RT Pichetul Rosu – Bucsoiu Mare – Brana Caprelor – Malaiesti – Cr. Bucsoiului – Omu – Pic. P. Arse

Dupa o noapte in care dormisem o singura ora m-am dus "super-extra fresh" la gara, la binecunoscutul tren de 5.50. Tata ma conducea, ceea ce i-a dat ceva emotii lui Harciogu care se tot ascundea dupa Mihai Cernat cand trebuia sa raspunda la intrebari "incomode" puse de tata. In tura asta urma sa fim: Eu, oana, Harciogu, Furnicaru, Cernat, Adina, Ice si Simona (o fata de pe Carpati.org). Numai ca la urcarea in tren ultimii doi lipseau inexplicabil-sau,ma rog:))- pierzand trenul si luand o alta varianta norocoasa prin Ploiesti cu Intercity-ul. In tren nu am putut recupera somnul, am fost geloasa pe Lucian care sforaia la greu asa ca deja ma gandeam cum o sa ma descurc eu pe traseul propus.

Cand am ajuns in Busteni(8 jumate) ne-am separat in 3 grupuri-primul: eu, Harciogu, Ice, Simona care am facut traseul pe care il voi descrie; al doilea: Lucian si Cernat care au facut o catarare pe  Creasta Costila-Galbinele, din cate am inteles foarte frumos, variat, dar greu pentru mine, imposibil as spune, perfect pentru niste antrenament pentru expeditia de peste o luna; al treilea: Oana si Adina pe traseu comun pana la un moment dat cu al grupului doi si apoi au luat-o pe Brana Aeriana ajungand cel mai devreme pe platou. Noi am urcat pe la Poiana Izvoarelor dupa faimosul drum pana la Gura Diham(inca nu venisera grataragii) pe care am sperat sa ne ia totusi cineva sa ne duca pana sus,insa in zadar. Apoi am urcat spre Pichetul Rosu si apoi pe drumul ce duce inspre Malaiesti(aici am vazut locul pe unde incepe Valea Bucsoiului si apoi Valcelul de sub Varf), am trecut pe La Prepeleac, incepand sa urcam pe traseul marcat cu banda rosie inspre Bucsoiu Mare. Ice pe drum a luat-o un pic aiurea ajungand pe alt picior al Bucsoiului asa ca el s-a  mai chinuit un pic cu intorsul. Am ajuns in sfarsit la intersectia drumului ce o pornea pe Brana Caprelor cu cel ce urca inspre Omu. Simona se gandea sa urce direct la Omu si apoi sa coboare la Costila,fiindca era obosita,insa am convins-o ca traseul nu e asa de greu si ca o sa avem grija sa nu mergem foarte repede. Ziua era superba, soare arzator, niciun nor si se profila o zi luuuunga in care sa putem sa nu ne grabim. Am renuntat la planurile initiale de a urca prin Hornul Tiganesti si apoi pana pe Vf.Scara, Vf. Omu si apoi Costila, dar am ales totusi un traseu la fel de frumos.
Brana Caprelor a fost prima brana pe care am mers vreodata si m-am convins ca panorama face "toti banii".
Coborand de pe Brana Caprelor, am fost la ora 3 in caldarea glaciara de mai sus(20 minute coborare,45 minute urcus) de Cabana Malaiesti. Nu am mai coborat la un ceai la Malaiesti fiindca toti eram in forma si voiam sa ajungem mai repede sa il sarbatorim pe Furnicaru. Cum putina bautura pe care o aveam si cu care urma sa ne faca cinste susnumitul era in carca la Harciogu, ne mai sunau din cand in cand sa vada pe unde mai suntem si sa ne dea imbolduri. Am umblat prin soare puternic pana sub Hornul Mare si Hornul Mic pe care inca era destula zapada ;cum nu aveam niciunul coltari,ci doar pioleti,am decis
sa nu ne aventuram fara rost si sa urcam pe Drumul de Vara inspre Omu. Am vazut, bineinteles, urcand si o turma de capre negre care ne faceau sa ne simtim rusinati de viteza noastra pe munte fiindca nu pareau a depune efort pentru nimic si insusi Messner- dupa cum ne-ar spune Cernat- ar fi cazut in admiratie.
Drumul a fost presarat de lungi limbi de gheata pe care Ice si Harciogu ne-au ajutat sa le trecem,coarda dovedindu-se prietenul nostru drag si sustinatorul(!) nostru fidel. Harciogu si-a demonstrat abilitatile cu ocazia asta si mai ca ne venea sa il pupam dupa ce a trecut pericolul. Totusi,am amanat pupatul cat s-a putut fiindca Harciogu arata fioros:D. Am urcat in Creasta Bucsoiului,iar Daniel ne-a tinut ceva lectii de geografie si istorii "picante". Asa am inteles ca nu e de joaca pe Creasta Bucsoiului fiindca multi se pierd iarna pe platou. Am putut vedea de la distanta si iesirea Vaii Pietrelor pe unde fusesem cu 2 luni inainte. Deja locurile incepeau sa arate familiar,ceea ce ma bucura. Am ajuns la Varful Omu pe la ora 5 jumate unde ne asteptau Oana si Adina, plictisite deja fiindca ajunsesera cu 3 ore inainte pe platou. Ne-am povestit peripetiile unii altora, Harciogu s-a pus la curent cu ultimele barfe( de parca in 6 ore-7 se poate intampla ceva iesit in comun) si dupa ce am baut un ceai la cabana am coborat inspre Costila. Am vazut si eu partea dinspre Omu a platoului, am ascultat povestile de groaza cu fantoma de la Varful Scara:)) Am trecut pe La Cerdac, am vazut Coltii Morarului pe stanga, Valea Gaura pe dreapta. Petrecerea a fost pe masura anilor sarbatoritului, am avut pana si un tort facut din mamaliga,cu smantana pe post de frisca. Furnicaru era asa de adormit incat de abia pe la jumatatea tortului de mamaliga si-a dat seama ca aia nu e frisca:)) Asa ii trebuie la 31 ani sarbatoriti pe munte:D

A doua zi baietii erau cam rupti, Harciogu isi tragea nasul cu pasiune asa ca ne-am trezit de abia pe la 9. Ne-am miscat rapid fiindca Adina si Oana se grabeau sa prinda trenul de 3 in Busteni, ele au luat-o inainte si noi, dupa ce am mancat, am pornit inspre Babele, apoi am coborat pe Piciorul Pietrei Arse. Ne-am dat seama ca daca bagam mare si ne grabim avem sanse sa prindem trenul in care erau Oana si Adina, cel de la 3, asa ca am mers repejor; cand am ajuns inspre  Poiana Stanii, Sinaia deja incepusem sa alergam fiindca credeam ca nu mai prindem trenul, nu am putut sa mancam traditionala shaorma in Sinaia si am ajuns exact la 3.05 in gara.Trenul nu venise inca, am avut noroc si am putut sa ne reintalnim intr-o revedere ca la "Surprize,Surprize" cu Oana si Adina, mirate si ele(dar nu cat noi) ca ajunsesem. Drumul de intoarcere a fost scurt si- surpriza! -nu am avut intarziere ;  am ajuns la mareata ora 17.30 acasa. Tura asta a fost BETON. Multumesc Harciogu for pimping our ride.Multumesc Cernat pentru ca mi-ai aratat nodurile de la coarda pe viu. Ii urez inca o data La multi ani! lui Lucian,sa creasca mare si sa manance multe gogosele, Simonei ca a venit cu noi,lui Ice pentru ca este o carte de anatomie umblatoare si ne-a demonstrat cum se incordeaza muschii in gara si sa ii multumim lui Dumnezeu ca ne-am intors cu bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *