RT grup minoritar Prejba

De Vladutz

Noi am insistat sa urcam pe Paraul Cailor asadar am lasat undeva masina pe forestier (desi celelalte 3 masini au zis ca sa intorc pentru a urca pe Valea Mogosului). Am inceput sa urcam in continuare pe vale, cam sictiriti de ploaie si de noroi. Cam pe la 13:00 am inceput, iar peste o ora am ajuns la o raspantie de drumuri, la Cantonul Garcu. Aici ne-au ajuns din urma Iulian, Maria M si Dana Ursut.


Dupa o intrebare pusa celor de la canton am facut dreapta pe un forestier, iar peste cateva sute de metri am facut iarasi dreapta pe un forestier care urca. Ploaia s-a transformat in ninsoare, deci parca a inceput sa fie mai bine. La un moment dat am zarit in rapa din dreapta un ditamai camionul rasturnat in vale. Urma sa aflam mai incolo ca cu o zi inainte a fost un accident, din cauza balansului si a incarcaturii prea mari acel camion s-a pravalit in rau, urmarea fiind un mort si un ranit.
La un moment dat ii opresc pe cei care erau mai in fata ca sa continuam pe un parau la dreapta: harta parea sa confirme ideea mea iar directia era buna (nord). Dupa ce am inaintat vreo 500 metri pe parau se facea un drum mare la dreapta, in urcus usor. Exact ca pe harta!! Urcam pe el, ne inscriem iarasi spre nord (ideal!), ne entuziasmam ca mai avem 15 minute pana la cabana :))… Dupa inca o ora ajungem la o poiana mare cu un tarc (o veche pepiniera). Ningea, in fata se vedea un deal. Nu recunosc nimic legat de Prejba. Incepem sa urcam, insa hai ca nu o luam de-a dreptul la deal pe o urma de roti de caruta, mai bine un pic inspre dreapta unde parea un drumeag mai umblat. Dupa ce urcam ceva pe el, decidem sa urcam de-a dreptul in stanga sa luam altitudine si sa urcam in culme. Cam pe la 5 fara 20 ajungem la golul alpin si urcam in culme, unde batea vantul inspre a viscol. Haine tabla pe noi, ce e de facut, semnal era si disparea, cabanierul avea telefonul inchis. IN FINE, hai un pic la dreapta (ma gandesc io prost). Vazand ca se coboara ma gandesc ca nu seamana cu nimic a Prejba. Se face seara, suntem cam obositi (cel putin io asa ma simt), ma gandesc numai la bantuit aiurea iarna noaptea pe viscol. Decidem sa coboram.
La intoarcere drumul a fost fara probleme, parca mi s-a parut mai lung, cel putin pe forestiere. La canton cei 2 Iuliani se opresc, impreuna cu Maria si Dana, sa manance ceva. Noi ceilalti 4 continuam sa mergem din inertie pana la masina, pe care o gasim sub un strat destul de gros de omat.
Urmeaza un forestier cu maxim 5 la ora, ghidaje (stanga, dreapta, ia bolovanu asta pe roata), noi uzi si sictiriti, visand doar la o pensiune pe care speram sa o gasim in sat.
IN FINE dupa inca vreo ora intram in sat, oprim unde vedem o pensiune La Toderica, iata si masina lui SEBE (?!?!?!). Intram, vorbim cu un baiat, ne da camere, pe scari IATA pe Sebe si pe Claudiaaaaa, Claudiaaaa…Surprize surprize, aflam toata povestea celorlalti (pana ce s-au intors cei 2).
Cu speranta ca ceilalti au ajuns la cabana (eu eram cam ingrijorat, stiu ce greu e de gasit Prejba, chiar daca cunosti zona bine), ne bagam la masa si vinoase pana pe la 2 dimineata.
A doua zi ne sculam lejer, mancam, predam camera. Sebe pleaca la Bucuresti, noi la Sibiu, Claudiaaaa Claudiaaaaa…ramane sa isi astepte alesul inimii. 😀
Dupa vreo 2 ore prin muzeul din dumbrava si o masa copioada la Gran Plaza (recomand!) pornim spre Bucuresti. Imi vine in cap sa il sun pe cabanier sa cer scuze ca am umblat ca pisatul boului si nu am mai ajuns la cabana. Aflu ca nu a ajuns nimeni la cabana si ne ingrijoram cu totii, intram in priza. Noroc ca tocmai intram in Lazaret si facem instant dreapta pe vale (IARASI???). Ne uitam la cele cateva masini care trec la vale in speranta ca sunt d-ai nostri. La pensiune o luam pe Claudia si asta ne ingrijoreaza si mai tare, urcam pana la masinile cele doua ramase acolo si ne pregatim sa coboram sa sunam la Salvamont. Noroc cu un gip care coboara si ne anunta ca vine unu cu rucsac in spate. O luam repede pe drum la deal si dam de Pancu care ne anunta ca toti sunt ok. Ne linistim, mai asteptam lumea care vine, primesc cadouri (multumesc!!!) si pornim spre Bucuresti.

Puteti citi si Prejba, 4 – 5 decembrie – The never ending valley

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *