varf, e bun! 
 
Ne-am regrupat pe varful Siriu (1657 m),dupa care am pornit catre varful cel mare, Malaia( 1662 m). Undeva jos se vedea Lacul Vulturilor, care era inghetat complet. Am mers 5 ore pe traseu(ar fi trebuit sa facem vreo 3 ore cica), ratacirea ne-a costat mult timp. A fot zapada pe multe zone, iar mai spre varf era zapada inghetata, destul de greu de urcat, dar si mai greu de coborat. Teoretic ar fi trebuit sa mergem si la lac, insa era deja tarziu….ora 5 deja, cred. 
 
Era clar ca ne va prinde noaptea pe traseu. In acel moment am aflat si faptul ca X si Y nu au venit cu noi, au ramas jos la masini (wtf???!!!!) . Am stat un pic pe varf, am ascultat niste Maiden, am facut headbanging, dupa care am pornit inapoi. Am decis sa urmarim traseul marcat(dunga rosie), desi nu stiam exact cat de aproape ne va scoate fata de masini. Am pornit la drum, am ajuns destul de repede in padure, si dupa un timp am facut regruparea intr-o poiana. 
 
Vrem sa pornim mai departe, deja se lasase intunericul, cand…sa te tii. Aflam cu stupare ca lui Iulian i s-a sculat brusc, a iesit din grup si a plecat de nebun spre Lacul Vulturilor. Stam sa il asteptam…trec 10 minute, trec 15, trec 20…omu nicaieri. Strigam de mai multe ori, nici un raspuns. Multi nervi, unii vor sa plece, se lasase si frigul…. Ne strangem pana la urma cativa si pornim sa-l cautam, o fi patit ceva nebunu, mai ales ca avea probleme si cu glezna. Abia pornisem insa si ii vedem frontala la marginea padurii. Toata chestia asta ne-a costat jumate de ora, si multi multi nervi…. Am aprins frontalele (cine avea) si am pornit din nou. Am mers destul de repede si bine, am reusit sa nu ratacim traseul, am dat de un drum forestier si cu putin noroc am ajuns fix la masini (traseul incepea imediat dupa pod, in stanga, iar la dus noi o luasem inca de la inceput gresit, adica in fatza). 
 
Dar evident ca ziua nu s-a terminat. Era cred ora 9 si ceva, distractia abia incepea. In primul rand am constatat faptul ca X si Y plecasera, cu tot cu cheile de la Astra. In al doilea rand, Iulian (iar Iulian!) lasase faza scurta aprinsa….si evident ca murise bateria. Iar cabluri sa-i dam curent nu aveam…. Din fericire cineva mai inteligent a calculat ca suntem 24 de oameni, si am incapea in 4 masini, cate 6 in masina. 
 
Plecam catre pensiune, deja vedeam cu ochii imaginatiei o noapte de cotzaiala(sic! ). Din drumul principal se face un drum nasol, si dupa vreo 4 kilometri e pensiunea. La un moment dat ne depaseste o masina de politie, si ne intrebam noi ce naibii cauta o masina de politie la ora aia pe drumu ala amarat. Ajunsi in fatza pensiunii surpriza: inca o masina de politie. Si surpriza si mai mare: cica fusesem dati disparuti, X si Y sunasera la 112 si se mobilizasera cam asa: politia, jandarmeria, pompierii. Plus presa. O daaa, grup de 24 de persoane mancat in intregime de ursi, senzational! Sa nu mai spun ca (zic ei) ne-au cautat prin toate discotecile din imprejurimi. ..ca doar nu era sa plece pe munte dupa noi ;;) In sfarsit, multi nervi, multa oboseala, politia care ne-a legitimat pe toti ca sa ne treaca in procesul verbal, probleme create doamnei de la pensiune(ca de ce nu eram trecuti in registrul pensiunii), probleme pentru cei care nu aveau buletin la ei, probleme pentru Nisha(nu avea pasaport la ea). Multe discutii, dar pana la urma totul a fost lamurit. Nu o sa mai comentez asta, pur si simplu s-a intamplat, asta e, a trecut. 
 
Incet incet ne-am retras cu totii catre paturile noastre, politia a plecat, ziua s-a terminat. 
 
ZIUA 2
======
 
A doua zi, somn de voie (nu, nu facem nici o vale azi. Cotzaim, ati uitat?). Iulian, Vladutz si Mihai Leonte s-au dus sa caute fire, sa porneasca masina lui Iulian. Au gasit in Nehoiu si s-au intors victoriosi. Fara Mihai,X si Y, care au plecat spre casa. Cielo rosu a plecat si el. Toata lumea din masina lui Vladutz vroia sa mearga pe la vulcanii noroiosi, el nu si nu…. Eu l-am convins pe Andrei asa ca am pornit intr-acolo. Am vazut intai o cascada destul de faina( de la pensiune o iei in stanga pe drum si mergi vreo doi km, pana la stalpul 97. De acolo o iei pe langa pod, prin stanga, si se vede cascada). Pe drum ne-am intalnic si cu Costel si compania, care vroiau sa mearga la Colti, la muzeul de Chihlimbar. Am decis sa mergem cu ei. Muzeul este intr-o casa taraneasca si e foarte mic,3 camere. Are tot felul de poze, documente, flori de mina, unelte folosite pentru prelucrarea chihlimbarului si, normal, chihlimbar si obiecte din chihlimbar(podoabe) . Am cumparat si chihlimbar(medalioa ne, margele, brelocuri), era un magazinas intr-o casa, pe aceeasi strada cu muzeul. Muzeul urmeaza sa itre in renovare chiar peste o saptamana, asa ca am fost norocosi ca l-am prins deschis. Tanti de la muzeu ne-a si vorbit despre el, a fost interesant. Taxa pentru grupuri: 2 lei. 
 
Urmatoare destinatie: vulcanii noroiosi. Am avut vreo doua incidente pe drum, cu doi dobitoci care ne-au taiat fatza, dar am ajuns cu bine. Mare taranie pe drumurile noastre, mai ales la soferii din Bucuresti 🙁 Sunt doua zone cu vulcani noroiosi, una dintre ele este amenajata… adica au facut drum asfaltat pana la ea, i-au pus un gard inprejur si iti cer o taxa ca sa intri (2 lei pentru studenti). Cealalta zona este mai interesanta (de pe drum se iese pe un drum secundar care se face – cum te intorci de la vulcani – pe stanga intr-o curba – e un panou verde, se merge cu masina pana la niste rezervoare mari, si pe urma peste deal in dreapta). Acesti vulcani sunt mai activi, mai mari. Pacat ca sunt populati cu un numar indefinit de tigani cersetori care se tin dupa tine mai rau decat cainii…. 
 
Si cam asta a fost cam tot: da la vulcani am luat azimut Bucuresti, ne-am despartit de Costel, si pe la ora 9 eram acasa. The (happy) end.