Retezat 13 – 14 septembrie 2008

By Vladutz

Hai ca n-am mai scris de mult timp un rete.

Tura asta a fost mult prea interesanta ca sa nu marchez evenimentul si sa va plictisesc cu o poveste fara sare si piper.

Ceva Poze – Cabana Gentiana, 13-14 septembrie 2008

Asadar: se ia vineri seara una bucata Hooondaaaaa si una bucata Ophal cu doi soferi destoinici. Ne intalnim la Victoriei la 19:30 (teoretic), caci apare numai Hike. Eugen se pierduse intre timp printre Ferentari si Rahova, la telefon bagand “baluba” o data la trei cuvinte. Finally se stabilesc cuplurile:

1)      masina unu: Hike sofer; Adina copilot pana la Bascov; Monica si Nisha in spate.

2)      Masina 2: Iojen pilot. Vladutz cel mai tare si mai informat copilot de pe Globul Pamantesc. Masina 2 o ia de la Lujerului pe XXXXXXXXX, o fata de pe Carpati (saitul, nu Marius Carpati).

Ne intalnim la regrupare la ultimul Petrom de dinaintea iesirii pe autostrada. Hike tre sa umfle la roti si reuseste sa faca parcari si manevre prin benzinarie, cred ca cca 60% cam inutile, dar ma rog…lui Eugen i se tot desprinde o ciudata tablarie de langa roata, pe care o scoatem de totul dupa vreo 6 km de autostrada.. .sau mai putin…uarever.

Eniuei, o luam spre Pitesti. Incepem sa facem conversatie prin masina. Aflam ca XXXXXXX a facut psihologia, dar acu face grafica. Asta dupa ce, evident, am plictisit-o de moarte cu povesti de la serviciile noastre de economisti.

La Bascov oprim, Adina se intalneste cu fratele ei si o ia inspre casa. Noi continuam pe Dealu Negru, Hondaaaa nu se poate abtine si o ia mai repede. Ne oprim la Valcea ca sa il asteptam pe Hike, le explic eu la telefon cam pe unde sa o ia, insa nu cred ca au inteles prea bine, i-am asteptat cam 30-45 minute. Dupa Valcea mergem spre Targu Jiu, incepe sa stropeasca, la Targu Jiu oprim la un Petrom. Eu am bagat pe drum vreo doo redbuluri, acu bag o cafea, Eugen refuza. Zice ca cafeaua are efectul scontat la el, nu adoarme, insa efectul secundar, blagodaria, este devastator.

Asea…intram in Defileul Jiului. La Lainici, Eugen dand semne de oboseala, adicatelea ochii inchisi sesizati de XXXXXXX, trec eu la volan. OMFG, masina asta e ciudata rau, zic dupa cam 500 metri. Pe serpentinele din defileu, a conduce o masina sport cu 40-50 la ora de un sofer “iscusit” ca mine…o reala placere pentru conmasinisti. Acceleratie care poate fi activata de o pana in cadere…volanu seamana cu ala a lui Schumi…Gizas, noroc ca era noapte, altfel ma faceam de rasul universului cosmic, cel mai prost sofer ever de honda.

Deci, normal, dupa vreo 15 km i-am inmanat inapoi lui Eugen jucaria, frate, ii zic, mai bine te bat la cap toata noaptea sa nu adormi.

Dupa Petrosani oprim un pic, Eugen a bagat cam tare, XXXXXXXX a amenintat ca vomita. Hike opreste in spate. Monica ma implora sa trec io la volanu masinii lui Hike, el dand dese semne ale lui mosh Ene. Trec io la Hike, Hike la Eugen. Simt pedalele masinii lui Hike, masina normala deh, sunt entuziasmat. Pornim la drum. Hike mai incearca si el bolidu lui Eugen, intram intr-o ploaie diluviana pe la Baru, ajungem intr-un final in Ohaba, unde facem stanga spre Nucsoara.

Asta pe la 5 si ceva de dimineata. Honda ramane din ce in ce mai des in spate, ma mai opresc sa ii astept, la un moment dat o iau inainte si ajung intr-un final apoteotic la Carnic. Opresc masina, Monica si Nisha dorm de rup. Stau vreo 20 de minute, astia nu mai apar. Ma gandesc sa nu fi avut ceva probleme si o iau la vale cu masina.

Cam 300 metri mai la vale de Carnic vad o tipa si un tip cu palarie care semana cu Baicu, cu ceva rucsaci si o coarda in mana. Tipu face semn la mine, eu trec mai departe, ca in filmele cu prosti. Dupa vreo 3-4 km incep sa imi pun intrebari, ma intorc la acei oameni care se dovedesc a fi ai nostri. Masina? Honda era intr-o rana, in rapa, oprita intr-un maldar de craci si o brazda de pamant.

Ocheeeeei, ce ie de facut? Apare si politia. Sefu de post si doi jandarmi. Victime? Nu. “Ati avut mare noroc baeti”. Intr-adevar, rapa arata foarte secsi, la vale pana in parau.

Ce facem acuma, cu o scoatem de acolo? Urcam la Carnic, le lasam pe Nisha si XXXXXXXX la cabana. Oamenii se ofera toti sa ne ajute, fiecare are cate o solutie. Ne gandim ce sa facem, pana la urma coboram cu politaii in Nucsoara. Ei merg sa vorbeasca cu niste baieti de la padure, apoi cu un dom' inginer de la Petrosani, care zice ca vine cu un camion – macara.

Usor neincrezatori, acceptam ajutorul lor. Mergem la Bodega din Nucsoara…eheeeeei , ce amintiri placute, acu vreo 5 ani cele 4 Hategana…din pacate nu mai e atarnat semnul “BODEGA”, cladirea s-a facut roz, la fel si buda din spate.

Intram in crasma, oamenii erau deja la posturi la ora 9 dimineata. Facem cunostinta cu Dom' Profesor, cel mai fidel client. “Domne, zice sefu de post, asta a fost profesor de matematica, acuma e la pensie si a cam luat-o cu bautura”. Hike si Monica raman sa doarma in masina, io cu Eugen mergem intr-un separeu cu politaiul si jandarmii sa bem cafea. Facem conversatie, ii intreb despre viata lor, ei imi zic povesti. In fine, oameni de treaba.

Pe la 10 si ceva apar 2 camioane, unul dintre ele cu o macara. Urcam la locul accidentului, baietii se uita, se gandesc cum sa faca. Leaga masina cu cabluri de otel. In mai multe locuri, plus cu niste parame. Trage trage cu camioanele, pana la urma se urneste si iese. ”Mare noroc ati avut, baieti, inca un pic si dusi erati”. Asta cam asa era. Dupa ce scot masina oamenii pleaca fara sa astepte vreo rasplata. Ne miram de acest lucru. Sefu de post ii face actele lui Eugen, ii da un mare avertisment, fara puncte sau amenda. Lasam la un nene la pensiune 2 sticle de Hategana la 2 litri pentru baieti, pe langa multe multumiri catre sefu' de post. Oamenii simpli se pare ca sunt cu mult mai de treaba decat orice bucurestean cu pretentii, jos palaria pentru toti cei care ne-au ajutat. Pe la 13 si ceva, dupa ce mai tot timpul pana atunci a plouat, ne pornim si noi spre Gentiana. Am ajuns acolo pe la 16:00, Eugen s-a bagat direct la somn, noi am incercat sa mai amagim vreo o ora – o ora jumate somnul, la un ceai si o barfa.

A, am uitat sa mentionez ca XXXXXXXXXX a plecat direct acasa, prea speriata de intamplarile prin care trecuse, cred ca i-am lasat traume.

Am dormit super bine la Gentiana, cam 14 ore, n-am mai dormit atata cred de cand am fost operat in spital si aveam anestezic in mine.

Duminica ne trezim pe la 8, evident cu totii mult mai odihniti. Coboram spre Pietrele unde ne luam micul dejun. La Carnic ne luam masinile, Eugen porneste Honda, cu Hike copilot. Eu sofer la Hike, cu Monica si Nisha.

Opresc la Nucsoara la bodega ca sa cumpar 4 beri Hategana, sa le beau acasa. Ne intalnim evident cu Dom' Profesor. Lui Eugen ii curge tot lichidul de racire sau ce pana mea era acela, o zoaie verde in orice caz. Decidem sa mergem pana in Ohaba, unde Honda coboara la vale cu motoru oprit.

La Ohaba la drumu mare sunam la Dacia Asistenta, iar in 2 ore vine o masina ca sa il duca pe Eugen si masina lui in Bucuresti. Noi pornim spre casa, conduc eu pana la Horezu, unde ne oprim sa mancam in popasul comunist “La stejari”. Pe la 23:00-24:00 ajungem la casele noastre, unii mai devreme, altii mai tarziu, bucurosi ca acest drive-test extrem s-a sfarsit in cele din urma cu bine si promitandu-ne ca data viitoare vom face Retezatul in mai multe zile, cu un drum mai usor, eventual cu trenul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *