Author Archives: Cosmin09

RT Creasta Fagarasului Perioada 1 – 7 August

Echipaju'  in ordine aleatoare: BauBau, Bacea, Neghinita, Cosmin, Elena (Ecotur), Razvan, Radu, Marius, Andreea, Cip, Raluca,  Mugur, ultimii 6 fiind de pe carpati.org. Si-am pornit in aventura…..intr-o zi de Joi cand ne-am vazut la agentia CFR sa luam bilete. Dupa ce am asteptat o groaza de timp sa ne vedem cu totii sa luam bilete.  Sa nu mai lungim vorba si sa incepem nu?

Ziua 1 – 1 August (suna a scor de meci da merge)

  Intalnirea cica la ora 9:15 in Gara de Nord casa de bilete clasa 1……da…sigur! Ma trezesc eu pe la 8 si dau de Neghinita pe net….."ba nu uita la 9:15 casa de bilete clasa 1 ca de obicei" zic eu. "De unde ba! ne vedem la tabela de la plecare asa a zis Bacea!" injuraturi si blesteme ca eu aflu ultimul si plec spre gara cu un rucsac destul de voluminos. Pe drum vad tot felu de oameni ce pleaca si ei la munte incarcati ochi….ok….ar trebui sa fie interesant. Ajung la gara la si 22 gandindu-ma ca gasca e deja acolo si ma asteapta injurand….de unde!!! Eram printre primii si asteptam sa apara si Bacea care desi a spus ca vine prima sa fie sigura a ajuns ultima! Asta da punctualitate! Observam cu stupoare ca trenul nostru ce avea sa ne duca la Calimanesti initial este o sageata albastra…..naspa! Huston we have a problem!

  Ne urcam noi in sageata  si cautam cu disperare locuri de bagaje ce par sa fi disparut in neant. Nu-i nimic suntem mari ne descurcam! Asta pana cand sa observam ca defapt eram imprastiati in tot trenul si ca nu prea aveam cum sa stam grupati. Gasim niste locuri sa stam cu totii si apare o tanti tafnoasa "aaa ca AICI SUNT LOCURILE NOASTREEE AAAAARGGGGHHHH" de am zis ca-mi da si una. Ma uit la ea si ii spun politicos…stiti nu-i nevoie sa tipati auzim destul de bine…. AAA DA NU TIP! in gandu meu "cum femeie sa nu tipi cand te aude tot trenu???" in fine termin cearta cu ea si ma asez in mijlocu vagonului uite-asa ca asa vrea muschii mei!

  Trenul se pune in miscare si ne punem pe vorbit pe ici pe colo cate o poza pana apare controloarea si ne spune ca n-avem voie sa pozam in tren. Scrie unde chestia asta? Asa ca incepem sa ne certam pe tema asta si cu nasica. Gogule avem probleme am inceput cu stangu tura asta! Gasim pana la urma loc sa stam jos si ne recomanda nasica sa nu coboram in Calimanesti ca e nasol ci sa coboram in Pausa Halta ca e aproape de statiune si e mai bine avem ce face 2 ore cat stam sa asteptam trenul. Ne asigura ca nu exista probleme cu biletul de tren asa ca ne calmam si coboram in Pausa dupa cum spune sefa.

  Traversam calea ferata si ajungem in statiune. Mergem la recomandarile Elenei intr-un parc asa ca boschetarii. Imi spune ca e un izvor cu apa sulfuroasa sau ceva de genul asa ca ma duc sa incerc. Nu am luat in considerare avertizarile ei ca apa aia pute….si m-am dus….si m-am intors…cu stomac cu tot….bleah apa aia chiar pute! si are un gust nasol rau….cum pot oamenii sa bea asa ceva? poate ca n-au simtu olfactiv…..In fine noi ne asezam intr-un loc Bacea cu Bau Bau si Mugur se duc sa manance la o terasa. Tradatorii….Langa noi se aseaza o alta gasca ce avea acelasi target ca si noi. Trece timpu asa ca ne miscam catre gara. In asteptarea trenului glume peste glume si rasete mari. Apare trenul ne suim in el iar glume si "batai" pana ajungem la destinatie in Turnu Rosu.

  Deja ceasul arata ora 18:00 asa ca nu prea avem timp de pierdut. Bag o gura de energizant si pornim pe drum pana la manastire. Ne asteapta 3 km de forestier in urcare. Si gasca alearga de parca ar fi la maraton….vor regreta mai tarziu. Ajungem la Manastire dupa ceva timp facem o pauza scurta de regrupare si hidratare si pornim pe o panta a prostului prin padure ce pare sa snu se mai termine. Iau alaturi de Marius initiativa si ajungem in varful turmei. Urcam ce urcam prin padure la un moment dat iesim in gol alpin unde facem o pauza scurta. In teorie trebuia sa ajungem la Saua Suru dar timpul n-a fost de partea noastra asa ca la iesirea din padure campam. Punem de-o mancare si ne culcam nu inainte de a admira luminile oraselor ce se vedeau in departare.

Ziua 2 – 2 August

  Ora 5 dimineata…..trec afinarii pe langa noi la care unu din ei " ba ce de casuri acilisea in camp…." gogule sunt corturi!!! Apoi ca din senin apar ciobanii cu oile si magarii. Baa nu pe corturile noastre!! Din fericire magarii ie destepti si ne ocolesc in stil. Ne trezim pe la 7:40 punem de mancare strangem corturile si pornim la drum nu inainte de a testa niste afine ce se aflau in jur.
  Drumul e ceva mai usor fata de ziua precedenta si vremea pare sa tina cu noi. Vorbim cu ciobanul sa ne spuna pe unde e apa si pornim incet incet. Ajungem in Saua Suru unde gasim un loc unde "campeaza" oile noaptea langa tarcul ala fiind si apa buna de baut. Ne hidratam bine bagam apa in sticle si incet incet pornim la drum. Petraseu dam si de o herghelie de cai frumosi foc.

  Tragem o poza si ii dam drumu. Deja drumul incepe usor usor sa devina mai greu dar nu ne pierdem cu firea. Eu si Marius o luam inainte in stilul nostru. Ajungem la Avrig unde gasim niste corturi dar decidem ca destinatia noastra este Refugiul Scara. Deja ne-am rupt de grupul din tren si aveam in fata lor un avans de cateva ore bune. Intalnim destul de multa lume pe traseu in special romani ceea ce mi s-a parut destul de ciudat stiind ca in Fagaras sunt mai mult cehi polonezi nemti si alte natii mai putin romani.  Da-i si lupta cu urcusul anevoios din apropierea lacului dar intr-un final trecem si de el. Ajungem pe Vf Garbova tragem o poza si continuam drumul.

  Se aduna pe ner nori seriosi de plaoie incepe sa apara si ceata asa ca decidem sa punem pelerinele de ploaie. Incepe o coborare frumoasa pana in Saua scara unde decidem sa campam deoarece la refugiu era mare agitatie.  Din fericire norii furiosi se sparg si lasa loc de un apus placut. Apare gasca noastra si campeaza langa noi. Hotaram ca trebuie sa mergem dupa apa asa ca incepem un coboras destul de luuung. Ajungem la apa luam intr-o sticla de 2 l si un bidon de 5 si incepem un urcus greu pana in "tabara de baza". Marius decide ca e bine sa facem niste paste bolognese asa ca ne punem pe gatit in mica noastra vatra de primusuri construita anterior din plictiseala. Se lasa noaptea si frigul asa ca ne bagam la somn.

Ziua 3 – 3 August

 Dimineata un soare placut dar un vant ce baga frigul in tine pana in oase. Punem sa mancam niste uscaturi, rosii branza si castraveti ca de nu le car degeaba si pornim la drum cu un avans de 30 min.
  Izotonicul si batoanele nergizante isi fac efectul asa ca mergem fara probleme pana atingem Vf Serbota. De aici incep senzatiile tari asa ca strangem betele si abordam Custura Saratii plini de incredere insa fara sa stim ca acela era celebrul traseu Custura Saratii. Undeva la mijloc vedem ca pe sSerbota apar niste oameni noi crezand ca este echipa noastra. Dar n-a fost asa erau defapt alti oameni de pe carpati.org, valcenii cum i-am denumit noi ulterior. Dupa 1 ora de catarari si descatarari terminam custura rupti de oboseala. Gasim un indicator ce ne spunea ca pana pe negoiu mai este 1 ora jumate ceea ce ne cam demoralizeaza. Ne oprim putin sa mancam ceva si sa bem niste apa si pornim incet incet spre varf crezand ca ala e Negoiu dar am aflat ca defapt era un varf no name de 2365 m.

  Vedem in departare Negoiu si incepem sa urcam pe niste stanci pe cat de frumoase pe atat de obositoare. Intr-un final ajungem pe Negoiu 2535m unde gasim o gasca de straini si romani condusi de niste ghizi din Brasov. Ne anunta baietii ca se apropie ploaia repede si ca ar fi cazul sa plecam. Ne asigura ca in cel mult 3 ore ajungem la Capra locul de campare pentru aceasta noapte. Coboram repede si dam de Strunga Dracului a 2-a portiune ca dificultate din Fagaras dupa Custura. Incepem sa descataram in ritm alert cand dam de un grup de 3 persoane ce ne spune "vedeti ca e un catel pe la jumatea traseului a urcat cu noi nu puteti sa-l dati voi jos???" ok….ne-am facut si salvatori de animale…incercam ce sa facem nu lasam cainele sa moara acolo. Intr-adevar pe la jumate era un pui de lup speriat de moarte statea intr-un colt ferit mort de frica. Incercam noi sa-l momim sa vina dupa noi dar n-avem sorti de izbanda. Plecam cu regretul ca lasam bietul animal acolo dar avand rucsaci f mari in spate nu aveam ce sa-i facem. Mai jos dam de o gasca de 4 oameni si le spunem de catel. Ne ajuta sa descataram o saritoare putin mai nasoala si continuam drumul.

  Terminam strunga fericiti ca nu ne-a prins ploaia si continuam traseul. din nefericire pana la refugiul Caltun coborarea este una destul de obositoare dar nu ne facem probleme prea mari. Ajungem la refugiu unde facem un ceai cald si un piure instant. Decidem ca ar fi bine sa asteptam si restul gastii deoarece deasupra noastra se strang nori de ploaie amenintatori. Apar si baietii de la salvamont care ne spun ca mai sunt cam 2 ore si ceva pana la capra dar sa avem grija la ploaie. In refugiu isi fac aparitia tot felul de oameni amenintati de norii furiosi. Intr-un final vine si o parte din gasca noastra si stam sa asteptam. Din nefericire eu si Marius asteptam de 2 ore si deja oboseala isi face simtita prezenta. Decidem ca trebuie sa ajungem la Capra si pornim usor usor pe drum cu toate ca norii de ploaie erau in zona.  La 20 min. de refugiu ratacim traseul si ajungem pe o brana pe unde nuami caprele negre se deplasau. Iesim intr-un final de acolo si incepem ascensiunea spre varf .

   Tunetele deja se aud din ce in ce mai des si tare dar nu ne pierdem cu firea si continuam urcusul. Ajungem pe vf Laitel 2390m facem o scurta pauza si continuam spre vf Laita pe care-l ocolim insa prin partea dreapta. Obositi infometati si insetati continuam traseul pana la bifurcatia cu lacul Balea unde se pune pe o ploaie zdravana cu tot tacamul de la fulgere pan la grindina. Ne refugiem undeva mult mai jos de varf intr-un camp destul de deschis si asteptam sa treaca ploaia. Ne prinde gasca din urma si continuam drumul cu putina frica in noi. Ajungem la bifurcatie unde suntem anuntati ca lacul se afla la 45 min. Rasuflam fericiti ca suntem aproape si ca mai e putin si se intuneca dar se pare ca ne-am bucurat prematur. Pornesc in forta urcarea varfului si din graba o iau direct pe creasta in loc sa vad ca traseul face usor dreapta. Pe la jumatea crestei deja vad cum gasca era la vro 50 m sub mine asa ca decid sa cobor nirvana cu ceva riscuri de alunecare.

  Dau de poteca si incep alergarea sa prind gasca din urma. Deja sunt ud si starea mea duce usor spre iritare. Ajungem in saua Paltinu de unde se observa foarte bine lacul Balea.  Acolo Mugur ne asigura ca mai sunt 15 min. pana la lac si incepe zambetul sa-mi apara pe buze. Din nefericire am facut 45 min. pana la destinatie si ceasul arata ora 20:01. Intindem repede corturile si bem un ceai cald pus in termos undeva la Caltun. Facem ceva de mancare si asteptam sa ne bagam la somn. Am uitat sa mentionez ca la Capra am ajuns eu, Marius, Mugur, Razvan si Elena. Dupa un timp apare si Radu care s-a dus la Balea crezand ca noi ajungem acolo dar…..planurile se mai schimba. Deja ceasul arata ora 22:40 si dam stingerea gandindu-ne ca restu au ramas la Caltun si ca asta a fost de aici incolo vom continua separati. Se pare ca n-a fost asa pe la ora 0:00 apar si restu mai putin Cip si Raluca ei ramanand la Caltun. Rasete tipete chicoteli pana la 1 si ceva noaptea. A 2-a zi am aflat ca gasca 2 n-a luat-o pe unde am luat-o si noi si ca ei au luat-o defapt pe varf si ca erau s-ao pateasca bine acolo…ups….

Ziua 4 – 4 August

  Ne trezim dis de dimineata cu gandul sa dam o fuga ana in Balea sa mancam ceva cald. Pornim la drum eu, Marius, Andreea, Elena si Mugur cu destinatia Balea. Ajungem la cabana unde mancam sa ne iasa si pe nas nu alta. Ne oprim sa facem cateva cumparaturi si pornim urcusul urat pana la Capra. Acolo aflam ca Cip si Raluca plecasera abia la ora 9 dimineata si decidem sa continuam fara ei traseul. Incet incet incepem urcusul si apoi coborasul de unde se vede refugiul din Fereastra Zmeilor. Trecem pe langa creasta Vartopel – Arpasel trecem de 3 Pasi de Moarte si nontinuam incet dar sigur traseul. Deja se strang norii de furtuna si ne gandim serios ce vom face. Continuam traseul cu putina spaima in noi. Aproape de vf Arpasu Mare deja fulgerele erau la mai putin de 1 km de noi. Eu si Marius eram in fata si probabil e noi furtuna nu ne prindea dar ce faceam cu cei ce au ramas in spate?

  Trecem de varf nu inainte sa facem un traverseu extrem de expus si periculos, traverseu care normal se ocolea pe varf dar noi n-am stiut vazand marcajul pe stanca. Trecem cu bine eu si Marius apoi incepem coborarea decisiva pan ala lacul Podragel. Marius din cauza grabei si oboselii ia o cazatura destul de urata dar din fericire nu pateste nimic serios. Se ridica si continuam cu viteza catre lac. Deja rugaciunile mele se indreptau spre cei ce erau sus in varf si infruntau ploaia si furtuna. Cu ajutorul lui D-zeu ajungem toti cu bine langa lac. Aveam de ajes daca sa coboram in Podragu sa dormim sau sa mergem spre Moldoveanu si sa campam langa refugiul Vistea. Dezbateri si supuneri la vot si ramane ca mergem pana in Vistea. Inca 3 ore de mers dar destul de usoare cu exceptia urcusului pe Vistea.

  Ajungem in saua Podragu dupa 30 min. si decidem ca e mai bine sa coboram la cabana. Iar un coboras abrupt facut in 3 min. Incepe sa ploua marunt dar destul de des incat sa te ude bine si sa-ti taie tot cheful. Ne oprim in cabana unde este o aglomeratie mare si facem o pauza scurta sa ne uscam putin, sa bem un ceai si sa ingurgitam ceva. Deja afara turna cu galeata si ne gandim cum putem sa punem cortul pe ploaia asta. Din fericire se face o fereastra de vro 1 ora in care punem cortul langa lac si putem sa facem ceva de mancare. Ne potolim foamea si setea si ne bagam la somn.

Ziua 5 – 5 August

  Ora 0:00 incepe o furtuna extraordinar de serioasa iar cortul nostru incepe sa ia apa. Ne dam seama ca e de la aerisiri asa ca Marius decide sa iasa in ploaie sa le inchida. Zis si facut asa ca acum cortul nu mai ai apa in schimb sub noi era o ditamai balta si simteam cum pluteam ca pe valuri. Avem o problema….Ne culcam linistiti stiind ca podeaua tine foarte bine. La 4 dimineata simtim cum vine cortul peste noi. Din cauza vantului una din ancore s-a smuls si a indoit cortul peste noi. Iar iese Marius si rezolva problema. Intra in cort si imi spune "stii de ce nu mai fulgera?" de ce? "pentru ca afara ninge!" ce????? Ups….in fine adormim linistiti si ne trezim pe la 8 dimineata. Strangem cortul pe un vanticel destul de tare, strangem rucsacii si mergem in cabana sa mancam ceva. Pornim urcusul spre sa cu gandul toti ca astazi vom atinge acoperisul Romaniei, Vf Moldoveanu. Icepem mersul usor pe curba de nivel si aproape de saua Vistea ne prind din urma Bau Bau si Mugur care erau in alergare.

   Ma decid sa ma tin dupa ei macar pana in saua Vistei. Ajung alergand, ma opresc si decid sa ii astept pe Marius si Ana ce se aflau putin mai in urma. mancam un baton energizant si pornim usor usor spre Vistea. Dupa 30 min. de urcus ajung pe varf 2527m unde las rucsacul si pornesc in fuga dupa Bau Bau si Mugur nu inainte sa dau de 4 cocalari cu telefonul pornit pe manele ce incercau sa ajunga pe varf. Bleah. Ii las in urma si ajung la 5 min. dupa Bau Bau si Mugur pe Moldoveanu. Stau fac o poza la varf si plec spre vistea sa-mi recuperez rucsacul. Pe drum ma intalnesc si cu Ana si Marius ce abordau varful. Cobor alaturi de Mugur pana in refugiul Vistea, de altfel un refugiu foarte bine izolat dar cam micut. Mancam ceva asteptam si restul echipei si decid ca trebuie sa cobor sa iau apa.  Dupa 10 min. de cautari disperate il intreb pe un tip de la refugiu unde e apa si imi arata niste stanci. Cobor cu sticla mea si a lui Mugur de apa, gasesc izvorul si iau apa. Pornesc un urcus extenuant pana la refugiu unde ajung si ii spun lui Mugur ca imi e dator cu o masa calda pentru ca m-am dus la mama naibii sa ii iau apa.

  Imi iau rucsacu si pornesc spre urmatorul nostru punct de oprire, Refugiul Zarna. Trercem prin saua Galasescu unde facem o scurta pauza si continuam usor usor drumul. Ocolim si Galasescu Mic si ajungem in saua Fereastra mica . O scurta pauza si continuam spre Fereastra Mare a sambetei, nu inainte de a ajuzi pe cineva ca urla dupa noi, unde Marius deja decide ca ar fi cazul sa punem cortul glezna lui deja fiind distrusa. Stam sa ne gandim si il vedem pe Radu cum trece pe langa noi spunand ca el nu se opreste pana la refugiu….ok du-te…..stam sa ne gandim ce facem si dam de un grup de oameni ce vroiau sa ajunga la Vistea. Acestia ne spun ca este un loc bun de campare undeva putin mai sus langa un stalp. Ii salutam si pornim spre locul de campare.

  Stam sa ne gandim si vedem ca gasca nu mai apare….Vrand nevrand decidem sa pornim spre refugiul Zarna ce era la 2 ore si umpic din fereastra. Undeva in dreapta norii negrii se adunau deasupra noastra dar inca odata D-zeu a tinut cu noi si am avut o vreme superba pana aproape de refugiu, o vreme fara vand si ploaie ba chiar cu un apus frumos. Incepem o coborare serioasa pana la refugiu. Scoatem frontalele si da-i si mergi printre stanci. Intr-un final la ora 22 ajungem la refugiu unde il gasim pe Radu mancand o supa. Punem si noi de o supa de ciuperci si ne bagam la somn. Pe la ora 0:00 se deschide usa de la refugiu si se aude vocea lu Bau Bau "ba sunteti aici?" la care unu din oamenii ce erau in refugiu "come in come in" la care Bau Bau "no no we are camping at tent" a inchis usa si a iesit. Somn linistit pana dimineata.

Ziua 6 – 6 August

  Ne trezim ca belferii pe la ora 11 si punem de un oaspat pe cinste. mancam bine si decidem ca e bine sa luam apa. Ne explica oamenii din refugiu unde e apa asa ca pornim la drum. Dam de o turma de oi si in 10 secunde suntem inconjurati de 6 caini. Badeeee bade cheama cainii!!! Badeeee Badeeee!!! Cheama dracu cainii!!! badea nimic. ne aude intr-un final "aaaa salut salut ce faceti ai???" Badeee cheama ba cainii in pu….. mea!!! Badeee cainii!!!! Aaaaa bine???? faceti bine??? Cainii baaaaaaaaa! Aaaa cainii no bine! azorel grivel veniti in coa!   Fericiti ca scapam de caini pornim in partea opusa sa luam apa undeva la un rau la vro 300 m sub noi. Nu stiu ce tot urla badea ala de apa dupa noi cert este ca la un moment dat satul de atata coborare decid sa urc inapoi la refugiu.

   Il vad pe BauBau undeva pe unde coborasem noi dupa apa langa vechiul refugiu si decid sa ma duc dupa el. Il prind din urma el cautand la fel apa. Dupa juma de ora nu gasim apa dar in schimb gasim tufe de afine…si da-i si mananca afine la greu pana ne-am facut negrii pe limba. BauBau decide sa coboare putin mai jos si faricit striga ca a gasit apa. Ne umplem sticlele si bem pe saturate apoi pornim usor usor spre refugiu. Mai mancam ceva ne salutam cu gasca ce pleca in jos, nu inainte sa ne spuna ca niste nesimtiti au lasat gunoi in refugiu, punem iar sa mancam ceva, strangem rucsacii si observ cu stupoare ca imi disparuse o punga de mancare in care aveam 3 piureuri instant si o cutie goala. Sa vezi ca mi-au luat punga crezand ca ala e gunoi…..Eh asta e sunt aproape de plaiul foii nu conteaza rezist eu.

  Deja ceasul arata ora 14:10 asa ca decidem sa ne miscam si noi mai cu talent. In plan avem sa ajungem la refugiul Berevoiescu aflat la 3 ore distanta. Pornim urcusul spre vf Zarna 2223 incet dar sigur intr-o echipa de 4 oameni: eu, Marius, Bau Bau si Bacea. Dupa 2 ore de mers prin vant si ceata dam de o turma de berbeci cu un cioban ce ne roaga sa-i dam 2 baterii, il refuzam politicos spunand ca nu avem, ne spune ca refugiul nu-i prea bun, ne saluta si pornim mai departe. Dam de un izvor aproape de refugiu, umplem sticlele de apa, bem si noi, ne prind Bau Bau si Bacea din urma si decidem toti 4 sa mergem mai departe pana in Rudarita unde putem dormi linistiti ca e complex.

  Pornim usor usor spre Rudarita dar se pare ca vremea nu mai tine cu noi si ba ploua ba iese soarele ca nici nu stii ce haine sa-ti pui pe tine si ce nu. In golul alpin deja apar si fulgerele ceea ce nu e prea bine….Continuam in pas alert, trecem pe langa un grup de polonezi sau cehi habar nu am si ajungem la lizera padurii unde gasim indicator cu Rudarita 2 ore Plaiu Foii 4 ore. Ceasul arata ora 18 asa ca ar fi timp destul sa ajungem si in Plaiul Foii….oare? Bau Bau si Bacea se opresc sa-si spuna bocancii ca erau in sandale asa ca eu si Marius ii dam in jos rapid. Ajungem intr-o zona mai golasa unde decidem sa ii asteptam si pe ei. Apar Polonezii si decidem sa mergem cu ei. Traseul incepe prin padure si daca nu esti atent poti pierde rapid poteca. Cum de altfel am si facut din vina mea ca m-am dus inainte ca berbecu si am ajuns intr-un forestier.

  Dupa ce am trecut cu Marius prin niste chestii nasoale am decis sa urcam pe forestier pana sus in sa sa reintram pe traseu. Da-i si urca o panta plina de noroi si apa. Ajungem intr-un final sus inde dam de bau bau si Bacea care se ratacisera si ei. Dupa ce orbecaim cateva zeci de minute bune incercand sa sunam si la salvamont decidem ca e mai bine sa campam in padure. Toata mancarea afara din cort sus in pomi si asa mai departe. Campam cu putina frica si pe la 11 noaptea auzim voci prin padure….era gasca noastra ce ne prinse din urma. Ii convingem sa campeze langa noi sa fim cu totii mai in siguranta si dupa 30 min. de ras cu pofta ne bagam la somn.

  Ziua 7 – 7 August

  Ora 3:00 aud niste pasi grei pe langa cort si niste fosnete asa ca decid sa-l trezesc pe Marius din somn. Incepem sa vorbim se trezesc si Elena si Razvan si incepem sa vorbim. Se opresc fosnetele ne gandim c-o fi vre-un bursuc ceva si ne bagam la somn. Ne trezim dimineata pe la 7:30 mancam ceva bem un ceai cald radem de fobia lu Neghinita si de faptul ca bau bau o alerga prin padure cu o cana goala ea crezand ca in ea sunt paianjeni si pornim la drum. Gasim traseul din fericire si da-i si coboara pana in drumul forestier unde trebuie sa traversam un rau. Il traversam si in urma noastra Bau Bau se gandeste c-ar fi bine sa arunce un bolovan in apa pe care sa treaca restu….si nu se uita ca era Neghinita in spate si cand il arunca o face pe biata fata fleasca din cap pana in picioare. Injuraturi blesteme si impacari dar pan la urma totu-i bine cand se termina cu bine.

  Ajungem la Rudarita dupa un traseu prin mocirla si continuam usor usor drumul spre plaiul foii. Nu erau decat 24 km de forestier pana in Zarnesti o nimica toata….Cand auzim din spate claxoane si pe babau urland dintr-o dacie logan pick up. Hai baieti sus!!! ne urcam in spate cu totii si urmeaza un drum de 23 km de forestier in spatele unui Logan. Pana sa ajungem in Zarnesti eram uzi toti pan la chiloti si zambetul pierise de pe buzele noastre. Ne dam jos in Zarnesti din masina uzi leoarca iar nenea soferu ne spune ca trebuie sa ii dam lu Bau Bau banii de masina ca el a platit. Pleaca nenea si il intrebam pe bau bau cat tre sa dam la care el face: aaa ce bani? n-aveam bani la mine nu mi-a luat niciun leu"  sa-i dea Dumnezeu sanatate lu nenea ala ca ne-a iesit in cale cand aveam mai mare nevoie si ca nu ne-a luat niciun ban. Ajungem uzi in gara din Zarnesti, ne suim intr-un tren care arata mai bine decat orice alt tren din flota CFR si unde platim doar 1,6 lei biletu pan la Brasov pentru studenti.

  Ajungem in Brasov alergam pan la casa de bilete pentru ca aveam trenul spre bucuresti in 7 min. ne cam certam cu tanti aaia de la casa ne da bilete si ne suim in tren cu 2 min. inainte sa plece. Ne uitam pe bilete si observam ca aveam locuri fiecare in alt vagon….Bau Bau cu Bacea se opresc intr-un vagon, eu cu Neghinita, Elena si Andreea in altul, Razvan si Marius in altul. pan la Bucuresti a mers struna trenul. Ajunsi in orasul minunat facem o poza de grup si ne imprastiem fiecare la casa lui.

A fost o tura frumoasa, cam pe alergatura cu destule peripetii si cu vreme destul de buna.

P.S. imi cer scuze pentru eventualele lipsuri din RT dar sunt si eu om si mai multe nu-mi pot aminti acum…..va rog sa completati voi restul 🙂

Completari de la Ana:

"Ba,dracia dracu si noi ne cam ratacisem la plecarea dinspre Caltun inspre L Capra ca nu e bine marcat si la un moment dat traseul urca aiurea. Eu cu Andreea dadusem de niste pasaje nasoale tot incercand sa gasim drumul. Si dupa ce ati plecat voi de la Caltun a urmat propria noastra aventura. Am plecat pe la vreo 6 jumate de la Caltun tinand minte ce ne zisese Mugurel: "2 ore, tata, nu e mult" si am ajuns la 12 noaptea la Capra. A fost destul de nasol, nu neaparat distanta, dar pt ca ne-a apucat noaptea si parea ca nu mai ajungem. Tot vedeam in stanga Balea si noi tot departe eram.

Iar cat despre ziua cand ati dormit la Zarna, noi am campat in Fereastra Mica si in noaptea aia a fost o super-furtuna de la 5 la 11 ziua. Tocmai cand ne hotarasem noi " ba,s-a cacat vremea hai pana in Fereastra Mare si apoi coboram la Sambata si acasa si da-o in ma-sa de creasta", tocmai atunci a iesit soarele si am avut super-bafta ca am putut continua traseul. Si nu ai zis nimic de "rebelul" turei, Radu, care in penultima zi la Zarna a pornit de la 6 dimineata si a ajuns la Plaiul Foii ,fara sa mai beneficieze de ratacitul prin padure si cautatul de semne printre copacii taiati. Aveti grija ca in padurea ce duce spre Rudarita marcajul se gaseste greu noaptea fiindca s-au facut taieri masive de copaci,s-au sters poteci si daca va prinde si ceata ati belit-o.
Una peste alta,misto RT 😀 Cu completarile de rigoare ale celeilalte parti a grupului,care mereu era in urma voastra.

Ma inclin."

RT 1 Mai muncitoresc in Delta (sau nu)

  Iata ca se apropie si anul acesta cel din urma 1 Mai Muncitoresc data la care multi tanjesc dupa o zi libera, altii chiar au ziua aia libera si se mai adauga ceva zile si iata ca se pune tara la cale. Asa am facut si eu….am pus tara la cale doar ca planurile de acasa nu se potrivesc mereu cu cele din targ. Dar sa nu mai lungim vorba si sa va povestesc.
 
 Se facea a fi o zi de luni 28 aprilie. Dupa ceva anunturi   date strang 3 oameni sa mergem sa petrecem 1 Mai in delta. Zis si facut. Si iata cum ne strangem eu, Irina (EcoTur), Nisha (UT) si o prietena a Nishei.
 

Continue reading

RT – Cindrel 9 – 10 noiembrie 2007

Motto "Bai in casa asta stau oameni!!!" (Autor Smiley)
Gasca (In ordinea numerelor de pe tiricouri): Smiley (aka Mihaela aka Bacea), Alinuta, Lolek, Punky si Cosmin.
Aici puteti vedea pozele din tura in Cindrel
  Tura aceasta a fost cu mari semne de intrebare deoarece nu prea s-au anuntat oameni. In fine sa incepem. Dupa o seara tare in Jec, seara udata cu multa multa bere, ne pregatim noi sa plecam in cindrel. Aveam sa ne intalnim dimineata la ora 6:00 in autogara Militari de unde aveam sa luam autocarul spre Sibiu. Ma intalnesc in metrou cu Lolek  si ne indreptam spre autogara unde aveam sa ne intalnim cu restul gastii. Ajungem noi conform orarului si asteptam sa vina si restu. 
   Ma suna Smiley si imi spune ca soseste si ea impreuna cu Alinuta. Dupa 5 min. apar si ele cu vestea minunata “Bai s-au mai retras 2 din tura adica Monica si Marius deci o sa fim noi 5”. Wow eram singuru baiat cu 4 fete…asta da responsabilitate mare (si nu, nu va ganditi la prostii). Se face 6:25 si Punky nu mai aparea…aaa ok ce facem? Urcam in autobuz si ne ia nenea soferu “Da…2 bilete cu reducere pt studenti….10% adica 62 lei!”. Cand aud sa-mi cada fata in loc sa platim 17 lei adica o reducere de 50% ne trezim ca platim bilete cu 10% reducere…deja bugetu meu era pe minus….hmm cam naspa. 
 

  Ma duc spre locul meu dupa 5 min. vine Mihaela cu vestea “bai super m-am tocmit cu soferu si am platit toti 5 doar 90 lei” Ptiu imi revine inima la loc…platim toti cate 18 lei de fiecare. Punky nu mai apare asa ca Bacea se duce dupa ea la metrou noi ramanand sa tinem autocaru pe loc pana apar si ele. Apare si Punky intr-un final ne urcam in autocar cu totii si ne pregatim de plecare. Pe drum mici discutii si mult mult somn (cel putin fetele au dormit ca eu m-am uitat pe tavan). Ajungem la Pitesti unde Mihaela se intalneste cu mama ei de unde ia un pachet cu mancare. Plecam si dupa ce trecem de Pitesti apar in departare muntii Fagaras plini de zapada. 
 
   Bagam ceva poze asa din viteza si ne vedem de somn (sau in cazu meu de uitat pe tavan). Ajungem conform orarului la 11:45 in Sibiu iar eu cu Alinuta dam fuga pana la un supermarket de unde cumparam ceva de haleala. Ajungem in autogara si rechinii deja sar pe noi “mergeti la paltinis? Hai ca va duc eu mai ieftin ne tocmim” la care noi “aaa stiti am vorbit deja cu cineva sa ne duca si sa ne si aduca deci nu”. Apare si nenea salvamontu cu duba care avea sa ne duca in Paltinis. Pe drum iarasi discutii discutii….Alinuta tot vorbea cu mine da eu eram trecut pe pilot automat si doar aprobam “aha aha zzzzzz ah ce cum cand?aha aha…” Ne lasa nenea cu duba exact la intrarea in traseu si cand ne dam jos din masina…..”hopaaaa zapada….zapada mare….hmmm naspa…” stiam ca o sa batem poteca…Ne echipam sufleteste, punem parazapezile bagam un iaurt in noi (mmm bun iaurt) si pornim pe traseu cruce rosie catre Saua Batrana. 
 
  Pe drum toate bune si frumoase, vremea parea sa tina cu noi, era poteca relativ batatorita asa ca totul parea sa fie ok. Ne oprim pt cateva poze, dezechipare de haine groase si pornim la drum. Zapada deja incepea sa aiba in unele locuri si 50 cm….ok cam naspa. Ajungem la un rau unde ma opresc sa iau niste apa. Ne oprim la iesirea din padure unde se terminau urmele si decid sa iau eu conducerea pt a deschide drumul si a face poteca. Si da-i si lupta neicusorule cu zapada si da-i si lupta. Ajungem la o casuta de lemn unde traseul facea stanga. Si da-i si baga poteca prin zapada. Deja zapada incepea sa fie si mai mare iar marcajele dispareau usor usor sub stratul mare de zapada.  Ajungem dupa lupte seculare la un indicator. “Wow indicator super tare…”. Alergam spre el si cand ajungem surpriza….pe indicator in loc sa ne arate drumul scria “IAD/RAI”. 
 
  Aaaa naspa….scoatem harta si ne orientam sau ne chinuim sa ne orientam. Vedem o poteca ce parea a fi bulevard si pe o stanca in zapada vad ca prin minune un marcaj, banda rosie, bai hai ca suntem pe drumul cel bun. “Hai ca dupa dealu ala e refugiul” da sigur…Ajungem langa o stana si incepem sa urcam, si urcam si urcam si urcam….Ajungem pe vf Rozdesti (1952 m), luam o mica pauza de regrupare si orientare. Vedem niste marcaje asa ca ne continuam usor usor drumul. Frigul si viscolul isi fac simtita prezenta si in gasca aceasta minunata isi face aparitia si noaptea…..ok naspa. Ne oprim sa bagam niste glucoza ca deja bateriile noastre bateau spre “low”. Le reincarcam, scoatem harta si ne chinuim sa descifram pe unde e drumul. 
 
  Scoatem frontalele si ca sa vezi frontala mea "3 la 10 mii" nu mai functioneaza…wow ce chestie. Imi da Alinuta frontala ei si zice “acu daca tot esti tu lideru….” Cu alte cuvinte “ba daca ne ratacim pe tine te injuram”. Spiritul de observatie nu ma lasa la greu si vad eu pe o stanca un marcaj “bai pe aici e”. Poteca era oarecum delimitata asa ca nu iti era prea greu sa observi pe unde  e drumu. Asta pana cand ajungem intr-o zona unde ne oprim sa ne uitam pe harta si ratacim traseul. Da-i si cauta marcajele prin zapada…degeaba zici ca le-a inghitit pamantul. “Ba hai la ghici” zic eu in sinea mea…si bine am zis. Mergem vro 5 min. cautand ca disperatii marcaje. Ne intoarcem la ultimul marcaj si cautam iar o directie. Decidem sa mergem in directia din care tocmai ne-am intors. Ajungem in locul unde urmele noastre se oprisera cand la 5 metrii in fata mea vad ditai stalpu. 
 
  Doamne ajuta! Bai pe aici e, fiti cu ochii in 4. Continuam noi sa ne uitam ca disperatii dupa marcaje. Ajungem la indicatorul care ne informa ca pana la refugiul Cînaia mai sunt 45 min. Deja era ora 19:00. Si binenteles ca iar poteca se duce in neant. Lolek si Alinuta se duc in fata sa verifice daca se vede vre-un marcaj. Deja apareau urme de animale salbatice si asta nu era prea bine…Ne hotaram noi 3 sa ne ducem dupa Alinuta si Lolek, le ajungem din urma si ele spun “Bai nu stiu daca e bine pe aici vad ca drumul duce in jos” Scot iar harta si se uita peste ea. 
 
  Intr-un moment de inspiratie ma duc mai in fata si ma apuc sa dau cu mana zapada de pe o stanca, cand observ ditai punctu rosu “Bai fetele pregatiti-va sa-mi dati o bere ca am gasit marcaju” oaaa super tare deja moralul nostru era la nivelul maxim. Si da-i si sapa iar poteca prin zapada. Deja traseul se vedea ca un bulevard. Din cand in cand mai dadeam cu mana prin zapada si mai gaseam cate un semn. Ajungem la un rau pe care trebuia sa il traversam, trecem de el si continuam drumul. Deja mergeam de 1 ora pe marcaj si nu mai vedeam refugiul….dar sa nu uitam ca e iarna si zapada….
 
  Intr-un final pe la ora 20 apare si refugiul undeva in dreapta care e ditamai cabana. Aflasem de la salvamontist ca sunt 3 camere deschise pe timpul iernii ce functioneaza pe post de refugiu. Intram si ne stabilim in cea mai ok camera care avea 5 paturi, 2 suprapuse si unul simplu, si ne punem pe despachetat. Scoatem parazapezile si le agatam in cuier de parca era expozitie de parazapezi “hai baetii veniti si luati cat inca sunt calde…”. Alinuta scoate primusul si o oala si facem o supa la plic (care apropo a fost geniala).Apoi ia cana ei o umple cu apa si o pune pe primus in idea sa faca un ceai. Dupa 3 min. cana se rastoarna si cade direct in rucsacu lu Punky….ups… 
 
  Scot si eu 2 mere si pandispan si binenteles ca impart frateste cu fetele (da stiu nu sunt nashpa eh asta e). “Mama ce bun e pandispanu asta cu mar e genial” zice Bacea. “Aaaa eu l-am facut…” “super tare sa ne zici si noua reteta” si de aici s-a nascut si competitia cu pandispanu (fetele astept sa vad ce puteti sa faceti din reteta aia de pandispan 😀 ). Bacea se plictiseste si se apuca sa faca poze…poze si iar poze….Deja incepeau ochii mei sa vada in alb-negru de la atata blitz….
 
  Se aude usa de la intrare facand poc poc si fetele ma trimit pe mine sa vad ce se intampla. Iau o bucata de sfoara ce o aveam la mine si leg usa cat pot eu de bine. Mai mancam noi ceva si ne bagam in sacii de dormit. Oboseala ne cuprinde pe toti asa ca Mos Ene nu intarzie sa apara impartind somn pe ici pe colo. La 6:30 suna alarma si ne trezim cu o lene in noi…Ies afara sa deschid usa si observ ca vremea e acceptabila putina ceata iar vant deloc. Ma duc in camera sa anunt fetele ca e vreme buna de urcat pe Cindrel. 
 
  Dupa 10 min. iese Bacea afara si vine cu o veste nashpa “bai afara a inceput sa viscoleasca nu putem urca pe varf” hmmm cam naspa asa ca decidem sa coboram ca e mai bine. Alinuta se duce afara si aduce niste zapada pe care o topeste sa faca un ceai. Papam noi bine si ne echipam de drum. Iesim afara si observam ca marcajul nu mai e triunghi rosu cum trebuia sa fie ci e triunghi albastru….Ok…Iau iar initiativa si pornesc la drum. 
 
  Cum necum iar nimerim pe traseu si dam de marcaje (D-zeu e mare si ne vede). Toate bune si frumoase pana dam intr-o poienita unde marcajul apare pe un pom si apoi fuge de noi si dispare. Aaaa ok….pe unde acum? Hai p-aici….Iar dam de marcaje si continuam traseul. Gasim niste stanci pe care erau desenate 2 ratuste (nush cine le-a desenat…) Ajungem pe “platou” unde gasim un stalp cu triunghi rosu…Si da-I si uite-te dupa marcaje…..tzeapa de data asta intuitia nu mai e cu noi. Cautam semen ca potarnichile da nimic. Ne invartim noi in cerc (un cerc in colturi) sin e despartim sa cautam un semn ceva. 
 
  Vad eu de la vro 20 m. pe o piatra ceva….Punky era la 5 m in fata mea si strig eu “ bai am vazut marcaju!!!” Punky “unde unde?” acolo!! Dau sa fug inspre marcaj nu fac nici 1 m si cad cu fata in zapada. Ridic mana si ii arat: acolo e! Punky izbucneste in ras, ne ducem la marcaj si incepem sa urlam ca sa strangem echipa. Apar si fetele si incercam sa dam de urmatorul semn da se pare ca l-a inghitit pamantu! Facem o regrupare si hotaram in lipsa de marcaje sa o luam prin padure in jos ca sigur ducea drumu ala undeva (intr-o prapastie cel mai probabil). Mergem noi luptandu-ne cu brazii, dupa 10 min. neo prim si intr-un moment de inspiratie bacea se uita in dreapta si urla “baaaaaiiii uite marcajuuuuu!!!” super tare. 
 
  Ne ducem noi langa pom unde vedem traseul cu marcaje din 5 in 5 m. Mergem noi pe poteca si vedem cum in fata noastra apar tot mai multi pomi daramati ce ne blocau traseul. Parca cineva ar fi vrut sa nu o luam pe acolo. Ajungem la poalele muntelui unde gasim o casa si un grajd unde era un cal. Probabil casa era a padurarului. Mihaela intr-un moment genial cand vede casa striga “Baiiii in casa asta locuiesc oameni!!!” wow ce tare…. Ne oprim la un parau ce trecea prin apropiere unde ne hidratam si umplem sticlele cu apa. Pornim iar la drum de data asta drumul era forestier asa ca nu aveam unde san e mai ratacim. 
 
  Dupa 10 min. ne oprim si savuram in mijlocul drumului un grapefruit. Lipa lipa in alertul nostru pas de rata dam de “turturi metalici” si ne apucam sa ne jucam cu ei. Pornim iar la drum si dam de o intersectie cu un indicator “Paltinis 17 km” scoatem harta si decidem ca Gura Sadului e mai aproape. Mergem noi 10 min. si dam de o caruta. Ii intrebam pe caritasi cati km sunt la care ei “aaa pai mai bine mergeti in paltinis ca pana in satu ala sunt 25 km, da mai bine va duceti la casa padurarului putin mai incolo si vorbiti cu el sa va duca cu o masina” aaa ok… ne ducem noi si vedem o casa cu un Aro in curte. 
 
  Partea proasta era ca daca vroiai sa ajungi la casa trebuia sa traversezi un rau pe 2 busteni…Lolek si Punky isi iau inima in dinti si se apuca sa traverseze. Ajung pe partea cealalta, se duc la casa si vad ca nu era nimeni acolo…Se intorc si luam decizia sa mergem in Paltinis. “200 m diferenta de nivel nu-I mult….sau e?” Incepem noi usor usor sa urcam. Dupa 3 km de mers trece pe langa noi din sens opus un Jeep….ptu ptu ba nu puteai sa vii invers? Mergem noi si mergem si mergem de san e vina acru. Eu, Alinuta si Bacea decidem san e oprim in mijlocu drumului sa mancam, lolek si Punky continua drumul. Neo prim fix in mijlocu drumului si bagam in noi. 
 
  Pornim si pe la 8 km fata de paltinis vine jeepu din urma. “Neneaaaaaaaa neneaaaaa ia-ne sip e noiiii!!!” ala ne face semn ca nu are unde si noi “in spate in spate la bagaje!!” opreste masina sin e suim. Dupa 15 min. In fata se vad Lolek si Punky si noi din spate “nenea nenea le luam si pe ele!!!” zis si facut. Se suoe si fetele si pornim la drum. Sa-I dea D-zeu sanatate lu nenea ala ca ne-a luat pana in Paltinis.Cu 1 km. inainte de oras vede Loleku oameni si intr-un moment genial (la fel ca Bacea) urla “baiiiii uite oameniiii!!” “wow civilizatie in sfarsit…”  Ajungem pe la 16:00 langa partia de ski si intram intr-un restaurant sa mancam ceva. 
  
  Mihaela ia telefonu si il sun ape nenea salvamontu care ne spune “bai nu mai are rost sa vin sa va iau vedeti ca aveti o rata la 17:30”. Gata! Papam ceva sin e indreptam spre locul de unde trebuia sa vina rata. Pe ruta aia circula autobuzul 22, am dat 9 lei pana in Sibiu. La intrarea in oras nenea soferu spune “sa v alas la concert la scorpioni?” la care noi toti din spate “daaaaaa”. Ajungem la 19:30 in Sibiu si mergem in piata mare unde ne intalnim cu Alex Cretu. El ne duce intr-o bodega unde era si restu gastii.  Plecam de acolo spre piata centrala sa asistam la concert. In piata ne intalnim cu alti 20 de ursi trubaduri ce au venit sa asiste la concert.
 
  Incepe concertul si ceilalti decide ca ar fi mai bines a mearga mai in fata, noi avand rucsacii mari nu am putut sa ne mai miscam si aici s-a produs “split-ul” gastii. Concertul dupa parerea mea n-a fost extraordinary si nici atmosfera pt ca multi treceau pe langa noi sic and le spuneam ca avem rucsacii acolo nu se lasau pana nu se convingeau ca acolo sunt rucsaci….Se face ora 23:00 si pornim spre gara de unde aveam sa luam rapidul spre Bucuresti. La gara imbulzeala mare…Anunta nenea la patifonu ala ca trenul are intarziere 20 min….dupa ce ca inghetam de frig mai are si trenu intarziere…Apare trenu si urcam buluc buluc in vagonu de clasa 1. 
 
  Ocupam un compartiment punem rucsacii sin e asezam…Dupa vro 2 ore apare si nasu si se tocmeste Pruncu sa ii dam nasului cate 20 de lei de fiecare. Toate bune si frumoase pana la Brasov cand vin 6 nenei care ne dau de pe locurile noastre….pana la Ploiesti am dormit pe hol. La Ploiesti Alinuta ne paraseste iar in compartiment 4 locuri se elibereaza….Pana la Bucuresti am bagat somn la greu. Ajungem in orasul minunat unde fiecare a plecat la “casile” lui. 
 
Cu respect, 
Cosmin

RT Piatra Craiului Creasta Sudica 29 – 30 septembrie

"Si hoinaream hai-hui prin Piatra Craiului" 
 
  Participanti: Vladimir, Vladut, Cristina, Adina, Iulian, Stefan, Lucian si Cosmin.
 
  Ne hotararam noi sa plecam in Piatra Craiului cu masina (sau ma rog in cazul asta masinile ca fura 2) zis si facut. Aveam sa ma intalnesc la 6 dimineata la Crangasi cu Adina si Cristina. Apar fetele ne urcam in masina in directia Casa Scanteii unde aveam sa ne vedem cu a 2-a masina in care se aflau Vladimir, Vladut, Iulian si Stefan. Ajungem la 6:30 ne intalnim si pornim la drum eu conducand in spatele lui Stefan. Toate bune si frumoase pana am ajuns in Predeal unde eu am trecut in fata si fara sa vreau ratez intrarea pe drumul catre Zarnesti. 
 
 

  Nu-I nimic trag pe dreapta si intorc masina. Ii ajung din urma si continuam drumul de data asta la volan se afla Vladut care, conducand cu bocancii, se cam juca cu talentul meu de a conduce (mai pe romaneste mergea ba prea repede ba prea incet). Ajungem in Rasnov pe la 9:20 si ne oprim sa il asteptam pe Lucian. Binenteles ca mie imi moare electromotoru si nu mai mergea masina decat impinsa aaa ok…. Apare si Lucian pe la 10 baga baietii un branci la masina si pornim la drum. Ajungem in Zarnesti si ne oprim sa cumpere lumea mancare. Ghinion caci motorul meu se opreste iar….si da-I si impinge nenicule. Tragem noi o mica “liniuta” pe drumul ce ducea inspre Plaiul Foii cand iar moare motoru…da-I si suna lumea sa vina sa te impinga… Apar baietii de la “interventii” si se pun iar pe impins (creca au facut niste muschi la picioare…). Ajungem la destinatie, lasam masinile intr-o poiana, luam apa de la un izvor, mancam ceva si pornim la drum. 
 
  In fata noastra apare o interminabila “panta prostului” si da-I si urca neamule…Mergem ce mergem si dam de un izvor ceva mai mare unde bagam iar apa. 
  Incepe o aventura minunata printr-o padure cu muuulti copaci doborati si sa vezi nene concurs pe noi la care sare copacii “mai cu talent”. Dupa 1 ora jumatate de mers prin padure ajungem la baza craiului, zona de unde incepe traseul pe “marele grohotis” (hmmm oare de ce ii spune asa…..?). Luam o pauza de masa si bagam in noi niste morcovei (la propriu nu la figurat, morcoveii de figurat aveau sa apara mai tarziu). Luam rucsacii in spate si pornim pe traseu. La un moment dat Lucian vine cu ideea sa iesim din poteca marcata si sa o luam pe Braul de Mijloc si Braul Rosu (trasee nemarcate). Boon….incepem un urcus nenorocit pe grohotis ca dupa 20 min de urcat sa dam in poteca nemarcata. Asteptam sa facem o regrupare si pornim iar la drum. 
 
  Traseul este splendid dar nerecomandat pe vreme rea (cel putin asta e parerea mea) si da-I nenica si urca pe stanci pe ici pe colo niste grohotis. Dam de jnepenis si deja se auzeau cuvinde de “bine” la adresa jnepenisului gen “mama ta de jnepenis”. Eu cu Iulian o luam putin mai in fata si dam de o gasca de capre negre (una din ele era gestanta). In cateva secunde le vezi la vro 50 m mai incolo. Continuam noi traseul si facem iar o pauza de regrupare. Dupa ce mai ingurgitam ceva si “admiram” defrisarile ce se fac in voie fara ca cineva sa ia masuri pornim iar la drum cand observam deasupra noastra iar o gasca nebuna de capre negre. Astea erau d-alea mai perverse ca dadeau cu pietre in noi huoooo. Si da-i si lupta neicusorule cu jnepenisu. Ajungem in final in poteca marcata care ducea pe Valea Urzicii unde dam de alti 2 turisti. Urcam noi in Saua Funduri facem o mica grupare si pornim pe nemarcat inspre refugiu. Dupa 15 min. printre pomi ajungem la refugiul din Saua Funduri. 
 
  Aruncam ancora si scoatem mancarea. Apare si restu gastii si incepem sa mancam. Noi fiind 8 si ceilalti tipi 2 am fost 10 in refugiu asa ca a fost un chin sa dormim (cel putin pt unii dintre noi vezi exemplu adina si vladut). La 10 seara toata gasca era in refugiu ramasesera tipii aia 2 afara sa faca focu oamenii aveau prea multa energie dovada ca au vorbit pan la 12 noaptea (tare sa specific). Ne trezim la 7 sa prindem rasaritul si prindem un cer senin minunat. Mai stam noi ceva timp si pe la 9:30 ne hotaram sa pornim. Atacam creasta sudica pe un cer senin si o caldura destul de mare. Unii din noi au abordat poteca turistica in timp ce altii au facut creasta efectiv. Iulian a mai bagat si cateva vai. Dupa cateva ore ajungem la refugiul Grind 2 si hotaram sa urcam pe Vargul La Om unde avem parte de o masa copioasa (doresc sa multumesc pe aceasta cale lu’ Vladut care mi-a dat morcovi si branza Fagaras mmmmm). 
 
  Coboram iar la refugiul Grind 2 si pornim cu forte proaspete pe Lanturi pana in Plaiu Foii. Traseul este destul de dificil mai ales la coborare dar si spectaculos. Foarte mult grohotis de asemenea foarte multe pietre care se desprindeau. Trecem de Lanturi si ajungem… da, exact pe grohotis. Trecem cu grija si intram in padure. Dupa 1 ora de mers prin padure ajungem la Refugiul Spirlea unde dam de o gasca de pantofarei. Ne saluta, ii salutam regrupare de echipaj si pornire in treapta a 5-a de viteza catre plaiu foii. Dupa 40 min. eu si Vladut ajungem la masini care ne asteptau cu 10 degete de praf. 
 
  Vine si ga?ca, strangem tot urcam in masini (pornire impinsa pt mine multumesc!) si de oprim la Plaiu Foii unde mancam ceva (frate scumpa mancarea acolo zici ca aduc astia cu elicopteru mancare acolo nu cu masina). Se face 18:10 si ne hotaram sa plecam dar surpriza masina mea pornea dar nu statea la relanti…. aaa ups… Norocu meu a fost cu Iulian care a ridicat relanti-ul la masina si am putut sa plecam. Pornim agale spre Zarnesti, in oras lasandu-l pe Stefan in fata. La un sens giratoriu ma claxoneaza un bou ca de ce nu il las sa intre in giratoriu. 
 
  Pai ba Einsteine nu stii ca in giratoriu se aplica prioritatea de stanga?? al draq cu cine ti-a dat permisu!!! In fine merg eu ca nesimtitu nelasandu-l pe bou sa intre in sens ca dupa juma de km sa ma claxoneze si sa urle ca de ce nu i-am dat prioritate. In fine il las in plata domnului si continui drumu, eu in fata Stefan in spate. Trecem de Zarnesti si la drumul unde se face stanga spre Predeal un echipaj de politie. Ratez intrarea ma duc mai in fata tai linia continua (prioritate de jmecher) si fac stanga. Trec pe langa echipaju de politie si ma duc spre Predeal. Stefan cu restu cica au fost opriti de echipaj si sfatuiti sa o ia pe Tragoviste spre Bucuresti ca la Sinaia e blocaj. Cica mi-ar fi facut politia semne si mie da sa mor daca am vazut ceva… In fine trecem noi de echipaj si incep serpentinele… senzatii tari dar masina ne-a dus pana in predeal fara probleme. 
 
  Aproape de Busteni… surprize-surprize… ambuteiaj. Pana la Sinaia s-a mers in pas de dans… adica bara la bara de am facut 1 ora si ceva… boooriiing pe mine deja ma luase somnu ups… dupa ce am trecut de Sinaia pana la Bucuresti s-a mers in pas alert. Ajungem cu 1 ora mai devreme decat masina lu Stefan, las pasagerii pe la casile lor si ma indrept si eu spre casa cu regretul ca si aceasta tura s-a terminat. 
 
Cu respect,
Cosmin

RT – Bulgaria, Pirin 21-26 Septembrie 2007

Motto: “Hai sa urcam in sus” (Ovidiu)

Trupa de soc: Carpati, Kinaa, Cristina (ursuletul somnorila), Cosmin si Ovidiu (aka ultras_ro)

  Ziua 1 (Vineri 21 Septembrie)
  Sa incepem…
   Ca de obicei se da intalnirea la casa de bilete clasa 1 Gara de Nord la ora 18:30 trenul fiind la ora 19:30. Boon…Se face ora 17:50 si ii dau lu’ Carpati telefon sa ii spun ca voi intarzia (ei bine n-a fost asa). Ajung la 18:30 cu Ovidiu la gara, Carpati si Kinaa erau deja acolo ne asteptau. Stam noi sa o asteptam si pe Cristina intr-un final la 18:55 apare si ea dupa nenum,arate telefoane date si acumulare de stres. Intram grabiti in gara si ne ducem sa luam bilete la rapidul de sofia de la 19:30. La casa de bilete dam de o casiera care creca atunci descoperise cu ce se mananca tastatura. Dupa 15 minute tensionate in care aia deabia nimerea sa bata 2 cifre (traiasca CheFeRe-u si toti angajatii lui) reusim sa luam biletele cu locuri si ne indreptam grabiti spre peron sa prindem trenul.

  Urcam in tren (frate ce vagoane…astea fac parte din prietenia romano-bulgara, ziceai ca mai au putin si se rup in 2) si ne asezam in compartiment cu 2 tipi care cica se duceau 2 zile sa viziteze Sofia si se intrebau daca 100 euro de persoana sunt de ajuns (frateeee de banii aia stateam 2 luni in Bulgaria, apropo unu din ei cica era stabilit in jermania). Pleaca trenu si cu el odata si gandu nostru catre Pirin. Pana in Giurgiu trenul merge snur. Acolo asteptam o ora pana ne controleaza vamesii. Trecem fericiti Dunarea si ajungem la bulgari in Russe unde iar asteptam o ora sa ne controleze si vamesii lor (draq de parca am vrea sa fugim si sa ne stabilim in Bulgaria). In Russe, Ovidiu vrea sa se dea jos sa isi cumpere bilet de tren ca deh el si-a luat pana in Russe se urca in tren si apare vamesu la care Ovidiu face: “I want to go to take a ticket bla bla bla” la care nasu face “Stii eu nu stiu engleza da vorbesc foarte bine romana…” ho ho ho 1-0 pt vames. Avand in vedere ca trenul a stat mult gasca s-a dus sa viziteze gara din Russe.


  Pleaca trenul si ne gasim fiecare cate un loc unde sa dormim. Nimeresc intr-un compartiment unde nu se inchidea geamu il leg eu cu niste sfoara si bag somn. Partea naspa la bulgari e ca din statie in statie se schimba nasii si vin astia sa te trezeasca sa ceara biletu (bulgarski? nema bulgarski).

Ziua 2 (Sambata 22 Septembrie)
  Ajungem in sfarsit conform orarului la Sofia pe la 6:30 si dam fuga sa schimbam banii. Bafta lu’ Cristina a fost ca 10 euro nu i-a primit la casa de schimb si am inceput sa facem mijto cum ca s-a apucat sa falsifice bani.
  Fugim repede in autogara sa cumparam bilete. Ne chinuim noi sa vorbim cu aia de la casa de bilete si luam in sfarsit bilet (Apropo bulgarii nu stiu o iota engleza asa ca limbajul surdo-mutilor e de baza, p.s. cu ocazia asta am invatat sa numar in bulgareste pan la 10 ) ) Ne ducem in autogara si asteptam sa vina autocarul ce avea sa ne duca in Raslog. In autogara ne apucam sa ingurgitam ceva si sa holbam ochii la bucatile de le au bulgarii (pe draq romancele sunt cele mai frumoase femei au bulgarii niste balabuste….) si observam ca are Kinaa o punga cu Romania. Iata ca apare si autocaru si eu dau sa urc in masina cu bagaju in spate (deh ca la romani) la care soferu urla la mine in bulgareste si imi arata sa bag rucsacu in portbagajul autocarului. Ne conformam si urcam in autocar cand colo observam ca la bulgari lumea sta pe locu scris pe bilet (wow frate se vede ca au intrat nemtii peste ei)

  Vrummmm vruuuummmm pleaca autocaru si bagam somn pana la primul “popas” unde avem pauza 10 min. cat sa luam un suc si un chips (dies minuti pauza). Au astia niste sosele ca-n palma. Coboram si noi din autocar si tragem o poza de grup (Ovidiu era plecat dupa mancare deh foamea asta e mare…). In sfarsit ajungem in Raslog (un fel de Zarnesti la noi) si ne uitam stramb ca nu gaseam un supermarket sa luam de mancare. Intrebam noi p-acolo binenteles ca prin semne si ne arata o tipa un mini magazin. Kinaa se duce sa faca niste cumparaturi si dupa 5 min. observam un supermarket. Dam iama in el si facem cumparaturi . Ne indreptam apoi spre o terasa prin centrul orasului unde o cola era 1 leva adica vro 16 mii in banii nostrii (in bulgaria mancarea e mult mai ieftina ca la noi). Savuram lichidul magic si pornim la drum. Tragem cateva poze prin centru si mergem spre autogara sa cautam un rechin care sa ne duca pan la intrarea pe traseu inspre cabana Javorov.

  Pe drum intrebam de harti cu Pirin si normal ca bulgarii habar n-au engleza dar avem bafta cu un nene de la un chiosc de ziare ce ne arata o librarie care avea harti (omu si-a lasat ghereta nesupravegheata sa ne arate noua libraria). Procuram hartile si ne chinuim sa descifram traseul. Nu aveam de mers pan la cabana decat 15 km. pe jos. Cautam rechini dar din pacate nu gasim. Intrebam un taximetrist bine adica ii aratam pe harta unde sa ne duca si el cica prin semne ne arata ca drumul e denivelat si nu ne duce decat vro 3 km pt 5 leva. Gata sefu la drum! Face omu 2 drumuri sa ne duca si ne lasa la intrarea pe drumu “de tara”. Incepem noi sa mergem iar Cristina si Kinaa prind o ocazie pan mai incolo (oamenii n-au vrut bani de la ele doar un zambet, un zambet ba perversilor!!!). Cica in Bulgaria se construieste in draci, ajungem noi intr-un sat de vile unde ne regrupam si pornim usor usor spre cabana. Trecem de statiunea aia sau ce era si consultam iar harta. Trecem pe langa un sit arheologic si merem mai departe. Bagam repede un “gaz” (adica redbull) si pornim pe o poteca ce dadea intr-o campie. O luam noi pe un traseu care am crezut initial ca e o scurtatura ca mai tarziu sa aflam ca nu era o scurtatura si ducea tocmai la mama dracu in niste balarii. Dupa vro 45 de min. de mers prin balarii, injuraturi si blesteme ajungem la un indicator (aaaaleluia) care arata ca pana la cabana mai sunt vro 3 ore juma. Incepem noi un urcus relativ usor si dupa 30 min. ajungem la un loc ce avea bancute unde facem un mic popas.
 
  Continuam sa urcam pe o panta constanta pana intersectam drumul de masini ce ducea la cabana. Dam de indicator ce zicea “1 ora” pana la cabana la care eu si Carpati “ce ba ca il facem in juma de ora”. Ei bine n-a fost asa ca am ajuns la cabana in 20 min. (vitezomani frate nu asa). La cabana dam de un salvamontist care stia engleza (ba nene da stia mai bine engleza ca noi la unii termeni trebuia sa il intrebam ce inseamna ca habar n-aveam). Apar si fetele impreuna cu Ovidiu si ne cazam pentru 10 leva de persoana (cam 150 mii). Ne ducem in sala de mese si suntem atentionati ca nu avem voie cu rucsacii acolo. Aflam ca masa se serveste la ora 18 (noi ajungand pe la 16:30) asa ca incepem sa mancam ce am cumparat din oras.  Se face si ora 18 si comandam ceva bun de papa. Apar si niste pantofari pe la cabana ce au ajuns cu masinile ei cica sarbatoareau ziua unui tip. S-au pus oamenii pe bauta si chefuiala n-aveau treaba. Apare si o pisica in peisaj iar fetele incep sa se joace cu pisica (sau motan habar n-am). Carpati incepe sa o invete acrobatii pe pisica he he. Iata ca veni si seara si cu ea si ora noastra de culcare. Ne vagam toti in pat dar avem parte de niste sforaituri de nota 10 asa ca somnul meu s-a dus pe apa sambetei….


Ziua 3 (Duminica 23 Septembrie)

  Si iata ca se facu 7 dimineata….wow o noua zi aveam de parcurs un traseu de 9 ore (daca cineva imi zicea ca il vom face in 13 il injuram si ziceam ca e nebun) Si iata ca ne trezim facem bagajele ingurgitam ceva si bagam o cafea la primus. Luam bagajele in spinare si pornim la drum. Apucam un rasarit superb, tragem o poza la pancarda cu timpii intermediari si pornim in pas alert. Dupa 30 min. ajungem la refugiul “Bunkero” (buncarul) un refugiu construit din bolovani dar ok si cu acoperisul destul de bine izolat. Asteptam sa vina gasca si pornim. Ajungem la un rau unde oprim si ne alimentam cu “ah ah apa de izvor” Din departare razlogul se vedea acoperit de un strat de nori privelistea lasandu-ne cu gura cascata. Si da-I si mergi neicusorule drilnga dringa pana dam de un lac. Ne oprim la o sesiune foto si din spate ne prind niste “turisti” echipati in adidasi fara nimic in spate (tipii erau aia de la cabana care chefuisera cu o seara inainte) leaderul lor era alpinistu care facea “haide haide” (lene mare pe ei…). Au auzit ca suntem romani si faceau “aaa rumenski manele!” ahhhhh da manelele ie marfa. Ajungem sus “in creasta” unde incepe traverseul ala imeeens. Tragem toate hainele pe noi ca incepuse un vant…. Incepem traverseul insotiti de rafale puternice de vant (desi era senin afara vantul batea f puternic) Ajungem la un indicator care arata drumul spre Konceto.

  Drumul se bifurca unul ducea in creasta celalalt era traseul marcat de vara. Decidem noi sa mergem pe creasta in ideea ca e mai frumos. Incepem noi traseul si ajungem intr-o sa. Eu si Carpati decidem ca ar fi bine sa lasam rucsacii in sa si sa urcam pe varf (2820 m) zis si facut…..ajungem in varf si observam ca traseul e f expus iar rafalele de vant ne tineau lipiti de stanca. Ok hai sa ne intoarcem si sa o luam pe traseul de vara. Zis si facut, incepem sa coboram asa incet incet pana dam de poteca marcata. Drumul continua pana la refugiul Konceto fara prea mari dificultati doar ca ne-am deplasat mai incet din motive de siguranta. Ajungem si la refugiu unde era un grup cica de alpinisti care ne-au povestit cum un prieten de-al lor a murit acum ceva ani buni pe Vf Konceto….ookkk… Bagam o sesiune de poze ceva de mancare intram putin in refugiu sa vedem cum e, gasim un caiet in care ne lasam si noi cateva pareri (am gasit acolo niste impresii scrise si de 2 prieteni ai mei dintr-un club de turism si ecologie) si pornim la drum. In fata se arata maiastra creasta Konceto (Creasta Calutului).

   Ajungem la portiunea cu lanturi si incepem sa parcurgem creasta fara extraordinare mari probleme (cel putin pt mine). La un moment dat apare o bifurcatie de lanturi unul din ele tinea creasta celalalt cobora in poteca marcata. Decid ca ar fi bine sa ma duc pana in capatul crestei asa ca ii dau bice. Ajung in capat si acolo era un indicator de drum ingustat. Urcusul era prea dificil pana pe fv Konceto in conditiile in care vantul batea cu peste 60 km/h asa ca decid ca ar fi bine sa ma intorc. Comunic parerea mea si celorlalti parteneri de drum asa ca incepem coborarea in poteca de vara.. Eu raman in urma cu Kinaa deoarece ea mergea mai incet si incepem tiptil tiptil. Dupa ceva ore de mers in slow motion ajungem in saua dintre Kutelo si Vihren. Era ora 16:30, las bagajul la baza stancii spre Vihren si incep sa urc sa vad care e faza. Din cauza ca nu mai aveam timp ne hotaram sa o luam inspre cabana Vihren pe traseul care ocolea vf Vihren. Ovidiu decide sa se duca singur pe varf asa ca il lasam. Pornim la drum si dupa vro 2 ore jumate 3 ajungem (la lumina frontalelor) la cabana. Cu juma de ora inainte sa ajungem la cabana ne intalnim si cu Ovidiu care ne spune ca a bagat viteza sa ajunga pe varf si sa ne ajunga din urma.  Ajungem la cabana unde ne cazam si prin semne comandam care o salata de rosii si o ciorba. Scoatem harta si hotaram (din motive de “sanatate”) ca noi 4 (eu, carpati, kinaa si cristina) luni sa atacam Vihrenul si Kutelo 1. Ovidiu se hotaraste sa plece in Musalla asa ca nu il retinem.  Ajungem in camera si ne bagam la un somn bine meritat.

Ziua 4 (Luni 24 Septembrie)

  Se face dimineata, ne pregatim de plecare, ne luam adio de la Ovidiu mancam ceva la cabana si pornim (fara bagaje) catre Kutelo. Incepem sa coboram spre o cabana de unde avea sa porneasca traseul pe banda verde catre vf Vihren. Da-i si urca prin padure mai targem cateva poze si ajungem la baza traseului de unde incepea urcusul catre saua dintre Vihren si Kutelo. Incepem sa urcam si hotaram sa facem dreapta pe nemarcat sa urcam pe muchia Kutelo-ului. Si da-I tata si urca pe nemarcat pe panta de 45 grade inclinatie. Bag viteza in urcare si ajung cu 15 min. mai repede decat restu gastii asa ca ma hotarasc sa fac plaja (vremea o permitea). Ajung si restu asa ca incepem sa urcam pe muchie pana sus pe Kutelo. Ajungem dupa vro 40 min. Incepem sa facem poze pe acolo scoatem steagu cu romania (doar suntem romani) si bagam cateva poze.

  Dupa 20 min. ne hotaram sa coboram in sa. Si incepem o coborare pe un grohotis nenorocit binenteles ca nelipsit de “patinari” dupa 1 ora ajungem in sa. Mancam ceva mai bem niste apa si bagam un energizant. Kinaa se hotaraste sa se duca la cabana pt ca era prea obosita. Incepem noi 3 sa urcam. Un traseu relativ usor cu mici portiuni expuse, cateva pete de zapada si cam asta a fost. Ajungem dupa 35 min. pe Vihren. Bagam poze la greu (personal best pt mine si cristina). Zarim traseul si incepem o coborare tot pe un grohotis minunat. De sus zarim un lac si avand in vedere ca timp era destul ne hotaram sa mergem pana acolo insa cand am ajuns la baza vihrenului observam ca traseul era muuult prea lung pana la lac asa ca abandonam ideea. Da-I viteza pe traseul marcat, Carpati se duce in fata eu ma hotarasc sa stau sa o astept pe Cristina. Ajungem intr-un final cu 5 min. inainte sa vina si Kinaa, Carpati deja se plictisise ne astepta de juma de ora (apropo cheia de la camera era la kinaa).

 Intram in cabana luam ceva de mancare, Carpati se duce sa doarma iar noi ramanem la un pahar de vorba. Vine un tip de pe acolo si da drumu la TV-ul din sala de mese pe Eurosport wow in sfarsit engleza fluenta dupa 4 zile in care ne-am inteles cu bulgarii numai prin semne. Se face 21:30 si ne ducem in camera sa dormim. Carpati era deja odihnit asa ca incepe sa vorbeasca noi eram rupti in 2 de oboseala. In 10 min. se incinge o discutie de genu “ba da cate paturi sunt in camera asta?” fiecare incepe sa isi dea cu presupusu deja incepusem sa facem pariuri, ma enervez ies din sacu de dormit ma duc si aprind lumina si incep sa numar paturile… 18 paturi ba erau pan la urma!!! In sfarsit adormim.

Ziua 5 (Marti 25 Septembrie)

  Ne trezim la 7:30 si pregatim bagajele. Strangem lenjeria si cand sa predam cheia de la camera cabanieru nu-I de gasit. In sfarsit scapam noi de cheie si iesim afara sa facem o cafea la primus. Savuram o combinatie de cafea cu ciocolata calda ridicam ancora si plecam spre Bansko. Pe drum eu si Carpati o luam in fata pe partia de ski (acolo da conditii nu ca la noi) la care Kinaa din spate “Ba vreti sa ne vedem in Bansko??????????!!!” aaa slow down… Incepem noi sa mergem pe drumul de ski binenteles ca se duce carpati in fata. In 3 ore ajungem in Bansko. Un oras in plina dezvoltare. Gasim magazine cu echipament de munte (marea parte din el era contrafacut) intram prin magazinele de suveniruri sa luam si pt acasa cateva amintiri.

  Ne oprim sa luam masa la un restaurant si comandam bere Kamenitza ca deh…Noi (eu carpati si cristina) luam pizza si Kinaa comanda platoul casei. Mancam o salata bulgareasca mancam si pizza iar comanda lu Kinaa nu mai apare. Se gandeste sa anuleze comanda cand apare omu cu ditai platoul cu mancare…savuram tot la sfarsit cand vine cu nota de plata ne aduce si 4 lame orbit (chestia asta m-a surprins). Platim si ridicam ancora. Ajungem la autogara iar acolo vedem unu care era pus pe furat. Urcam noi ina utobuz si ala ne tot da tarcoale pana se nerveaza carpati si scoate coltarii si ii flutura in fata lu ala. Omu s-a speriat si a fugit in fata la sofer ). Ajungem in Sofia si ne ducem in gara sa schimbam banii in euro. Facem cateva cumparaturi pt tren. Ne asezam in asteptarea trenului si vine un francez la noi cica daca stim engleza….a da stim wow. Ne intreaba cateva detalii legate de trenul de bucuresti si pleaca. Langa noi se aseaza o gasca de “indieni” d-aia colorati de sunt si la noi in Romania asa ca hotaram sa urcam in tren ca aia se uitau cam urat la noi. In tren plin de blatisti. Pe geam il vedem si pe Ovidiu care alerga sa prinda trenul. Aia de la casa de bilete i-a dat loc la cuseta dar i-a dat un loc intr-o cuseta care nu exista ).

   Intram noi in compartiment si erau niste tipi care stateau le locurile noastre. Le explicam ca sunt locurile noastre oamenii inteleg si pleaca. Il racolam si pe Ovidiu la noi in compartiment si ne punem pe povestit.  Dupa cateva ore trenul se goleste de navetisti apar politistii bulgari, eu cu cristina ne ducem intr-un compartiment sa dormim. Apar nasii care ne trezesc le aratam biletele. Ajungem in Russe suntem verificati la buletine bla bla trecem de Russe ajungem in Giurgiu aceeasi poveste cu vama. Ne intindem la loc pe banchete si pana la Bucuresti bagam un bine meritat somn. Ajungem in Gara de Nord unde un tip ma intreaba daca nu vreau cazare in buc. La care eu ii spun ca stau in bucuresti si ma lasa in pace. Ne despartim fiecare plecand la casa lui cu regretul ca tura s-a terminat.

Concluzii:
1.    Daca pleci in Bulgaria nu-ti lua mancare din tara, acolo e mult mai ieftina.
2.    Pe tren nu-ti face probleme nu sunt hoti in schimb sunt multi politisti.
3.    Daca stii engleza nu te bucura, bulgarii nu stiu o iota. Daca stii sa citesti in rusa te-ai scos
4.    Mai bine iti cumperi bilet de tren Bucuresti – Russe si Russe – Sofia decat Bucuresti – Sofia (e mai ieftin cu cateva sute de mii)

Cam atat am avut sa va spun daca mai sunt completari o sa le adaug mai tarziu

Cu respect,
Cosmin
 

RT Vf Bucsoiu – Malaesti/Vf Omu 11 – 12 August 2007

Motto “Nu vrei bai o scurmala?” (autor Oana)

Componenta echipei: Cosmin, Irina, Oana si Dan
Planuiram noi (eu, Oana si Irina) de ceva timp sa facem vf Bucsoiu dar meteorologii nostrii anuntara la tv ploi si furtuni (deh ce sa faca si ei…) asa ca tura asta se cam clatina. Vineri seara ne luam inima in dinti si ne hotaram ca sambata sa plecam, zis si facut.
Iata ca veni si ziua cea mare 11 august zi ce se anunta a fi plina de ploi si furtuni (dupa nenea meteorologii care la materia asta au ramas cam repetenti ). Ma intanlesc eu cu Irina la 5:20 in statie la masina sa plecam la gara unde avea sa ne astepte Oana. Se face 5:35 si masina nu mai apare….”ba ce facem?…eh asta e intarziem si noi putin nu se supara nimeni”.
Continue reading