Asediul Albișoarei (Gemenelor), 22 – 23 martie 2008

Ma trezesc io pe la vreo 5 si incep sa misun prin casa, cum nu imi facusem rucsacu de cu seara pe motiv de prea multa lene acu aveam ceva mai mult de lucru.. 5.27 suna mobilu.. Marius.. io ba.. ie cam devreme.. el.. baa. la ct miai zis sa viu? uhhh.. right damn.. arunc repde bocancii intro punga inhat 2 sandwichuri de ieri si o para si cobor la masina. (in timpul desfasurarii actiunilor astea Marius ia un ceai). Jos la masina realizez ca nu miam luat cheile de acasa.. si cum trebuia sa duc si o bucata de masina sus mai urc odata.

Incepem sa punem bagajele in masina, vin si Harciogu cu Cristi.. si mai stam sa asteptam dupa Vladimir.. suna Anda sa zica ca ei au plecat deja.. mai stam nitel.. vine Vladimir si pe la vreo 5.50 o luam si noi din loc.
 

Drumul pana la Busteni fara incidente ajungem pe la ora 8 la gara unde ne oprim sa o asteptam pe Dana si ne regrupam cu Mazda noua a lu Andrei si Anda. In Busteni racorica, ne uitam in sus..ceva ceata si nici urma de soare, facem cateva cumparaturi, aflam ca Dana nau mai vine si pornim spre Caminul Alpin.

Ajunsi la Caminul Alpin lasam masinile, ne laum rucsacii si purcedem catre valea alba prin padure.. Mergem catre "La Verdeata" pe parcurs zapada.. un strat subtire de vreo 10 – 13 cm deabia cazut..pus peste niste pamant inghetat; dupa cateva patinari nereusite cativa dintre noi cedam si ne apucam sa punem coltarii. Purcedem mai departe.. si ne regrupam "La Verdeata" unde se ia o mica gustare si se monteaza restul coltarilor pe bocanci, suntem depasiti de situatie cand remarcam ca Marius are coltari rapizi.. si bocanci fara rama.. (pentru neinitiati coltarii lu Valdut.. pe care cel putin eu ii credeam clasici – Vladut ia folosit tot timpu pe bocanci fara rama ei bine, coltarii aia sunt coltari cu prindere rapida, facuti pentru bocanci tehnici) odata problema constatata demaram un scurt concurs de idei din care reiese ca Marius tre sa se straduie sa stranga cat poate coltarii aia pe picor.. doar doar or sta..

Problema depasita..oarecum..purcedem la a urca pe peretele din stanga al Vaii Albe pe Albisoara Gemenelor. Panta decenta.. zapada 

tine..coltarii tin..urcam voiosi.. io fac poze. la un moment dat pare in firul vaii un nene cu o tanti si doi caini. Ne conversam de la distanta, ne intreba unde mergem.. ii zicem ca mergem catre Omu.. ne intreba pe unde traversam… Ne uitam mirati uni la altii si ii zicem ca urcam pana in creasta.. (dunno what was that all about).. continuam sa urcam,zapda tine.. coafiura rezista.. bate niste vant si mai spulbera ceva sapada din cand in cand. 

Dam de prima saritoare.. o iesitura de piatra de vreo 1,80 inaltime descoperita, Cristi trece primul si pune coarda.. ceialti trec incetu cu incetu folosind sau nu coarda, cei care stau au parte de poze , inghet pe loc, flotari in peisaj, sedere in firu vaii sau la ada postul unei stanci… vantul fulguieste din ce in ce mai tare. Anda trece printre primii saritoarea iar apoi pe motiv de lips ade rabdare purcede spre hornul final care duce in creasta picaturii. De la saritoare pana la horn umm ie distanta mica.. vreo 30 de metri? nu mai tin minte..  Trec si io saritoarea, imi scot din nou pioletu.. si purcedem catre horn.. ne inghesuim toti in el, stam in ramonaj, ne gandim sa ne scoatem telefoanele si sa ne sunam unii pe altii 😛 dar ne trece repede.. Ne mai prindem urechile in horn.. Daniel il declara "banal" .. prindem curaj si trecem la liber unul dup altul. Marius are problem cu cotarii, care se cam desfac pe la jumatea hornului ramne oarecum blocat, Cristi se duce langa el ii da un cap de coarda, cu  celalalt pleac el in sus sa il asigure. 

Io fac poze, fac film.. apoi realizez ca stau de cam multa vreme in echilibru precar, ma panichez, coarda lu Marius are o incalceala pe fir.. Cristi continua sa traga.. incalceala se inalta, Marius nu mai poate ajunge la ea.. incerc sa urc.. dar nu reusesc nic io sa o desfac.. pana la urma trec cumva pe langa marius si continui sa urc.. vad capatul vaii si incep sa urlu la Eugen care fila sa mai dea coarda. 

Aparatu de fotografiat luase un capac de bulgare mai devreme si vede in ceata, mai fac cateva poze nereusite cat Marius reuseste sa desfaca incalceala  si purcede si el sa iasa din horn ( ar mai fi de mentionat imaginea pictoriala, nesurprinsa pe film cei drept cu coltari lu Marius, desfacuti in doau bucati fiecare si atarnand de picoarele lui ca greutatile de prizonieri :D) 

Ajungem si noi in creasta Picatura si ne odihnim nitel, Marius porneste fara coltari, io am o discutie cu Eugen despre relevanta folosirii a 2 pioleti.. si ma hotarasc sa il scot si pe al doilea din rucsac. Urcam pe creasta.. vantul ie puternic.. coafiura rezista. Eugen se hotaraste sa il lege pe Marius de el prin cateva anouri, il vedem pe Vladimir nitel mai sus pe creasta, ne asteapta si se holbeaza la noi, dorm nitel in pioleti, cand ma trezesc Eugen urla.. Hike sapai trepte.. io..wtf? 

ii vad pe Marius si Eugen inatinsi pe burta pe gheata prinsi in pioleti. Sap trepte pun pioleti mei drept trepte.. se pornesc anevoios tot sapnd trepte cu mine taranduma in urma lor.. Dupa inca un urcus vedem crucea undeva in stanga, ie mare si parem destul de aproape, ceilati ne fac semne de la cruce. Marius si Eugen ajung si ei in creasta, Eugen incepe sa mestereasca ceva la legatura de anouri. Pa mine nu ma mai duce capu si ma avant inainte pe creasta. Turbarea pune stapanire pe mine.. catar cateva stanci, in stanga golul in dreapta pantele de gheata, ma opresc, odihnesc, astept, nici urma de Eugen, Vladimir si Marius vantul sufla foarte tare.. Incerc sa trec o bucata de creasta, dar vantul bate prea tare, ma tarasc in genuchi pentru ca in picoare mar fi suflat de pe creasta, ma mai opresc odata, cei din spate nimic.. dupa inca un traverseu pe gheata destul de solida ies din creasta si ma indrept spre cruce. 

Am scapat, sunt singur la cruce cei drept cei din fata deja au plecat spre Babele ma adapostesc intrun intrand in care bate vantul mai putin si mananc un Lion.. inghetat bocna. Astept dupa cei trei.. dar nimic.. ma hotarasc ca sunt baieti mari si se descurca (oricum ii abandonasem mai devreme) si pleca mai departe. In tampenia mea ma gindesc sa urc sus in platou si de acolo sa o tai drept spre Babele, incep sa urc ma opresc sami trag sufletul, mai urc 9 in tampenia mea uit ca exista undeva pe mijloc in stanga un drum pe curba de nivel spre Babele. 

Continui sa urc, depasesc si ultimul stalp de marcaj care se vedea, in jurul meu ceata care venea si pleca dupa cum batea vantul, crucea nu se mai vede dar inca vad stalpii. ma gindesc ca oricum tre sa gasesc io stalpi in platou ..si dau inainte, inca un pic.. mai urc.. deja ceata se inteteste.. ee lasa, mai urc nitel si tre sa vad vreun stalp. In jurul meu ceata deasa.. pe jos zapada.. cum dau sus in varful platoului ma izbeste si un vant in care avansez foarte greu..  Deja nu vad unde pun piciorul, in jurul meu daor alb.. ma gindesc unde ie in spate si unde ie in fata… mai merg nitel..vantul ma bate intro parte.. ma opresc ..sed jos si ma gandesc.. ajung la concluzia ca trebuie sa merg..cumva.. oricum.. sa ajung la o margione a platoului asta.. Imi trece prin cap sa sap un iglu.. dar abandonez ideea ma scol si continui sa merg greu in vreo directie.. cu pioelti in maini.. vantul ma tot impinge spre stanga.. .. dau s avansez..merg inca un pic.. ajung intrun fel de valcel.. nu vad aprope nimic si nu recunosc nimic.. mai pun doi pasi ..si cad.. ma invart repede..bag pioletii si ma opresc undev intrun versant.. vad cam incotro coboara si imi zic sa o iau in jos.. macar mai scap de vant.. mai fac 5 pasi si iar cad.. ( pe motiv de zpada si ceata alba numi era clar daca pun picoru pe plat sau in gaura). Ma opresc iar in pioleti si incep sa sap un loc ceva in zapada, incep sa dau cu sapaliga de la piolet si desfac un loc.. imi trece iar prin cap ideea iglului dar..vantul spulbera ceata si vad cumva in stanga crucea.. incep sa descatar catre cruce.. cea mai buna idee care imi trece prin cap ie ca mai bine astept sa treaca ceata la cruce. Iar se pune ceata.. ma opresc si mai astept sa se ridice… se ridica si continui coborarea, ie deja noapte, crucea sa aprins (ceea ce ie cul..pentru ca io nu mai fusesem la cruce so vad aprinsa). Ma gnadesc ca cei trei au trecut de mult si ca nah..bivuac scrie pe mine.. Ajung la cruce si incep sami organizez ce am prin rucsac in intrandu mai ferit.. pun multe haine pe mine, scot coltarii, imi amenajez un soi de culcus incep sa dormitez. Dupa ceva vreme mi se apre ca vad ceva frontale pe creasta Picaturii zic ca nui nimc si mai dormitez.. mi se face nitel firg.. viscolul mai ajunge si la mine.. ma gandesc sami pun si cagula.. mai zac nitel. 

Aud deodata Hike.. io..um wtf.. au trimis astia salvamontii dupa mine.. parasesc bivuacu si merg sa vad ce se intampla.. Mi se pare ca una dintre  frontale semnalizeaza si incerc si io sa fac la fel merg spre cele trei luminite si surpriza… Eugen, Vladimir si Marius.. Vladimr carand un piolet rupt (piolet de tura Australpin). Ne regrupam toti la cruce, vantul mia zburatacit un coltar.. il recuperez incercam sa ne mai adapostim si sa ne incalzim nitel. Mancam cate ceva, telefonul lui 

Marius suna in disperare, smsuri de la cabana, ne incalzim nitel io le zic ca nu avem cum sa gasim drumu catre Babele din cauza cetii; 

Vladimir imi zice de poteca pe curba de nivel.. mie imi vine sa dau cu capu de cruce.. damn.. stupid.. 😀 

Ne adunam, io imi strang bivuacu si imi pun coltarii si incepem sa mergem catre Babele, Vladimir urmeaza urmele ( io de ce nu leoi fi vazut..grrr) mergem..in vreo 20 de minute dispare si vantul.. Ei merg io ma tarasc. fac pauze..mai dorm.. la un moment dat Eugen se intorce dupa mine.. sa ma trezeasca.. tot mergem.. in bucata de paltou dintre 

Manoliu si Babele nu mai ie nici ceata.. ajung la Sfinx si apoi cabana. 

Scapam de vant, dam jos coltarii si urcam intro camera cam chinuita la etajul 2. Dormim cate doi in pat mai putin Babau care umple un pat de unul singur (pe motiv ca ie cabana plina cica). Mai mancam ceva, mai povestim..si culcare.

Ne trezim a doua zi, pe la 7.30.. coboram in sla de mese.. si surpirza..bucataria se deschide deabia la ora 8.. Mai stam, bem ceai, mancam, ne urcam in camera.. punem niste cordelina pe coltari lu Marius  (cica sa tina in caz ca om mai vrea sa ii folosim), renuntam la coborarea cu telecabina.. si asteptam dupa Babau.. In timp ce asteptam ne intalnim cu Antisocialu care are de comentat. Vine si Babau plecam pe platou spre jepii mari… zapada ie buna (adica nu ne afundam in ea).. afara ie sore si vant putin.. coafiura rezista.. facem si cateva poze, ajungem la jepi.. nu mai punem coltarii.. coboram.. de dupa antena scurtam pe niste fagase de vai pline cu zapada..aici ne afundam mai serios.. Continuam sa coboram, dispre si zapda, apar namoalele,ajungem al copacul lu Baicu si facem o scurta pauza in rau sa ne spalam incaltarile. Mergem langa cas telecabinei si bem o bere..sau suc.. dupa preferinte.. facem poze cu creasta Picaturii care se vede superb(busteni vrem de vara.. cu soare caldut si vreo 20 de grade temperatura). Langa patiseria unde nam gasit placinte cu dovleac ne intalnim si cu Mihai si Dorin care veneau de la catarat. Ne mai plimbam pana la Caminul Alpin sub un soare torid recuperam masinile.. si acasa.

 

Ar mai fi poate de mentionat una din manusile lu Vladimir care sia luat zboru in capu Albisoarei ( si cealalta pe care a prinso Eugen), si cardul de montaniarzi care urca pe la ora 9.45 Duminica de la Padina (erau al dreacu de multi si pareau sa aiba multe femei cu ei 😛 intai am crezut ca is oamenii lu Toni)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *