Author Archives: Andrei Bădău

Turcia – saptamana 2, 17 – 25 iunie 2011

Ziua 7, vineri 17 iunie – 1802 km
 
Ne trezim un pic mai tarziu pentru ca nu mai aveam de strans corturile. Cei din masina 2 insa foarte matinali, aveau deja strans totul. Ne ducem la o baie chiar in camping unde ne asteptam sa gasim laguna….dar nu e. Aflam ca de fapt accesul la laguna se face prin alta parte, contra cost si amanam pe seara vizita acolo. Ii ajutam pe ceilalti cu sfaturi despre ruta catre Pamukkale si de acolo spre tara.
 
Pleaca si la putin timp plecam si noi (nu inainte de a atrage atentia la receptie asupra mizeriei de la locul de campare). Ne indreptam spre canionul Saklikent unde platim intrarea 4,5 lire. Intai se merge pe un podet dar imediat se termina si mergi direct prin apa rece ca gheata care vine pana la brau. Rezistam eroic, fara ajutorul puradeilor care stau acolo sa ajute fetele. Ne dam seama ca apa rece provine de fapt de la doua izbucuri aflate in apropiere, iar apa din canion are debit mai mic, e mai murdara si mai ales mai calda. Apa nu trece de genunchi dar din sens opus tot vin oameni murdari de noroi si uzi pana peste cap. Cand inaintarea devine mai grea se lipeste de noi unul care incepe sa ne explice pe unde sa o luam si sa ne ajute. Are si tricou cu “Canyon guide” si deja ne pare suspect dar nu-i zicem nimic pentru ca la un moment dat inaintarea devine chiar grea, nu vedeai cat de adanca e apa pentru ca era tulbure, si erau de catarat si pietroaie alunecoase. Peretii sunt la 4-5 metri, pe alocuri chiar mai aproape si inalti de sute de metri. Mergem pana la o cascada care curge de la vreo 10m si de care nu se putea trece fara un dus fortat. La intoarcere ghidul ne cere 10 lire de persoana si ne conformam. Nu e foarte mult si chiar ne-a ajutat dar e enervant felul in care te obliga sa-l platesti fara sa te fi anuntat inainte.
 

Continue reading

RT Apuseni 29 aprilie – 2 mai 2011

Vineri 29 aprilie
 
Plecam foarte devreme si ne intalnim pe autostrada la o cafea la MOL cele 3 masini: masina 1(Pancu, Vladut, Livia, Alinuta, Ozi), masina 2(Octavian, Parazitu, Claudia, Anca Alaska) si masina 3 (eu, Wizard, Anca Frisky, Bacea). Continuam spre Rm.Valcea – Sibiu si oprim pentru mancare la un restaurant de langa halta CFR Miercurea Sibiului unde mancam porceste la preturi foarte bune. Recomandabil. Masina 2 e un pic intarziata cum dealtfel va fi cam toata excursia. Inainte de Sebes traficul devine aglomerat iar in Sebes mai mult se sta, deci bine ar fi de evitat portiunea asta de drum pe cat se poate. Mai oprim la "cel mai bun cremsnit din tara" in Sebes dar eu nu mai pot baga nimic in mine. Imediat ce cotim dreapta spre Alba Iulia traficul devine mai suportabil, vedem centrul orasului din mers si plecam spre Zlatna. Aici se mai fac ceva cumparaturi, cei care au fost cu o saptamana in urma in Metaliferi revad locurile, asteptam masina 2 si pornim spre Abrud – Cimpeni apoi in sus pe Ariesul Mare catre Arieseni unde ajungem pe la 3 dupa-amiaza. Dupa o alta asteptare a masinii 2 si dezbatere a ce urma sa facem, lasam masinile si pornim la un traseu usor asa ca pentru prima zi pana la cascada Varciorog, pe punct galben.


Cascada este frumoasa insa drumul pana acolo este "marcat" cu peturi si gunoaie de toate felurile. Exista chiar un nene cu o rulota care vinde acolo aproape de cascada bauturi de la care provin cred resturile. Langa cascada este si o mina dezafectata si coboram nirvana prin pietrisul extras de acolo. Inapoi la masini cautam un loc de cort, dar tot ce inseamna pajiste e fie imprejmuita cu gard fie depozit de gunoi, resturi de constructii, fie plina de noroi de la muncitorii forestieri. Gasim loc pe valea Ariesului inspre Vartop, unde facem o mica ecologizare apoi punem corturile, mancam, Pancu face cinste cu bere, Octavian cu o jumate de tuica pe care o sechestreaza mai mult Alinutza. Aflam de la Parazitu doua noi animale de care ar trebui sa ne temem: putzangatangul si slobozaurul. Stam in jurul focului pana tarziu, pe la 11.30 ne bagam la culcare.
 
Sambata 30 aprilie
 
Ma trezesc pe la 7.30 si cand ies din cort Bacea facea ture pregatindu-se sa dea trezirea in stilul ei, o opresc cu greu altfel ar fi fost probabil linsata. Plecam pe la 9.30 si lasam masinile la inceputul marcajului banda albastra care urca pe Valea Cepelor catre varful Bihor (sau Cucurbata Mare, 1848m). Urcam pe forestier cu spor, peisajul este foarte “frumos”, pretutindeni numai padure taiata. Parasim drumul intrand pe poteca marcata, dar curand pierdem marcajul si poteca, din cauza taierilor. Decidem sa urcam direct in culme dar dam peste zapada, pe alocuri adanca, uda si rece. Padurea e inlocuita de jnepeni, acoperiti cu zapada si toate astea ne fac sa inaintam foarte incet. Cand in sfarsit iesim din jnepeni pe pajiste si localizam si marcajul, iar varful il zarim la vreo 30 de minute de mers, se strang norii grei care dau si vreo 3 tunete amenintatoare. Cum poteca pana la varf mergea numai pe creasta golasa decidem ca mai bine gasim adapost mai jos, unde zarisem cateva adaposturi. Ajungem acolo in timp util, chiar cand incepea ploaia mai tare. Locul e chiar ingrijit pentru un adapost, lux ce mai. Stam ce stam vreo 2 ore in care ploaia nu s-a oprit, cerem la telefoane detalii despre prognoza meteo si apoi nu avem de ales decat sa coboram pe unde am urcat, pentru ca ploaia se parea ca nu se va opri curand si intram in criza de timp. Ciudat a fost ca desi ploaia a continuat pana pe la 6 seara nu a mai fost absolut nici un trasnet in afara de
cele de la inceput. Ajunsi la masini, masinile 1 si 3 mergem in Arieseni la un magazin si sa intrebam de ce mai apropiata benzinarie caci masina 2 era in criza. Aflam ca este in Garda, la 6 km de Arieseni, ii sunam si pornesc si ei. Apoi ne intoarcem, mergem pana la Cabana Vartop, unde "admiram" constructiile din zona, trecem de pasul Vartop (1160m) si oprim unde incepe marcajul banda rosie catre Groapa Ruginoasa. Ne luam tot bagajul in spate caci in seara asta campam acolo, traseul fiind destul de abrupt dar scurt, 20 minute. Primesc un sms de la Diana ca s-a declarat cod galben de ploi pentru vestul tarii. Groapa Ruginoasa este rezultatul eroziunii unui intreg versant de munte, care se manifesta chiar si cand esti acolo, vezi bolovani si bucati de pamant cum se scurg in rapa. Solul e maroniu – cacaniu –  rosiatic si combinat cu lumina soarelui la apus arata foarte frumos. Punem corturile la vreo 30 m de groapa, caci nu se stie pe cine il trec nevoile noaptea, iese fara frontala si face un pas gresit. Iarasi mancam,
stam la foc si la bere dar ne ducem la culcare mai devreme, pe la 9.30 – 10.
 
Duminica 1 mai
 
Incepem cum se cuvine ziua de 1 mai cu o trezire la ora 5. Ne mobilizam si plecam jos catre masini la 7, ne mutam cu totul catre Vartop de unde incepe traseul banda rosie pe care pornim in jur de ora 8 – 8.30. Constatam cu ocazia asta ca cei de la Dimap chiar actualizeaza hartile, pe harta mea veche de 5-6 ani marcajul fiind triunghi rosu dar pe cea a lui Pancu, ultima editie, este cel actual banda rosie. Nu inteleg rostul schimbarilor astea de marcaj, creaza confuzie (o fi pentru a te obliga sa cumperi mereu harta ultima editie?). Vremea cam inchisa, ne asteptam sa ploua in orice moment si planuiam sa facem ce apucam. Incepem cu o urcare pana in Vf. Vartop (1295m) apoi o coborare lunga pana in Saua Ponita (1043m) unde facem o regrupare. Mergem destul de repede, cu gandul la ploaia anuntata, de fapt Vladut, Livia si cu mine dar ne oprim des sa-i asteptam pe ceilalti. Traseul continua spre nord si ramanem aproximativ pe curba de nivel, pana cand intersecteaza traseul de tur al Cetatilor Ponorului (sau ale Pornoului  pentru Parazitu), punct albastru.
Ajungem curand la coborarea lunga si abrupta in prima dolina, iar in fata se dechide marele portal de peste 70 m intaltime. Desi mai fusesem acolo de 2 ori uitasem de portiunea asta de traseu. Coborarea destul de abrupta, pe noroi, pietris si ceva zapada si gheata  e destul de dificila dar reusim toti. Trecem in dolina 2, pe grohotis, apoi urmeaza o lunga si obositoare urcare de iesire din dolina. Lumea nu mai poate de foame si curiozitate ce-s alea balcoane, asa ca la primul balcon facem pauza de masa, privind de la 100m inaltime poteca pe care fusesem un pic inainte. Decidem ca decat sa ne intoarcem pe acelasi treseu mai bine o luam pe punct galben catre Cheile Galbenei. Pornim, dar cu burtile pline parca ne miscam mai greu. Dupa o portiune urcare ajungem la Avenul Bortig, unde un grup de polonezi coboara pe o coarda. Avenul este imens, cu peretii verticali, cu exceptia unui perete pe unde coborau polonezii. Ploaia “asteptata” incepe aici. Treseul in contiuare coboara luuuung si abrupt prin padure. Gasim lanuri de leurda, eu mananc pana incepe sa ma usture burta. Ajungem la o intersectie unde un marcaj coboara catre Izbucul Galbenei si apoi in continuare prin chei (treseu dificil si periculos mai ales primavara sau pe ploaie), un alt traseu face o mica deviatie catre alte balcoane unde mergem doar cativa sa admiram Cheile Galbenei de desupra, de la 200m inaltime. Gasim pe un trunchi de fag niste ciuperci imense recunoscute de Vladut ca fiind comestibile asa ca le luam. Inca o coborare abrupta si ajugem in Poiana Florilor unde facem o pauza intr-un adapost, langa un izvor. Ajungem in drumul forestier de pe Valea Luncsoarei, pe care pornim la deal insotiti de marcajul triunghi galben. Incep sa resimt si eu oboseala, drumul fiind destul de monoton. Dupa vreo ora de mers ajungem la cantonul Luncsoara unde dam peste un cuplu cu un microbuz, care asteptau niste prieteni. Nenea ne invita la o palinca dar nimeni nu vrea, cu exceptia mea si a lui Pancu care nu putem pentru ca avem de condus. Se aud in cor voci: “Vladut, cat mai e? ca numai putem” sau “Mi-e foame si nu mai am ce manca” asa ca nenea ne propune un off-road in cabina din spate a microbuzului. Ne bagam acolo 13 oameni ca intr-o cutie de econserve si in 15 minute ajungem in Saua Ponita. Cel putin pentru mine a fost impulsul de care aveam nevoie, peste inca o ora eram la Vartop, unde ne asteptau masinile, la ora 6, dupa fix 10 ore de traseu.
Cum vremea era din ce in ce mai urata, ploua deja serios, plecam pe Valea Ariesului, inainte de Turda facem dreapta si ajungem pe la 9 in Rimetea, la poalele coltilor Trascaului unde majoritatea localnicilor vorbesc maghiara. Nu ne ia mult si gasim si o pensiune ca nu mai avea nimeni chef de inca o noapte in cort.  Stam cate 3-4 in camera ca nu aveau deca 8 locuri. Dupa berile binemeritate ne bagam la somn ca suntem rupti.
 
Luni 2 mai
 
Trezirea la 8, ne mai invartim un pic prin sat si pentru a schimba peisajul (cat puteam vedea pentru ca ploua rau) plecam spre Aiud. Vedem din mers Ceteatea Trascaului de langa Coltesti si cheile Valisoarei care arata bestial. E o zona in care merita revenit, dar pe vreme buna.
Pana in Turda mai facem vreo 30-40 minute si nune oprim decat in fata salinei. Masina 2 are din nou probleme de orientare dar cu ceva intarziere apar si ei. Biletul de intrare este 15 lei si face toti banii. E unul dintre putinele locuri in care poti sa zici ca uite s-a facut si la noi o investitie buna. Petrecem vreo ora si ceva inauntru, asta pentru ca ne grabeam, dar ai la dispozitie diverse metode sa petreci si o zi acolo. Un mare avantaj e ca se poate intra si iesi pe scari, liftul e optional (dar arata mult mai bine oricum decat la Slanic Prahova sau cel de la salina de langa Cracovia).
Iesim, plecam, ploua in continuare si oprim sa mancam la un restaurant inainte de Aiud, situat langa halta CFR Miraslau. Cum eram cu foamea in gat toti, comandam mult. Ciorbele imense, o portie era pentru 2 persoane lejer. Toate bune si frumoase dar nu mai venea felul 2…si asteptam si asteptaaaaaaaaam……..cam la ora si ceva dupa ciorbe vine in sfarsit. Planul nostru s-a cam dus naibii dupa ce am pierdut vreo 2 ore jumate aici. Plecam plini de draci iar in Teius facem stanga spre Blaj ca sa evitam portiunea Sebes – Sibiu. Nu mai avem timp de vizitat Blajul desi asa intentionam, mai ales ca o lucrare la drumul spre Copsa Mica – Medias ne face sa pierdem iarasi vreo jumatate de ora. Inainte de Copsa Mica vedem pe harta un drum care scurteaza prin Seica Mica si ne gandim sa incercam, luam iarasi teapa caci se infunda si mai pierdem iarasi timp. De aici mergem insa destul de bine, ajungem la Sibiu (in sfarsit s-a terminat centura, foarte utila), Rm. Valcea – Bucuresti. Fara oprire la mici. La ora 23 intram in Bucuresti si asa se temina o tura de 4 zile pline in care am vazut o groaza de locuri.

RT Rarau, 26 – 27 februarie 2011

Pentru tura in Rarau nu au fost prea multi doritori asa ca in trenul de Vatra Dornei care a plecat vineri 25 februarie la ora 21.00 din Gara de Nord suntem doar 4: Vladut, Livia, Alex (la a 2-a tura cu noi dupa cea hardcore din Cernei de anul trecut) si eu. De fapt mai era si Diana care ne-a tradat mergand prin coincidenta cu un grup de pe Carpati, dar la cuseta.

Trenul destul de plin, si bineinteles cald, foarte cald dar noi eram pregatiti cu toate cele necesare – adica bere rece. Ne culcam pe la Focsani, cand parca se mai racoreste si se mai si goleste in tren, eu ma duc sa ma intind in alt compartiment unde un ciudat cu genti enorme sta ca pe ace gata sa coboare la prima desi merge pana la Vatra Dornei.

Dormim pana pe la Suceava, apoi ne pregatim si coboram in Cimpulung Moldovenesc Est fara intarziere pe la ora 6. Asteptam sa se lumineze mancand si la o cafea, impreuna cu cei de pe carpati care mai asteapta pe nu stiu cine si apoi un rechin.

Plecam pe la 7 si alegem pentru urcare traseul cruce galbena care urmeaza la inceput soseaua care urca pana la cabana Rarau. Vreme frumoasa dar ger pe cinste undeva pe la -15, -17 grade cred, asa ca ne ia ceva timp sa ne incalzim desi mergem in ritm rapid. Parasim drumul undeva la iesirea din localitate si incepem urcarea prin padure de brad. Urme nu erau dar nici zapada prea mare asa ca inaintam destul de repede. Totusi trebuie sa ne oprim din cand in cand sa-l aseptam pe Alex care tot ramane in urma fiind la prima lui tura pe timp de iarna.
La un moment dat iesim intr-o poiana unde zapada e mai mare, soarele bate deja puternic si e cald, asa ca facem o pauza mai lunga. Imediat ce pornim ajungem la o cascada inghetata apoi iarasi prin padure si in sfarsit iesim in Saua Ciobanilor. Privelistea e spectaculoasa, Vladut tine lectia de geografie, apare si Alex gafaind. Calmul din padure e inlocuit de un vant taios si rece. Apar si cei de pe Carpati venind dinspre est si continua spre cabana.

Noi il lasam pe Alex cu rucsacii in sa si ne plimbam spre est pana aproape de varful Popii Raraului (1628m). Eu regret din plin ca nu mi-am luat aparatul foto pentru ca merita.
Ne intoarcem in sa, si urcam abrupt pana pe varful Rarau (1651m), plin de stalpi, antene si o statie radio. Ne intalnim si cu niste salvamontisti care se plimba. Coboram si ajungem la Hotel Rarau pe la ora 1, unde bagam un ceai si mancam ceva. Alex ajunge cu ceva intarziere si se duce direct in pat.
Eu cu Vladut si Livia ne hotaram sa mergem pana la Schitul Rarau aflat pe versantul de sud al muntelui, pe marcaj punct albastru si apoi pe drum. Coboram si iar coboram, mai vem un pic si ajungem in vale si schitul nu e. Cum e destul de tarziu decidem ca mai bine ne intoarcem pentru ca altfel ne prinde noaptea, iar pe mine ma ia durerea de cap cand realizez cat avem de urcat pana la cabana. Ne luam cu vorba, mergem si iar mergem, oboseala dupa o noapte pe tren se face simtita si pe ultima portiune abia ne taram. Ajungem pe la ora 6 inapoi si vedem un apus frumos de pe Stanca Soimilor aflata exact langa cabana.
Bagam iarasi mancare ca sa punem la loc ce am dat jos pe traseu, si stam la masa cu grupul Floarea de Colt din Brasov in care e si Paul, de unde ne ridicam cu capul mare de la galagie. Ne cinstim cu vin si chec de la Livia, plus visinata de la Alex. Pe la 11 tragem la somn ca suntem terminati.

La 7 dimineata suntem in picioare si plecam pe la 9, impreuna cu un tip din Suceava care vroia sa ajunga acasa mai repede pentru ca cei din grupul lui coborau in Vatra Dornei via Giumalau.
Initial vroiam sa coboram pe banda albastra ca sa mergem pe o culme mai lunga si sa coboram direct in oras, dar ne dam seama ca ar fi alergatura si alegem traseul pe triunghi galben.

Vizitam si schitul Sihastria (parca asa se cheama nu mai stiu sigur) apoi mergem pe culme si coboram in valea Seaca. Vedem prin poieni si cateva caprioare.
Pe la 1 suntem in Cimpulung si gasim la un hotel o oferta cu masa de pranz la 10 lei, unde bagam si o bere, apoi la gara ca aveam trenul la ora 14. Apar si cei din Brasov care venisera pe banda albastra si ne dam seama ca am facut o alegere buna sa nu mergem cu ei.
Cu personalul facem 2 ore pana la Suceava, unde schimbam si luam Intercity pana in Bucuresti, unde ajungem fara intarziere la 23.30. Pentru mine a mai urmat un traseu de 20 minute pe jos pana acasa.

Scurt RT – Serbia, Croatia, Muntenegru 31 iulie – 16 august 2010

Pozele din Serbia – Croatia – Muntenegru

  1. Sambata 31 iulie

 
Plecam la ora 5, trecem fara probleme prea mari vama (asteptare de vreo 30 minute) si pe la ora locala 15 suntem la Belgrad. Vizitam orasul pana pe seara cand ne prinde furtuna si ne refugiem la o bere intr-un restaurant. Apucam sa vizitam cetatea Kalemegdan, piata centrala, strada pietonala Knez Mihailova si biserica Sf. Sava.
La hostel ne vedem cu cei din masina lui Baubau care avand ceva probleme pe drum au intarziat.
 

  1. Duminica 1 august

 
Vizitam strada Skadarska, ne mai plimbam putin si plecam. Ajungem la Zagreb spre dupa-amiaza dupa o calatorie plictisitoare pe autostrada. Orasul arata mai bine decat imi imaginam, asemanator oarecum cu Viena. Gasim hostelul cam greu, pe o strada pietonala, gasim la fel de greu si loc de parcare. Rezervarea era gresita, aveam doar 2 locuri in loc de 4, dar noi ne-am bucurat ca pana la urma am platit doar 2. Vedem pana seara cam tot orasul vechi.
 

  1. Luni 2 august

 
Plecam la 7 ca altfel ne amendau la parcare. Ajungem la Plitvice in jur de 10. Vizitam parcul timp de 6-7 ore. Senzational. Folosim si vaporasul si trocariciul incluse in pretul biletului de intrare. Cand iesim ne hotaram sa mergem mai departe fiind inca devreme, asa ca plecam spre Zadar, pe sosea, apoi pe autostrada, cu peisaje superbe. Ne oprim la un camping in localitatea Razanac, unde facem si o baie la lasarea serii.
 

  1. Marti 3 august

 
Ii intalnim si pe ceilalti care ajunsesera in camping dupa ce ne-am culcat noi. Plecam spre Zadar, pe drum eram gata sa facem accident din cauza unui ceh. Vizitam orasul, facem o baie si plecam spre sud. Oprim sa vedem Sibenik, renuntam la parcul national Krka, vizitam Primosten (unde bagam si o baie si mancam ceva). In Trogir ajungem noaptea, orasul f aglomerat asa ca facem o vizita scurta. Gasim un camping la fel de aglomerat in Kastela, intre Trogir si Split, unde ne inghesuim corturile cum apucam.
 

  1. Miercuri 4 august

 
Vremea cam urata, mai ploua din cand in cand. Ajungem in port in Split, lasam masina la coada la feribot si ne plimbam vreo 2 ore prin oras. Aglomeratie maxima, dar vedem ce era de vazut, urcam inclusiv in turnul bisericii. Luam feribotul la ora 14 spre Stari Grad pe insula Hvar, calatoria dureaza 2 ore. Vizitam orasul Hvar, un fel de capitala a distractiei si a fitelor, plin de iahturi. Noaptea stam la un camping in Stari Grad, impreuna cu cei din masina lui Baubau.
 

  1. Joi 5 august

 
Prima zi mai lejera din excursie. Mergem la o baie pe insula, mergem la un restaurant, ne plimbam pe stradute inguste. Dupa pranz strangem corturile si plecam spre capatul celalalt al insulei (70 km), pe un drum foarte pitoresc. Cautam fara succes locuri de campare in salbaticie, asa ca pana la urma ajungem la un camping in Mlaska. Restul zilei bagam baie.
 

  1. Vineri 6 august

 
Plecam rapid spre Sucuraj (5 km) sa ne asezam la rand la feribot. Coada mare, avem noroc si urcam printre ultimele masini. Privelistea muntilor Dinari e geniala. Trecem fara nici un control prin portiunea de litoral a Bosniei de vreo 15 km, oprim in orasul Neum pentru cumparaturi. Planul era sa mergem pe insula Mljet, insa renuntam cand realizam ca ne-ar costa prea mult si am avea prea putin timp sa stam. Decidem ca inca o zi mai lejera n-ar strica, si gasim in Broce un nene simpatic care ne gaduieste la el in curte.
 

  1. Sambata 7 august

 
Pornim devreme sa vizitam Dubrovnik (50 km), despre care auzim ca e foarte aglomerat. Gasim parcare chiar la drumul national si coboram spre oras. Este intr-adevar cel mai frumos oras din Croatia dupa cum auzisem. Plimbarea pe ziduri este ceva ce nu trebuie ratat. Dupa o bine-meritata baie plecam spre Muntenegru. Coada mare la granita, pierdem cel putin o ora. In Muntenegru ne simtim parca ca acasa, si nu in sensul bun. Mergem fara o tinta precisa, ne interesam de ceva camere dar pana la urma ramanem la cort intr-un camping din Sveti Stefan. Pretul la jumate fata de Croatia, conditiile mai putin de jumate.
 

  1. Duminica 8 august

 
Din Petrovac mergem spre Podgorica, urcam si coboram serpentine la greu. Ne oprim un pic la podul peste lacul Skadar, dar ne piere cheful de la caldura. Luam o teapa si ajungem intr-o statiune de super-fite pe malul lacului, asa ca renuntam si in Podgorica ne oprim la un supermarket si sa cautam cava sa mancam, fara succes fiind duminica.Vizitam mall-ul orasului cu ocazia asta. Mancare gasim la iesire din oras intr-o bodega jegoasa. Parcurgem canionul Moraca, unde admiram peisajul si pe la 6 seara suntem in parcul national Biogradska.
 

  1. Luni 9 august

 
Dupa o tura a lacului Biogradsko plecam incet spre Durmitor pe valea raului Tara. Campare si zi de relaxare.
 

  1. Marti 10 august

 
Traseu spre Bobotov-Kuk (2522m), cel mai inalt varf din Durmitor (am citit in unele locuri ca ar fi niste varfuri mai inalte pe granita cu Albania).
 

  1. Miercuri 11 august

 
Traseu lejer pana la ghetar si inapoi, baie in Crno Jezero, lene cat cuprinde, seara cantare.
 

  1. Joi 12 august

 
Plecam in directia Savnik – Niksic, drumul numai serpentine. Vizitam manastirea Ostrog, cel mai important loc de pelerinaj din Muntenegru, ceea ce constatam imediat:cozi imense de masnini, autocare. De manastire nici nu ne putem apropia, coada de oameni e fara sfarsit. Plecam, trecem pe la periferia Podgoritei, mergem spre Cetinje. Ne oprim mai intai la Rijeka Crnojevica, localitate mica si cocheta aflata la coada lacului Skadar. Cetinje il vedem doar din mersul masinii, se lasa seara si ne indreptam spre Kotor. Trecem pe langa parcul Lovcen, iar privelistea fiordului Kotor vazut de sus ne lasa fara cuvinte. Vizitam Kotor pe intuneric, iar seara tarziu ajungem la camping in Sv. Stefan unde ne regasim cu restul.
 

  1. Vineri 13 august

 
Baie in Sv. Stefan, plecam la Budva unde vizitam orasul vechi, mancam la un impinge-tava si facem ultima baie, din pacate intr-o apa jegoasa. Plecam spre Petrovac si la jumatatea distantei spre Bar intram in tunelul ce strapunge muntii si iesim aproape de Virpazar, pe malul Skadar-ului. O scurtatura f buna pentru a evita sutele de serpentine peste munte.Trecem iarasi prin Podgorica, canionul Moraca, la manastire oprim sa intrebam de loc pentru cort dar nu ne intelegem cu nimeni, in Kolasin iarasi cautam fara succes un camping, ne indreptam spre Biogradska si chiar inainte drumul spre parc gasim un camping in bezna, pe malul Tarei. Peste vreo ora apare si masina lui Kilo, iar noi ne bucuram ca nu ramanem singuri in camping.
 

  1. Sambata 14 august

 
Plecam spre Mojkovac – Berane – Rozaje – grantia Serbia – Novi Pazar (oras musulman, populatie majoritar bosniaca) – Kraljevo – Kragujevac – autostrada – Smederevo – Bela Crkva. Aici gasim un camping imens unde ne primesc cu greu pentru ca nu aveam dinari, iar conditiile sunt cel putin nasoale.
 

  1. Duminica 15 august

 
Mergem spre vama Moravita, oprim la un magazin in Vrsac (oras ce arata chiar bine, dar nu avem timp de vizitat), trecem granita destul de usor si urmeaza lungul drum pana la Cluj pe soselele patriei, prin Timisoara – Lugoj – Deva – Alba Iulia. Ajungem la concert exact la fix cat sa prindem Iron Maiden.
 

  1. Luni 16 august

 
Cluj – Bucuresti, acasa dupa 17 zile
 
 
Statistici :
3930 km parcursi
75 ore de mers cu masina
consum 6.3 l/100 km
52 km/h viteza medie
3 nopti dormite la hostel : Belgrad, Zagreb si Cluj
13 nopti dormite la cort (3 in acelasi loc – Durmitor, restul in diverse locuri)
 
 
Motto-ul excursiei : Fara o bere bauta nu se poate face cortul
 

RT – Polonia, Slovacia, Ungaria 6 – 11 aprilie 2010

Ziua 1 (Marti 6 aprilie)  

     Ne trezim la 4:30 ca avem drum lung de facut. Echipa e formata din 8 personaje in 2 masini: Masina 1 – eu (sofer), Magda, Wizard si Anca si Masina 2 – Kilo (sofer), Maria, Vladimir si Ancuta. Vremea e urata, ploua, dar stiam ca se anunta vreme frumoasa unde mergeam. Iesim din Bucuresti la 6, pe ruta Pitesti – Sibiu – Cluj – Oradea. Drumul destul de gol si relativ ok. Inainte de Turda intram si testam renumita autostrada Transilvania, care duce vreo 40 km pana la Gilau. Arata bine intra-adevar si te scuteste de traversat Clujul….dar doar 40 km. Din Gilau incepe partea mai nasoala a drumului: coloana continua de camioane si masini pana spre Oradea. Drumul arata si cel mai rau in Bihor, gropane de toate marimile  pe toata soseaua. Oprim in Oradea pentru benzina si mancare si ne indreptam spre granita, unde trecem rapid fara probleme, luam si vigneta de Ungaria (13 euro sau 56 lei, deci luati-o in euro din Ungaria, sau in lei din Ro, unde era 55 lei). La cativa km dupa intrarea in Ungaria lui Kilo ii vine nu se stie ce si opreste intr-o parcare exact langa o patrula de politie rutiera. Aia nu stau pe ganduri si-l iau la intrebari…ceea ce nu-i prea greu de inteles la cum arata masina lui: tetiere cu tricolor, tricolor pe oglinda retrovizoare. Noi din cealalta masina stateam cuminti sa nu ne ia si pe noi la intrebari. Pana la urma, desi ii lipsea cartea verde, Kilo reuseste sa scape de ei si fara amenda. Cartea verde o gaseste imediat dupa aia in torpedo…

Continue reading

RT tură 29 aug – 4 septembrie Oslea – Retezatul Mic – Godeanu – Țarcu

Tura mult asteptata incepe la ora 23 a zilei de vineri 28 august, cand ne intalnim in Gara de Nord: Vladut, Livia, Diana, Paul, Ana Neghinita, Iulian, Mirela din Bv, Alinuta, Ozi, Mihai Basa, Elias si eu. Trenul vine dinspre Mangalia aproximativ la timp, ne bagam la locurile noastre, aglomeratie mare, intr-unul dintre compartimentele unde aveam noi locurile un mos ametit ocupa un loc, dupa un timp trecem la somn si trenul ajunge in Petrosani cu vreo ora intarziere pe o ceata deasa.

Poze – Oslea, Retezatul Mic, Godeanu, Tarcu – 29 august – 4 septembrie 2009

Numai bine, mai asteptam putin si ne suim in personalul de Lupeni, din care admiram orasele de pe valea Jiului, acompaniati de localnici cu galeti de branza si sticle de lapte. Intre timp ceata a lasat locul unui cer senin complet. In Lupeni coboram intr-o gara-fantoma, in care scrie pe usi sa ne ferim de cainii vagabonzi agresivi. In fata unui magazin de unde ne mai aprovizionam dam de un nene cu o duba care transporta paine cu care ne intelegem si incepe o calatorie foarte interesanta, toti inghesuiti in spate cu rucsacii printre lazi goale, lazi cu paine, cu covrigi. Ne mai oprim de vreo 2 ori sa descarce nenea paine la diverse magazine si trecem asa prin Uricani, Valea de Brazi, Campu lui Neag (fara sa vedem nimic afara) si la un moment dat masina intoarce, usa se deschide si gata, am ajuns la Campusel ni se spune. Dam banii, nenea pleaca, noi vedem mai sus o casa si ne indreptam spre ea unde aflam ca Campusel este cu vreo 6 km mai sus, noi aflandu-ne in locul numit Campu Mielulului.

Ziua 1 –sambata 29 august

Oamenii sunt foarte de treaba si ne hotaram sa stabilim tabara aici, avem apa, loc de mancat, loc de lasat mancarea, buda. Facem corturile, ne punem pe mancat si blagodaria de rigoare, si pe la ora 12 pornim in prima tura: target creasta Oslea, aflata la extremitatea de vest a muntilor Valcan. Nea Ghita gazda noastra ne indruma spre o poteca care porneste chiar un pic mai la vale de noi si incepem urcusul, evident pe traseu nemarcat. Dupa lupte cu boschetii si cateva reprize de nirvana ajungem relativ repede la golul alpin de la capatul de nord-est al crestei, unde bagam o repriza de lene (destul de mare dupa o noapte pe tren). Pe partea cealalta Vaii Jiului de Vest, inspre nord, Retezatul calcaros se zareste in toata splendoarea, apoi in spate si varfurile cele mai inalte din Retezat, spre vest Godeanu, spre est Valcan. Incepem un urcus destul de abrupt de-a lungul crestei, in directia sud-vest. Grupul se lungeste pe o distanta mare, cum de altfel a fost in fiecare zi. Ajungem pe un varf unde toti eram siguri ca este Varful Oslea, insa imediat ne dam seama ca este vorba de Coada Oslei (1898m), pana la Oslea (1946m) mai este aproximativ 1 ora. Inspre Retezat se pune de o furtuna in toata regula asa ca-i dam bice sa ajungem mai repede. Pe varf mai intalnim un grup, mai asteptam intarziatii, si ne grabim sa coboram, pe un picior unde se afla stana Stirbu, apoi la nirvana prin padure, unde dam pana la urma de un fel de poteca care ne scoate chiar la Campusel. Bagam cei 6 km de drum perfect asfaltat si ajungem la corturi pe la 7 seara. Distanta parcursa, calculata aproximativ cu Gugal Earth, 18km. De ploaie am scapat, ne-a ocolit. In schimb Bula, cainele gazdei nu prea ne mai recunoaste si ne intampina cu latraturi si maraituri, pana vine stapanul si-l calmeaza. E un caine foarte dificil dupa cum ne spune gazda, cum aveam sa descoperim si noi, eu mai ales. Ne asezam la masa, da-i cu vin si cu bere, la povesti, acompaniati de limbajul colorat al lui Neghinita.

Ziua 2 – duminica 30 august

Dupa un somn bun (eu singur in cort am cam tremurat) ne trezim pe la 7 si ne pregatim de plecare. Vremea e cam naspa, ceva nori sunt pe cer. Tinta pentru ziua de azi este Retezatul calcaros (sau Retezatul Mic) o creasta calcaroasa aflata la sud de Retezat, un fel de continuare spre est a crestei Godeanului. Plecam pe la 10, si dupa vreo 2-3 km in amonte pe Jiul de Vest, pe acelasi drum perfect asfaltat, se face la dreapta poteca marcata punct galben spre stana Scorota si apoi cabana Buta. Imediat intram in cheile Scorota, nu foarte spectaculoase, moment in care incepe si ploaia. Urcam ce urcam prin padure, ne intalnim periodic cu tot felul de localnici care coboara probabil de la stana, si cu 2 ciobani beti. Cand iesim din padure inceteaza si ploaia, si ajungem la stana Scorota. Imediat dupa stana poteca devine din ce in ce mai abrupta, noi ne mai oprim la  o sesiune de mancat afine, care sunt peste tot. Urcam din greu pe un soi de grohotis, apoi pe iarba si ajungem in saua Scorota (sau a Iepii) la 1920m. Din pacate ceata e foarte deasa si nu vedem mai nimic din priveliste. Tot grupul in afara de mine si Paul se duce pana pe varful Piule (2081m), noi asteptandu-i vreo jumate de ora timp in care am inghetat. Se intorc si ei si de aici parasim poteca marcata care coboara catre cabana Buta, noi o luam de-a lungul crestei in directia aproximativ vest unde in curand jnepenii ne fac sa pierdem orice urma de poteca. Facem si pauze foarte dese de mancat afine, sa prindem puteri in lupta cu jenpenii care ne inconjoara peste tot. Dupa mai mult de ora reusim sa iesim in sfarsit intr-un loc cu iarba de unde avem pentru putin timp perspectiva spre directia in care trebuie sa mergem, inainte ca ceata sa ne invaluie de tot, mai deasa ca oricand. Vladut decide sa urcam o panta cu iarba la vreo 50-60 grade unde ne dam duhu, la capatul careia dam de o zona intinsa plata. Scopul nostru era sa mergem spre vest si sa intalnim marcajul banda rosie care vine dinspre Buta catre Piatra Iorgovanului, tinta noastra. Numai ca pe o ceata extrema, si pe un teren destul de plat acest lucru nu e prea usor si perdem destul timp. Cu ajutorul busolei, altimetrului si hartii reusim sa ne deplasam in directia buna  pana cand undeva in zona varfului Scorota (2021m) cand Vladut coteste fara sa-si dea seama la stanga mult si se dezorienteaza vazand ca busola indica altceva. Livia si cu mine incercam sa-l scoatem din incurcatura, norocul nostru e ca se ridica un pic ceata si reusim sa ne dam seama ca ne aflam in Saua Dragsanu, destul de departe de drumul la care vroiam sa ajungem. Decidem sa cautam inca putin marcajul si daca nu-l gasim sa renuntam si sa coboram tot prin Scorota, pentru ca deja pierdusem mult timp si era tarziu. Insa odata orientati gasim destul de usor marcajul de banda rosie, pe care il urmam prin ceata la fel de deasa, pana cand in sfarsit reusim sa ajungem la marcajul de triunghi rosu, care coboara la Campusel. Cu greu distingem prin ceata varful Piatra Iorgovanului (2014m) si ne multumim cu atat, renuntam sa ajungem exact pe el fiind aproape 8 seara. Incepem coborarea in viteza catre Campusel, prin padure ne prinde noaptea si ajungem la drum pe la 9. Pe motocicleta apare Nea Ghita ingrijorat ca nu ne intorsesem pana atunci. Se convinge ca suntem bine si ne lasa sa parcurgem cei 6 km de drum (aceiasi 6 km ca ziua trecuta). Noi mergem ascultand povestile lui Vladut cand dupa vreo 2 km ne pomenim cu o Dacie si un Matiz care intorc langa noi si nea Ghita si pensionarul care are grija de canton in lispa lui ne invita la bord. Ne inghesuim 6 in Dacie si 6 in Matiz si imediat suntem la corturi. Mancam, mai dam gata un pet de Hategana, Paul povesteste niste chestii amuzante, Neghinita tipa, eu ma feresc cum pot de Bula si pe la 10 jumate ne ducem la somn. Tura de azi aproximativ 22 km zice gugal earth.

Ziua 3 – luni 31 august

Ne trezim ceva mai tarziu stiind ca azi nu avem tura de facut. Pentru Livia, Neghinita, Paul al Dianei, Mirela Bv si Mihai Basa este ziua plecarii. Se pregatesc ei si cand sa plecam apar si Paul Tudor, Lolek, Ioana, Gabi, Mugur si Sebe cu un rechin. Cei nou veniti se duc la o tura scurta prin cheile Scorota in timp ce Vladut, Diana, Iulian si cu mine ii insotim pe cei ce pleaca pana in Uricani. Dupa ce si-au gasit rechin pana Petrosani noi cei 4 care am ramas ne ducem in singurul restaurant mai decent din Uricani si bagam in noi ciorba de burta, tochitura, piure, papanasi, omleta si bineinteles bere, stiind ca va fi ultima masa mai consistenta din urmatoarele zile. Mai facem ceva aprovizionare si luam un microbuz care insa intoarce la ramificatia spre cheile Butii si ne lasa sa parcurgem pe jos cei aproape 10 km de sosea pana la Poiana Mielului. O luam pe jos sperand sa facem autostopul, dar abia trec 2 masini care nu ne iau. Dupa ce am mers vreo 5 km cred trece nea Ghita cu Dacia dar nu are loc decat pentru Diana, noi 3 ramanand sa parcurgem drumul pe jos, eu injurand ca nu m-am gandit sa iau sandalele. Dupa ce mai mai mergem vreo 2 km, apare pensionarul cu Matizul, ne ia si in 5 minute suntem alaturi de restul grupului. Suficient timp pentru el pentru un potop de injuraturi, concurand cu succes un coleg de serviciu campion in domeniu. L-am fi sunat noi sa vina sa ne ia, dar semnalul e inexistent in zona…Dupa sosire, mai zabovim un pic, ne luam toti rucsacii imensi in spate si plecam la drum in amonte pe Jiul de Vest, cu scopul de a campa undeva mai sus, dupa Campusel, cat mai aproape de locul unde incepe traseul nostru de ziua urmatoare. Gasim o poiana cu loc suficient pentru toate corturile, stabilim tabara, mancam, mai bagam o Hategana, si pentru singura data din tura, facem un foc. Zabovim o vreme si ne culcam, nu inainte de a agata mancarea prin copaci, locul parand unul cu risc mare de urs. Aparatorul nostru peste noapte va fi un catel care s-a luat dupa noi nu stiu exact cand si unde, si care s-a tinut dupa noi pana la sfarsitul exacursiei, adica Poiana Marului.

Ziua 4 – marti 1 septembrie

18 km Imediat ce suna ceasul desteptarea la 7 se pune pe o ploaie torentiala care din fericire dureaza putin. Cand iesim din corturi, un peisaj numai bun de 1 septembrie: totul ud si o ceata foarte deasa….ce mai, numai de plecat pe creasta n-aveam chef. Pe la 10 suntem gata si plecam pe poteca de pe valea Soarbele, care se desprinde din drum cu putin inainte de pasul Jiu – Cerna. Urcam intai domol apoi abrupt prin padure, si iesim la golul alpin langa o stana. Vantul destul de rece mai imprastie ceata din cand in cand. Atingem creasta in Saua Paltina (1935m), ne regrupam cu greu pentru ca unii erau in urma, altii o luasera pe o alta varianta de traseu si ceata era iarasi foarte deasa. De aici drumul pe creasta este destul de domol insa ne miscam cu viteza mica pentru ca ne orientam greu prin ceata. Traseul ocoleste varfurile mergand in principal pe curba de nivel. Dupa varful Scurtu (2090m) pierdem se pare definitiv marcajul si in lipsa a altceva mai bun ne asezam si asteptam un moment sa se ridice macar putin ceata pentru a zari ceva. Ceea ce se intampla, gasim marcajul, coboram un pic intr-o sa, urcam apoi niste serpentine si trecem pe langa varful Galbena (2194m). Undeva pe aici facem o pauza de masa la insistentele lui Sebe caruia in trecea ora de masa. Nu ca nu ne era tutoror o foame monstru. Se mai ridica ceata si zarim spre nord Platforma Borascu, un loc aproape perfect plat aflat la 2100m. Vladut explica cum e treaba dar nu mai tin minte. Zarim varful Micusa (2162m) dupa care stim ca se afla locul unde vom campa. In lispa marcajului pierdut incepe o cearta despre cum sa ajungem acolo: urcand varful si coborand apoi la lac sau coborand intr-o vale si urcand apoi la lac? Pana la urma alegem solutia optima: pe curba de nivel, prin afine. Astfel pe la ora 18 ajungem la Lacul Scarisoara (aprox 2000m) unde campam. Gasim un cerc solar si niste bancute de piatra facute misto de alti turisti. Mancam, ne spalam, iar apoi o mare parte se baga la somn fiindca se lasa un frig al naibii. Eu constat ca am haine prea putine/subtiri pentru asa conditii dar rezist. Se mai duce ceata si apare o luna superba luminand totul. Ne culcam devreme, eu fac greseala sa-mi scot geaca cand ma bag in sac. Azi am parcurs cam 18 km.

Ziua 5 – miercuri 2 septembrie

Ceasul lui Iulian a masurat o minima de +3,5 grade afara, eu ies din cort intepenit de frig. Afara insa in sfrasit vreme buna: senin perfect si se incalzeste repede, plecam in tricouri si pantaloni scurti. Cum vizibilitatea e maxima, creste si viteza, trecem de varful Piatra Scarisoarei (2245m) si ajungem in Saua Mitului. De aici porneste spre nord un traseu pe un picior ce duce la cel mai inalt varf din Godeanu, Gugu (2291m). Grupul se imparte in 2, o parte la plaja&lene in sa, ceilati spre varf. Eu plec spre varf dar cand observ cat este de mers ma ia o lene instantanee si ma intorc sa zac. Cei care s-au dus spre varf apar abia dupa vreo 2 ore jumate, timp in care apar ceva nori si ceata, dar nimic de speriat. Dupa ce isi revin ne luam rucsacii si pornim in continuarea crestei, care de aici se ingusteaza devenind mai aproape de ceea ce se numeste “creasta”.  Vedem niste roci interesante, foarte albe cu pete de muschi verde pe ele. In stanga catre sud zarim lacul de acumulare Iovanul de pe valea Cernei. Tot de aici, avand o perspectiva foarte buna simultan asupra vailor din nord si din sud, observam cum in vaile sudice, influentate de masele de aer mediteraneene, padurea de fag se termina direct in golul alpin, pe cand in vaile nordice predomina coniferele si jnepenii. Incepem urcarea pe spre varful Godeanu (2229m) pe care il vom ocoli pe la nord. Aici preivelistea aminteste cumva de creasta Fagarasului. Insa imediat ce trecem de varful Godeanu peisajul se schimba radical, avem in fata pasuni cu iarba si afine, aflate pe o panta descendenta continua. In fata vedem Tarcu, obiectivul pentru ziua urmatoare. Pentru a ne apropia de el trebuie sa coboram destul de mult, pana in valea Raului Ses, undeva pe la 1600m, care e si granita naturala intre masivele Godeanu si Tarcu. Pe parcursul coborarii intalnim si primii oameni dupa 2 zile, niste culegatori de afine. Valea Raului Ses a fost pentru mine printre cele mai spectaculoase peisaje, amintind cumva de vestul salbatic. Campam exact pe malul raului, care are un debit neasteptat de mare, si mai ales e prima sursa de apa de la lacul Scarisoara incoace. Frigul se instaleaza rapid, si dupa ce mancam eu ma duc la un whist in 6 in cortul lui Paul. Cand terminam afara ma asteapta o luna plina si frigul naibii, asa ca ma culc cu toate hainele pe mine, inclusiv geaca. Azi am mers mai putin, in jur de 12 km. Cei care au fost pe Gugu au mai mers inca 8-9 km.

Ziua 6 – joi 3 septembrie

Ma trezesc mai greu din cauza frigului. A fost cea mai rece noapte, confirmat de bruma si de picaturile de apa inghetate de pe sticla de apa. In cort ceasul lui Iulian a masurat o minima de 7 grade. Fiind valea adanca a Raului Ses, soarele ne incalzeste abia de pe la 10 cand suntem aproape gata de plecare. Oricum se incalzeste repede, ziua este iarasi complet senina. Dupa cateva sute de metri in aval pe Raul Ses trebuie sa-l treversam: unii pe pietre, altii printre care si eu nu ne complicam, ne descaltam si facem o baie pe picioare. Apoi incepem o urcare lunga pe un picior, trecand peste varfurile Capu Prislopului (1839m) si Prislop (1962m), pana iesim in creasta principala a Tarcului la Saua Suculetului (1909m). Spre sud-vest se vede varful Tarcu, cu statia meteorologica, si in departare Muntele Mic cu statiunea de schi, dar noi ne hotaram sa o luam in directia cealalta a crestei, in directia nord-est, spre locurile mai salbatice si nepopulate. Bagam o lene cu pauza de masa si sesiune de telefoane inclusa. Soarele bate puternic si ne ardem bine de tot. Pornim si coboram abrupt in saua Scheiului (1886m) urmata iarasi de un urcus  sustinut pana pe vf. Nedeia (2150m). Intalnim si 2 ATV-uri care sunt taxate rapid de catelul nostru. Meregem apoi aproape drept, trecem vf. Baicu (2123m) iar apoi urmeaza surpriza ne-placuta, pe care o observasem pe harta mai de dimineata: creasta coboara puternic si abrupt pana in Saua Iepei (1727m). Aici facem o pauza ca sa ne refacem fortele pentru urcusul abrupt si lung din fata noastra. In dreapta in vale se vede si lacul de acumulare Gura Apei, spre sud Godeanu se vede in intregime si putem sa urmarim traseul crestei parcurse in zilele anterioare, spre est Retezatul se vede perfect, cu varful Retezat in prim-plan. Incepem urcusul, eu plec ultimul dar bag turbo si depasesc aproape tot grupul avand in mine tone de gluzoza, dextroza si batoane energizante. Pana pe vf. Netis (2089m) facem vreo 30 minute, cred ca cele mai epuizante din toata tura, dintre care ultimele prin jenpeni. Din varf privelistea e senzationala si cat asteptam grupul vedem si lacul Netis, aflat intr-o caldare la nord de varf, unde coboram sa campam. Locul e super, lacul perfect curat, tufe de afine peste tot. Mancam, stam ce stam la povesti, unii mai joaca carti si ne culcam. Traseul zile 21-22 km.


Ziua 7 – vineri 4 septembrie

De dimineata constat ca mi-a fost cald. Cand ies din cort, totul uscat, nici urma de roua sau umezeala, cam ciudat. Mancam si dam tot ce ne ramane la catel stiind ca azi ajungem in civilizatie. Strangem si plecam, urcand iarasi in creasta si apoi pana la vf. Bloju (2162m). Vladut, Diana si Ioana se duc si pana pe vf. Pietrii (2192m), cel mai inalt din Tarcu conform hartii. Ceilalati cam tremuram pentru ca incepe vantul si se strang si niste nori ciudati dar care se misca repede si dispar. De pe vf. Bloju a luam pe o culme care coboara catre nord-vest, pe o poteca namarcata, care abia se zareste. La intrarea in padure dam de o stana dar pierdem urma potecii si ne bagam prin niste desisuri. Noroc ca dam de un grup de culegatori de ciuperci rrrrromi care ne arata poteca pe care o luam cu viteza la vale, din ce in ce mai abrupt. In 2 ore coboram de la 2100m la 800m, in valea raului Bistra Marului, iar picioarele imi sunt varza. Trecem la sandale, ne spalam si dupa vreo 2 km de drum forestier intram in Poiana Marului, care este un sat! Nemaipomenit! Ne infigem in primul magazin si ii facem o vanzare record omului. Eu bag vreo 2 beri din scurt. Gasim un rechin si ne despartim de catelul nostru care alearga putin dupa microbuz. Ascultam muzica banateana si bineinteles manele si soferul ne lasa in Otelu Rosu dar la halta in loc de gara, lucru de care ne prindem prea tarziu. Noroc ca personalul Bautar – Caransebes opreste in toate garile, haltele si budele publice. In Caransebes avem vreo 3 ore la dispozitie asa o parte dintre noi mergem sa mancam in centru. Vladut ia un tren mai devreme si se duce la Turnu – Severin, noi restul luam acceleratul de 21.30 si sambata la 5 fara ceva dimineata suntem in Bucuresti, fara intarziere.
A fost o tura frumoasa, pentru mine cea mai misto de anul asta.
Poze nu am ca n-am avut aparatul la mine. Pun in folderul meu pozele de pe Google Earth cu traseul din fiecare zi.

Creasta Făgaraș, partial, 1- 4 septembrie 2007

Cum se pare ca nimeni nu se baga la scris RT, o sa incerc eu sa povestesc, asa pe scurt cum s-a desfasurat operatiunea creasta Fagarasului (ca intentie), devenita un sfert de creasta datorita vremii.

Gara de Nord, vineri 31 august 2007, ora 23. Ne strangem la locul de intalnire urmatorii: Paul, Lolek, Gabi Cargo, Baubau, Wayfarer, Viril, Punky, Marius, Cosmin (omu’ in adidasi), Sorin (the silent man) si je. Trenul pleaca la 23.30, eu beau o bere si apoi trecem toti la somn ca venea o zi grea. In Ploiesti se urca si Alinutza, si trupa de 13 era in formula completa.

Continue reading

Tabără de curățenie Sf. Gheorghe Delta 8 – 15 iulie 2007

Intre 8 si 15 iulie am participat la o actiune deosebita, www.tabaradecuratenie.ro. In grupa de 22 de persoane ne-am nimerit 5 care suntem inscrisi pe Ursul Trubadur, desi unii dintre noi suntem vazuti mai rar la fata: Matei, Bogdan Mirica, Monica Axinte, Ripper si eu. M-am gandit ca ar fi interesant de povestit si aici cate ceva despre treaba asta.

Continue reading