RT Rarau, 26 – 27 februarie 2011

Pentru tura in Rarau nu au fost prea multi doritori asa ca in trenul de Vatra Dornei care a plecat vineri 25 februarie la ora 21.00 din Gara de Nord suntem doar 4: Vladut, Livia, Alex (la a 2-a tura cu noi dupa cea hardcore din Cernei de anul trecut) si eu. De fapt mai era si Diana care ne-a tradat mergand prin coincidenta cu un grup de pe Carpati, dar la cuseta.

Trenul destul de plin, si bineinteles cald, foarte cald dar noi eram pregatiti cu toate cele necesare – adica bere rece. Ne culcam pe la Focsani, cand parca se mai racoreste si se mai si goleste in tren, eu ma duc sa ma intind in alt compartiment unde un ciudat cu genti enorme sta ca pe ace gata sa coboare la prima desi merge pana la Vatra Dornei.

Dormim pana pe la Suceava, apoi ne pregatim si coboram in Cimpulung Moldovenesc Est fara intarziere pe la ora 6. Asteptam sa se lumineze mancand si la o cafea, impreuna cu cei de pe carpati care mai asteapta pe nu stiu cine si apoi un rechin.

Plecam pe la 7 si alegem pentru urcare traseul cruce galbena care urmeaza la inceput soseaua care urca pana la cabana Rarau. Vreme frumoasa dar ger pe cinste undeva pe la -15, -17 grade cred, asa ca ne ia ceva timp sa ne incalzim desi mergem in ritm rapid. Parasim drumul undeva la iesirea din localitate si incepem urcarea prin padure de brad. Urme nu erau dar nici zapada prea mare asa ca inaintam destul de repede. Totusi trebuie sa ne oprim din cand in cand sa-l aseptam pe Alex care tot ramane in urma fiind la prima lui tura pe timp de iarna.
La un moment dat iesim intr-o poiana unde zapada e mai mare, soarele bate deja puternic si e cald, asa ca facem o pauza mai lunga. Imediat ce pornim ajungem la o cascada inghetata apoi iarasi prin padure si in sfarsit iesim in Saua Ciobanilor. Privelistea e spectaculoasa, Vladut tine lectia de geografie, apare si Alex gafaind. Calmul din padure e inlocuit de un vant taios si rece. Apar si cei de pe Carpati venind dinspre est si continua spre cabana.

Noi il lasam pe Alex cu rucsacii in sa si ne plimbam spre est pana aproape de varful Popii Raraului (1628m). Eu regret din plin ca nu mi-am luat aparatul foto pentru ca merita.
Ne intoarcem in sa, si urcam abrupt pana pe varful Rarau (1651m), plin de stalpi, antene si o statie radio. Ne intalnim si cu niste salvamontisti care se plimba. Coboram si ajungem la Hotel Rarau pe la ora 1, unde bagam un ceai si mancam ceva. Alex ajunge cu ceva intarziere si se duce direct in pat.
Eu cu Vladut si Livia ne hotaram sa mergem pana la Schitul Rarau aflat pe versantul de sud al muntelui, pe marcaj punct albastru si apoi pe drum. Coboram si iar coboram, mai vem un pic si ajungem in vale si schitul nu e. Cum e destul de tarziu decidem ca mai bine ne intoarcem pentru ca altfel ne prinde noaptea, iar pe mine ma ia durerea de cap cand realizez cat avem de urcat pana la cabana. Ne luam cu vorba, mergem si iar mergem, oboseala dupa o noapte pe tren se face simtita si pe ultima portiune abia ne taram. Ajungem pe la ora 6 inapoi si vedem un apus frumos de pe Stanca Soimilor aflata exact langa cabana.
Bagam iarasi mancare ca sa punem la loc ce am dat jos pe traseu, si stam la masa cu grupul Floarea de Colt din Brasov in care e si Paul, de unde ne ridicam cu capul mare de la galagie. Ne cinstim cu vin si chec de la Livia, plus visinata de la Alex. Pe la 11 tragem la somn ca suntem terminati.

La 7 dimineata suntem in picioare si plecam pe la 9, impreuna cu un tip din Suceava care vroia sa ajunga acasa mai repede pentru ca cei din grupul lui coborau in Vatra Dornei via Giumalau.
Initial vroiam sa coboram pe banda albastra ca sa mergem pe o culme mai lunga si sa coboram direct in oras, dar ne dam seama ca ar fi alergatura si alegem traseul pe triunghi galben.

Vizitam si schitul Sihastria (parca asa se cheama nu mai stiu sigur) apoi mergem pe culme si coboram in valea Seaca. Vedem prin poieni si cateva caprioare.
Pe la 1 suntem in Cimpulung si gasim la un hotel o oferta cu masa de pranz la 10 lei, unde bagam si o bere, apoi la gara ca aveam trenul la ora 14. Apar si cei din Brasov care venisera pe banda albastra si ne dam seama ca am facut o alegere buna sa nu mergem cu ei.
Cu personalul facem 2 ore pana la Suceava, unde schimbam si luam Intercity pana in Bucuresti, unde ajungem fara intarziere la 23.30. Pentru mine a mai urmat un traseu de 20 minute pe jos pana acasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *