RT Montaniada 13-15 iunie 2008

Greu m-am hotarat sa merg si eu la concursul asta, dar pana la urma am mers, am zis ca macar va fi fun. Si a fost :). Prin urmare, joi seara mi-am facut bagajele, am iesit din scara direct in mijlocul haitei de caini(prietenosi de data asta, in mod ciudat) si am cautat masina. Andrei, Stefania si Razvan Cretzu ma asteptau, i-am salutat si am pornit. La Petrom ne-am intalnit si cu restul, adica Paul, Sebe si Alinutza. Masina lui Paul statuse sub un dud, asa ca arata ca dupa apocalipsa(apocalipsa dudelor, normal). Dar nici o problema, ca pe autostrada a pornit o ploaie strasnica, iar pe la Pitesti masinile erau extrem de curate. Am ajuns fara incidente la Curtea de Arges, pe urma la Vidraru, iar de acolo am decis sa o luam prin stanga, pe drum de noroi catre Cumpana, 15 km (cealalta varianta era mai lunga, vreo 35 de km, dintre care insa doar 7 erau pe noroi). Dupa vreo ora jumate, care a parut o eternitate, am ajuns la Cumpana, unde am pus rapid corturile si ne-am culcat. Pentru ca meritam!

Vineri 13 iunie
——— – – – – –
Ne-am trezit fara voia noastra, unii din cauza de caldura excesiva, altii din cauza vecinilor nostri, care vorbeau foarte tare. Am mancat repede, dupa care am pornit sa studiem tabara. Era o pajiste mare, o parte rezervata pentru corturi, o parte amenajata pentru concurs(diverse sectoare pentru probe, o tiroliana, loc de foc…).

Au fost o serie de jocuri, la fiecare joc numai un om putea puncta pentru echipa, restul puteau juca, dar puteau puncta numai la individual. Au punctat cu randul Sebe si Paul, insa nu prea le-au nimerit: unde puncta Sebe facea mai bine Paul, si invers. Probele au fost: taiatul franghiei cu toporul(trebuia sa arunci toporul de la o anumita distanta intr-un panou de lemn, peste care era o sfoara), aruncatul cu busteanul, alergatul in sac(aici Paul a scos bine, dar nu destul), tir cu arcul, tir sportiv cu arma si trasul cu franghia peste groapa de noroi(aici am facut doua echipe, si ambele au ajuns in finala – au fost 4 echipe in finala). Ne-am jucat toate chestiile astea, Paul Sebe, Alinutza si Stefania s-au dus la paintball, de asemenea io, Cretu si Stefania ne-am dat cu tiroliana. De remarcat performanta Stefaniei, care la aruncatul cu busteanul a aruncat cu minus, -20 cm. ;))

Am jucat si un pic de fotbal cu niste pusti, dupa care am decis ca nu ma mai tin balamalele deloc, si ca sunt in genere parelel cu sportul asta, mai bine il urmaresc linistit la TV. Pe la ora 3 sau 4 s-a facut o pauza, pe care am folosit-o pentru masa, dupa care a inceput ploaia asa ca ne-am retras in corturi, iar eu m-am culcat. Cand m-am trezit deja era spre seara, ploaia incetase, insa urma sa inceapa meciul. Ne-am dus in restaurantul de la Cumpana, am ocupat strategic o masa, si cu berea in fatza ne-am bucurat sau intristat pentru Romania. Dupa meci (1-1, da puteam sa-i batem baaaa Mutuleeeeeeeee) ne-am apropiat de foc, unde incepuse sa se cante. La ora 10 sedinta tehnica, unde ni s-a explicat cum urma sa se desfasoare concursul de a doua zi. Am mai stat la cantare, dar nul cate unul ne-am retras la corturi, rapusi de oboseala….

Sambata 14 iunie
– – – – – – – – – – –

Trezirea la ora 6 nu e deloc placuta. Dar trebuia ca la ora 7 sa fim la ponton, vaporasul care trebuia sa ne duca la barajul Vidraru urma sa plece la 7.30. Ne-am impartit in doua echipe, UT1(Paul, Sebe si Alinutza) si UT2(eu, Andrei, Cretu), dar numai UT1 a intrat in prima tura pe vapor. Echipa asta puncat si pentru trofeu., si trebuia sa fie alcatuita numai din Paul si Sebe, insa Alinutza nu si nu, si pana la urma au luat-o si pe ea… Lucrurile trebuiau sa se desfasoare in felul urmator: vaporasul ne ducea pana la Casa Argeseana, unde sa dadeau testele teoretice. Pe urma 2 km pana la intrarea pe Valea lui Stan, traseu fain dar dificil. Dupa iesirea de pe vale urma proba cronometrata, cu un barem de 45 de minute(daca il depaseai ti se scadeau puncte). Si cam atat. UT1 a plecat cu primul vaporas, noi ceilalti a trebuit sa asteptam doua ore intoarcerea vaporasului…. Stefania nu astepta nimic, pe ca ea n-a participat, i-a fost teama sa se bage pe vale.

Pana la urma am plecat si noi, am dat testele teoretice, fara prea mare succes, am pornit pe vale, unde am mers lejer, am facut poze, am ras de o tipa care se bagase pe acolo si murea de frica (traseul nu e asa de greu, insa are multe scari, treceri pe busteni….e greu daca e ud, insa dc e uscat e ok). Am ajuns la check point, si dupa o scurta pauza am pornit in proba cronometrata. Nu ne-am dat prea tare silinta, am scos 40 de minute. UT1 scosese 38 de minute. Cel mai bun timp era de 35-36 minute.

Ne-am intors in camping, unde se desfasura un meci demonstrativ de oina, la care, spre surprinderea noastra, lua parte si Kilo. Asa ca l-am cooptat si pe el in echipa noastra.

Urma cea mai grea proba a competitiei(pentru noi): proba culturala. Ne-am adunat intr-un colt al taberei sa vedem ce facem. In primul rand trebuia sa recitam o poezie despre Valea lui Stan. Io compusesem ceva, Cretu ceva….a mea a fost considerata o prostie(oamenii astia nu stiu sa recunoasca talentul!!!) asa ca a ramas a lui Cretu. Pe urma, trebuia sa facem o sceneta, despre care vorbisem foarte putin. Am facut o sceneta legata de recenta patanie a lui Paul cu ursul. Doua turiste(Stefania si Alinutza) merg prin padure tra-la-la, scrijelesc copacii(eu sunt copacul!). Apare Cretu pe motorul lui naravash, astea doua topite dupa el, se duc sa-l agatze. Nici nu ajung bine, ca se aude un cioban(Andrei) care striga: ursuuuu baaaaaaaaaaaaaa! In spatele vostru baaaaa!!!!!! (aici vocea ragusita a lui Andrei facea toti banii). Cretzu incearca sa porneasca motocicleta, nu reuseste, turistele se suie in copac. Ursul(Sebe) vine spre copac, dar stramba din nas: excesul de grasime dauneaza grav sanatatii. Asa ca se duce sa alerge dupa Cretzu, care se refugiaza disperat la stana, la cioban. Care cioban…..il pune capra. Sau oaie? Si cu asta se termina, cu vorbele de duh ale povestitorului(Paul). Am vazut noi ca nu prea ne iese sceneta, da am zis ca merge-asa. Dar partea cea mai dificila era cantatul, ca n-aveam chitarist…sau voci…sau sincronizari…. Noi il luasem pe Cretzu drept chiarist, da el nu stia sa faca acordu Fa ;)) Pana la urma ne gandim sa luam un chitarist din afara, dar pe cine? Ne gaseste Suru pe o tipa, ne gaseste si Kilo pe un prieten de-al lui, pana la urma mergem pe mana prietenului lui Kilo. Bun chitarist, s-a prins repede de cantecele noastre, insa vocile noastre…vai de steaua lor.

La momentul asta pe mine m-a apucat deprimarea, m-am retras un pic la cort. Alinutza a zis ca se retrage din piesa, am incropit o varianta cu Kilo si Stefania, un cuplu care merge prin padure. Insa Alinutza, Stefania, Sebe nu mai vroiau sa faca sceneta, ca era cam prostie. Proba culturala incepuse, ii ascultam pe altii cat de fain cantau…..Insa vrand-nevrand ne-a venit si noua randul, si cu 3 minute inainte ne-am bagat picioarele, am decis ca facem sceneta. Asa ca am intrat pe scena cu crengile din dotare si m-am pus in mijlocul ei (aveam doua craci in maini). Aia deja faceau misto de mine, cica sunt un cerb, io strigam la ei ca nu sunt. Intra in scena Kilo si Stefania, povestitorul Paul ii introduce de la microfon, vin, ma scrijelesc, eu tip de durere, Paul zice: Numele prostilor pe toate gardurile! Aplauze. Stai ca e bine! Aici insa Paul incurca borcanele. Cica intra ursul, mor-mor, turistii se suie in copac(Kilo era sa ma dea pe jos la faza asta…le trebuia un copac mai solot pt el J  )  da stai ca nu trebuia sa intre ursul, trebuia sa vina motociclistul cu motorul. Ursu se retrage, intra Cretu. Se duce sa mictioneze(mama ce frumos am spus) la copac, da Stefania si Kilo erau deja in copac….eh, lasa, se intorc si ei cu spatele. Intra in sfarsit ursul, merge la copac, Cretu fuge, totul snur, se uita cu scarba la Kilo si Stefania, Cretu se refugiaza la stana, Andrei il ia tandru si il mangaie, dupa care se arunca peste el. Replica de final, hai ca ne-am descurcat. Imi tremurau picioarele, nu mai stiam de mine. Asezam microfoanele, bagam chitara in priza si-i dam drumu. Rapid prestam o Lumina si un Batranul refugiu, cam afoane da merg. Cretu ziteste cu patos poezia, continuam cu Amintire cu haiduci(unde am incurcat putin versurile), Padure nebuna, si incheiem cu un Cantecul bufonului, cantat solo de mine si Paul(cica asta ne-a iesit cel mai prost…da io unu sunt multumit J ). Si…the end.

Proba continua, ii ascultam pe altii, pana incepe ploaia si trebuie sa ne retragem. Per total ce sa zic, multe cluburi nu s-au prezentat la proba culturala, noi am facut-o si ne-am descurcat destul de onorabil, zic eu. Multe multumiri lui Bogdan(chitaristul care ne-a ajutat) si Kilo.

Am uitat sa povestesc si despre proba de tras cu franghia, unde in finala ne-au batut Pasi Marunti, care insa isi luasera un gras imens, din alt club, deci au trisat…. Insa pe urma am aflat ca si Pasi Marunti au fost batuti de Albatros, care aveau mai multi grasi….

Duminica 15 iunie
– – – – – – – – – – – –

Cand ne-am trezit inca ploua. Paul, Sebe si Alinutza s-au dus sa participe la cross, 5 km baieti si 3 km fete. Paul a luat un meritoriu loc 7 si s-a intors acoperit de noroi din cap pana in picioare. Dupa asta am fugit repede la proba de prim ajutor, care a fost de fapt mai mult o discutie libera despre hemoragii si fracturi. S-a terminat repede pentru ca o tipa, pesemne vizualizand prea mult imagini cu oase rupte si hemoragii, a lesinat.

Alinuta si-a pierdut telefonul sambata seara(se pare ca a fost lasat in fata corturilor noastre), si oricat a incercat nu a reusit sa-l gaseasca…

A urmat festivitatea de premiere, unde am luat asa:
–    locul 2 la testul teoretic de cunoastere a zonei
–    locul 2 la concursul de instantanee
–    locul 3 la trasul cu franghia
Deci e bine!

Cum concursul s-a terminat, am strans corturile si toate lucrurile noastre, multe dintre ele ude, si am plecat. Evident ca pe drum nu mai ploua, si in Bucuresti era foarte cald. Am ajuns in Bucuresti si ne-am impartit la casele noastre, the HAPPY END 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *