RT Creasta Fagarasului Perioada 1 – 7 August

Echipaju'  in ordine aleatoare: BauBau, Bacea, Neghinita, Cosmin, Elena (Ecotur), Razvan, Radu, Marius, Andreea, Cip, Raluca,  Mugur, ultimii 6 fiind de pe carpati.org. Si-am pornit in aventura…..intr-o zi de Joi cand ne-am vazut la agentia CFR sa luam bilete. Dupa ce am asteptat o groaza de timp sa ne vedem cu totii sa luam bilete.  Sa nu mai lungim vorba si sa incepem nu?

Ziua 1 – 1 August (suna a scor de meci da merge)

  Intalnirea cica la ora 9:15 in Gara de Nord casa de bilete clasa 1……da…sigur! Ma trezesc eu pe la 8 si dau de Neghinita pe net….."ba nu uita la 9:15 casa de bilete clasa 1 ca de obicei" zic eu. "De unde ba! ne vedem la tabela de la plecare asa a zis Bacea!" injuraturi si blesteme ca eu aflu ultimul si plec spre gara cu un rucsac destul de voluminos. Pe drum vad tot felu de oameni ce pleaca si ei la munte incarcati ochi….ok….ar trebui sa fie interesant. Ajung la gara la si 22 gandindu-ma ca gasca e deja acolo si ma asteapta injurand….de unde!!! Eram printre primii si asteptam sa apara si Bacea care desi a spus ca vine prima sa fie sigura a ajuns ultima! Asta da punctualitate! Observam cu stupoare ca trenul nostru ce avea sa ne duca la Calimanesti initial este o sageata albastra…..naspa! Huston we have a problem!

  Ne urcam noi in sageata  si cautam cu disperare locuri de bagaje ce par sa fi disparut in neant. Nu-i nimic suntem mari ne descurcam! Asta pana cand sa observam ca defapt eram imprastiati in tot trenul si ca nu prea aveam cum sa stam grupati. Gasim niste locuri sa stam cu totii si apare o tanti tafnoasa "aaa ca AICI SUNT LOCURILE NOASTREEE AAAAARGGGGHHHH" de am zis ca-mi da si una. Ma uit la ea si ii spun politicos…stiti nu-i nevoie sa tipati auzim destul de bine…. AAA DA NU TIP! in gandu meu "cum femeie sa nu tipi cand te aude tot trenu???" in fine termin cearta cu ea si ma asez in mijlocu vagonului uite-asa ca asa vrea muschii mei!

  Trenul se pune in miscare si ne punem pe vorbit pe ici pe colo cate o poza pana apare controloarea si ne spune ca n-avem voie sa pozam in tren. Scrie unde chestia asta? Asa ca incepem sa ne certam pe tema asta si cu nasica. Gogule avem probleme am inceput cu stangu tura asta! Gasim pana la urma loc sa stam jos si ne recomanda nasica sa nu coboram in Calimanesti ca e nasol ci sa coboram in Pausa Halta ca e aproape de statiune si e mai bine avem ce face 2 ore cat stam sa asteptam trenul. Ne asigura ca nu exista probleme cu biletul de tren asa ca ne calmam si coboram in Pausa dupa cum spune sefa.

  Traversam calea ferata si ajungem in statiune. Mergem la recomandarile Elenei intr-un parc asa ca boschetarii. Imi spune ca e un izvor cu apa sulfuroasa sau ceva de genul asa ca ma duc sa incerc. Nu am luat in considerare avertizarile ei ca apa aia pute….si m-am dus….si m-am intors…cu stomac cu tot….bleah apa aia chiar pute! si are un gust nasol rau….cum pot oamenii sa bea asa ceva? poate ca n-au simtu olfactiv…..In fine noi ne asezam intr-un loc Bacea cu Bau Bau si Mugur se duc sa manance la o terasa. Tradatorii….Langa noi se aseaza o alta gasca ce avea acelasi target ca si noi. Trece timpu asa ca ne miscam catre gara. In asteptarea trenului glume peste glume si rasete mari. Apare trenul ne suim in el iar glume si "batai" pana ajungem la destinatie in Turnu Rosu.

  Deja ceasul arata ora 18:00 asa ca nu prea avem timp de pierdut. Bag o gura de energizant si pornim pe drum pana la manastire. Ne asteapta 3 km de forestier in urcare. Si gasca alearga de parca ar fi la maraton….vor regreta mai tarziu. Ajungem la Manastire dupa ceva timp facem o pauza scurta de regrupare si hidratare si pornim pe o panta a prostului prin padure ce pare sa snu se mai termine. Iau alaturi de Marius initiativa si ajungem in varful turmei. Urcam ce urcam prin padure la un moment dat iesim in gol alpin unde facem o pauza scurta. In teorie trebuia sa ajungem la Saua Suru dar timpul n-a fost de partea noastra asa ca la iesirea din padure campam. Punem de-o mancare si ne culcam nu inainte de a admira luminile oraselor ce se vedeau in departare.

Ziua 2 – 2 August

  Ora 5 dimineata…..trec afinarii pe langa noi la care unu din ei " ba ce de casuri acilisea in camp…." gogule sunt corturi!!! Apoi ca din senin apar ciobanii cu oile si magarii. Baa nu pe corturile noastre!! Din fericire magarii ie destepti si ne ocolesc in stil. Ne trezim pe la 7:40 punem de mancare strangem corturile si pornim la drum nu inainte de a testa niste afine ce se aflau in jur.
  Drumul e ceva mai usor fata de ziua precedenta si vremea pare sa tina cu noi. Vorbim cu ciobanul sa ne spuna pe unde e apa si pornim incet incet. Ajungem in Saua Suru unde gasim un loc unde "campeaza" oile noaptea langa tarcul ala fiind si apa buna de baut. Ne hidratam bine bagam apa in sticle si incet incet pornim la drum. Petraseu dam si de o herghelie de cai frumosi foc.

  Tragem o poza si ii dam drumu. Deja drumul incepe usor usor sa devina mai greu dar nu ne pierdem cu firea. Eu si Marius o luam inainte in stilul nostru. Ajungem la Avrig unde gasim niste corturi dar decidem ca destinatia noastra este Refugiul Scara. Deja ne-am rupt de grupul din tren si aveam in fata lor un avans de cateva ore bune. Intalnim destul de multa lume pe traseu in special romani ceea ce mi s-a parut destul de ciudat stiind ca in Fagaras sunt mai mult cehi polonezi nemti si alte natii mai putin romani.  Da-i si lupta cu urcusul anevoios din apropierea lacului dar intr-un final trecem si de el. Ajungem pe Vf Garbova tragem o poza si continuam drumul.

  Se aduna pe ner nori seriosi de plaoie incepe sa apara si ceata asa ca decidem sa punem pelerinele de ploaie. Incepe o coborare frumoasa pana in Saua scara unde decidem sa campam deoarece la refugiu era mare agitatie.  Din fericire norii furiosi se sparg si lasa loc de un apus placut. Apare gasca noastra si campeaza langa noi. Hotaram ca trebuie sa mergem dupa apa asa ca incepem un coboras destul de luuung. Ajungem la apa luam intr-o sticla de 2 l si un bidon de 5 si incepem un urcus greu pana in "tabara de baza". Marius decide ca e bine sa facem niste paste bolognese asa ca ne punem pe gatit in mica noastra vatra de primusuri construita anterior din plictiseala. Se lasa noaptea si frigul asa ca ne bagam la somn.

Ziua 3 – 3 August

 Dimineata un soare placut dar un vant ce baga frigul in tine pana in oase. Punem sa mancam niste uscaturi, rosii branza si castraveti ca de nu le car degeaba si pornim la drum cu un avans de 30 min.
  Izotonicul si batoanele nergizante isi fac efectul asa ca mergem fara probleme pana atingem Vf Serbota. De aici incep senzatiile tari asa ca strangem betele si abordam Custura Saratii plini de incredere insa fara sa stim ca acela era celebrul traseu Custura Saratii. Undeva la mijloc vedem ca pe sSerbota apar niste oameni noi crezand ca este echipa noastra. Dar n-a fost asa erau defapt alti oameni de pe carpati.org, valcenii cum i-am denumit noi ulterior. Dupa 1 ora de catarari si descatarari terminam custura rupti de oboseala. Gasim un indicator ce ne spunea ca pana pe negoiu mai este 1 ora jumate ceea ce ne cam demoralizeaza. Ne oprim putin sa mancam ceva si sa bem niste apa si pornim incet incet spre varf crezand ca ala e Negoiu dar am aflat ca defapt era un varf no name de 2365 m.

  Vedem in departare Negoiu si incepem sa urcam pe niste stanci pe cat de frumoase pe atat de obositoare. Intr-un final ajungem pe Negoiu 2535m unde gasim o gasca de straini si romani condusi de niste ghizi din Brasov. Ne anunta baietii ca se apropie ploaia repede si ca ar fi cazul sa plecam. Ne asigura ca in cel mult 3 ore ajungem la Capra locul de campare pentru aceasta noapte. Coboram repede si dam de Strunga Dracului a 2-a portiune ca dificultate din Fagaras dupa Custura. Incepem sa descataram in ritm alert cand dam de un grup de 3 persoane ce ne spune "vedeti ca e un catel pe la jumatea traseului a urcat cu noi nu puteti sa-l dati voi jos???" ok….ne-am facut si salvatori de animale…incercam ce sa facem nu lasam cainele sa moara acolo. Intr-adevar pe la jumate era un pui de lup speriat de moarte statea intr-un colt ferit mort de frica. Incercam noi sa-l momim sa vina dupa noi dar n-avem sorti de izbanda. Plecam cu regretul ca lasam bietul animal acolo dar avand rucsaci f mari in spate nu aveam ce sa-i facem. Mai jos dam de o gasca de 4 oameni si le spunem de catel. Ne ajuta sa descataram o saritoare putin mai nasoala si continuam drumul.

  Terminam strunga fericiti ca nu ne-a prins ploaia si continuam traseul. din nefericire pana la refugiul Caltun coborarea este una destul de obositoare dar nu ne facem probleme prea mari. Ajungem la refugiu unde facem un ceai cald si un piure instant. Decidem ca ar fi bine sa asteptam si restul gastii deoarece deasupra noastra se strang nori de ploaie amenintatori. Apar si baietii de la salvamont care ne spun ca mai sunt cam 2 ore si ceva pana la capra dar sa avem grija la ploaie. In refugiu isi fac aparitia tot felul de oameni amenintati de norii furiosi. Intr-un final vine si o parte din gasca noastra si stam sa asteptam. Din nefericire eu si Marius asteptam de 2 ore si deja oboseala isi face simtita prezenta. Decidem ca trebuie sa ajungem la Capra si pornim usor usor pe drum cu toate ca norii de ploaie erau in zona.  La 20 min. de refugiu ratacim traseul si ajungem pe o brana pe unde nuami caprele negre se deplasau. Iesim intr-un final de acolo si incepem ascensiunea spre varf .

   Tunetele deja se aud din ce in ce mai des si tare dar nu ne pierdem cu firea si continuam urcusul. Ajungem pe vf Laitel 2390m facem o scurta pauza si continuam spre vf Laita pe care-l ocolim insa prin partea dreapta. Obositi infometati si insetati continuam traseul pana la bifurcatia cu lacul Balea unde se pune pe o ploaie zdravana cu tot tacamul de la fulgere pan la grindina. Ne refugiem undeva mult mai jos de varf intr-un camp destul de deschis si asteptam sa treaca ploaia. Ne prinde gasca din urma si continuam drumul cu putina frica in noi. Ajungem la bifurcatie unde suntem anuntati ca lacul se afla la 45 min. Rasuflam fericiti ca suntem aproape si ca mai e putin si se intuneca dar se pare ca ne-am bucurat prematur. Pornesc in forta urcarea varfului si din graba o iau direct pe creasta in loc sa vad ca traseul face usor dreapta. Pe la jumatea crestei deja vad cum gasca era la vro 50 m sub mine asa ca decid sa cobor nirvana cu ceva riscuri de alunecare.

  Dau de poteca si incep alergarea sa prind gasca din urma. Deja sunt ud si starea mea duce usor spre iritare. Ajungem in saua Paltinu de unde se observa foarte bine lacul Balea.  Acolo Mugur ne asigura ca mai sunt 15 min. pana la lac si incepe zambetul sa-mi apara pe buze. Din nefericire am facut 45 min. pana la destinatie si ceasul arata ora 20:01. Intindem repede corturile si bem un ceai cald pus in termos undeva la Caltun. Facem ceva de mancare si asteptam sa ne bagam la somn. Am uitat sa mentionez ca la Capra am ajuns eu, Marius, Mugur, Razvan si Elena. Dupa un timp apare si Radu care s-a dus la Balea crezand ca noi ajungem acolo dar…..planurile se mai schimba. Deja ceasul arata ora 22:40 si dam stingerea gandindu-ne ca restu au ramas la Caltun si ca asta a fost de aici incolo vom continua separati. Se pare ca n-a fost asa pe la ora 0:00 apar si restu mai putin Cip si Raluca ei ramanand la Caltun. Rasete tipete chicoteli pana la 1 si ceva noaptea. A 2-a zi am aflat ca gasca 2 n-a luat-o pe unde am luat-o si noi si ca ei au luat-o defapt pe varf si ca erau s-ao pateasca bine acolo…ups….

Ziua 4 – 4 August

  Ne trezim dis de dimineata cu gandul sa dam o fuga ana in Balea sa mancam ceva cald. Pornim la drum eu, Marius, Andreea, Elena si Mugur cu destinatia Balea. Ajungem la cabana unde mancam sa ne iasa si pe nas nu alta. Ne oprim sa facem cateva cumparaturi si pornim urcusul urat pana la Capra. Acolo aflam ca Cip si Raluca plecasera abia la ora 9 dimineata si decidem sa continuam fara ei traseul. Incet incet incepem urcusul si apoi coborasul de unde se vede refugiul din Fereastra Zmeilor. Trecem pe langa creasta Vartopel – Arpasel trecem de 3 Pasi de Moarte si nontinuam incet dar sigur traseul. Deja se strang norii de furtuna si ne gandim serios ce vom face. Continuam traseul cu putina spaima in noi. Aproape de vf Arpasu Mare deja fulgerele erau la mai putin de 1 km de noi. Eu si Marius eram in fata si probabil e noi furtuna nu ne prindea dar ce faceam cu cei ce au ramas in spate?

  Trecem de varf nu inainte sa facem un traverseu extrem de expus si periculos, traverseu care normal se ocolea pe varf dar noi n-am stiut vazand marcajul pe stanca. Trecem cu bine eu si Marius apoi incepem coborarea decisiva pan ala lacul Podragel. Marius din cauza grabei si oboselii ia o cazatura destul de urata dar din fericire nu pateste nimic serios. Se ridica si continuam cu viteza catre lac. Deja rugaciunile mele se indreptau spre cei ce erau sus in varf si infruntau ploaia si furtuna. Cu ajutorul lui D-zeu ajungem toti cu bine langa lac. Aveam de ajes daca sa coboram in Podragu sa dormim sau sa mergem spre Moldoveanu si sa campam langa refugiul Vistea. Dezbateri si supuneri la vot si ramane ca mergem pana in Vistea. Inca 3 ore de mers dar destul de usoare cu exceptia urcusului pe Vistea.

  Ajungem in saua Podragu dupa 30 min. si decidem ca e mai bine sa coboram la cabana. Iar un coboras abrupt facut in 3 min. Incepe sa ploua marunt dar destul de des incat sa te ude bine si sa-ti taie tot cheful. Ne oprim in cabana unde este o aglomeratie mare si facem o pauza scurta sa ne uscam putin, sa bem un ceai si sa ingurgitam ceva. Deja afara turna cu galeata si ne gandim cum putem sa punem cortul pe ploaia asta. Din fericire se face o fereastra de vro 1 ora in care punem cortul langa lac si putem sa facem ceva de mancare. Ne potolim foamea si setea si ne bagam la somn.

Ziua 5 – 5 August

  Ora 0:00 incepe o furtuna extraordinar de serioasa iar cortul nostru incepe sa ia apa. Ne dam seama ca e de la aerisiri asa ca Marius decide sa iasa in ploaie sa le inchida. Zis si facut asa ca acum cortul nu mai ai apa in schimb sub noi era o ditamai balta si simteam cum pluteam ca pe valuri. Avem o problema….Ne culcam linistiti stiind ca podeaua tine foarte bine. La 4 dimineata simtim cum vine cortul peste noi. Din cauza vantului una din ancore s-a smuls si a indoit cortul peste noi. Iar iese Marius si rezolva problema. Intra in cort si imi spune "stii de ce nu mai fulgera?" de ce? "pentru ca afara ninge!" ce????? Ups….in fine adormim linistiti si ne trezim pe la 8 dimineata. Strangem cortul pe un vanticel destul de tare, strangem rucsacii si mergem in cabana sa mancam ceva. Pornim urcusul spre sa cu gandul toti ca astazi vom atinge acoperisul Romaniei, Vf Moldoveanu. Icepem mersul usor pe curba de nivel si aproape de saua Vistea ne prind din urma Bau Bau si Mugur care erau in alergare.

   Ma decid sa ma tin dupa ei macar pana in saua Vistei. Ajung alergand, ma opresc si decid sa ii astept pe Marius si Ana ce se aflau putin mai in urma. mancam un baton energizant si pornim usor usor spre Vistea. Dupa 30 min. de urcus ajung pe varf 2527m unde las rucsacul si pornesc in fuga dupa Bau Bau si Mugur nu inainte sa dau de 4 cocalari cu telefonul pornit pe manele ce incercau sa ajunga pe varf. Bleah. Ii las in urma si ajung la 5 min. dupa Bau Bau si Mugur pe Moldoveanu. Stau fac o poza la varf si plec spre vistea sa-mi recuperez rucsacul. Pe drum ma intalnesc si cu Ana si Marius ce abordau varful. Cobor alaturi de Mugur pana in refugiul Vistea, de altfel un refugiu foarte bine izolat dar cam micut. Mancam ceva asteptam si restul echipei si decid ca trebuie sa cobor sa iau apa.  Dupa 10 min. de cautari disperate il intreb pe un tip de la refugiu unde e apa si imi arata niste stanci. Cobor cu sticla mea si a lui Mugur de apa, gasesc izvorul si iau apa. Pornesc un urcus extenuant pana la refugiu unde ajung si ii spun lui Mugur ca imi e dator cu o masa calda pentru ca m-am dus la mama naibii sa ii iau apa.

  Imi iau rucsacu si pornesc spre urmatorul nostru punct de oprire, Refugiul Zarna. Trercem prin saua Galasescu unde facem o scurta pauza si continuam usor usor drumul. Ocolim si Galasescu Mic si ajungem in saua Fereastra mica . O scurta pauza si continuam spre Fereastra Mare a sambetei, nu inainte de a ajuzi pe cineva ca urla dupa noi, unde Marius deja decide ca ar fi cazul sa punem cortul glezna lui deja fiind distrusa. Stam sa ne gandim si il vedem pe Radu cum trece pe langa noi spunand ca el nu se opreste pana la refugiu….ok du-te…..stam sa ne gandim ce facem si dam de un grup de oameni ce vroiau sa ajunga la Vistea. Acestia ne spun ca este un loc bun de campare undeva putin mai sus langa un stalp. Ii salutam si pornim spre locul de campare.

  Stam sa ne gandim si vedem ca gasca nu mai apare….Vrand nevrand decidem sa pornim spre refugiul Zarna ce era la 2 ore si umpic din fereastra. Undeva in dreapta norii negrii se adunau deasupra noastra dar inca odata D-zeu a tinut cu noi si am avut o vreme superba pana aproape de refugiu, o vreme fara vand si ploaie ba chiar cu un apus frumos. Incepem o coborare serioasa pana la refugiu. Scoatem frontalele si da-i si mergi printre stanci. Intr-un final la ora 22 ajungem la refugiu unde il gasim pe Radu mancand o supa. Punem si noi de o supa de ciuperci si ne bagam la somn. Pe la ora 0:00 se deschide usa de la refugiu si se aude vocea lu Bau Bau "ba sunteti aici?" la care unu din oamenii ce erau in refugiu "come in come in" la care Bau Bau "no no we are camping at tent" a inchis usa si a iesit. Somn linistit pana dimineata.

Ziua 6 – 6 August

  Ne trezim ca belferii pe la ora 11 si punem de un oaspat pe cinste. mancam bine si decidem ca e bine sa luam apa. Ne explica oamenii din refugiu unde e apa asa ca pornim la drum. Dam de o turma de oi si in 10 secunde suntem inconjurati de 6 caini. Badeeee bade cheama cainii!!! Badeeee Badeeee!!! Cheama dracu cainii!!! badea nimic. ne aude intr-un final "aaaa salut salut ce faceti ai???" Badeee cheama ba cainii in pu….. mea!!! Badeee cainii!!!! Aaaaa bine???? faceti bine??? Cainii baaaaaaaaa! Aaaa cainii no bine! azorel grivel veniti in coa!   Fericiti ca scapam de caini pornim in partea opusa sa luam apa undeva la un rau la vro 300 m sub noi. Nu stiu ce tot urla badea ala de apa dupa noi cert este ca la un moment dat satul de atata coborare decid sa urc inapoi la refugiu.

   Il vad pe BauBau undeva pe unde coborasem noi dupa apa langa vechiul refugiu si decid sa ma duc dupa el. Il prind din urma el cautand la fel apa. Dupa juma de ora nu gasim apa dar in schimb gasim tufe de afine…si da-i si mananca afine la greu pana ne-am facut negrii pe limba. BauBau decide sa coboare putin mai jos si faricit striga ca a gasit apa. Ne umplem sticlele si bem pe saturate apoi pornim usor usor spre refugiu. Mai mancam ceva ne salutam cu gasca ce pleca in jos, nu inainte sa ne spuna ca niste nesimtiti au lasat gunoi in refugiu, punem iar sa mancam ceva, strangem rucsacii si observ cu stupoare ca imi disparuse o punga de mancare in care aveam 3 piureuri instant si o cutie goala. Sa vezi ca mi-au luat punga crezand ca ala e gunoi…..Eh asta e sunt aproape de plaiul foii nu conteaza rezist eu.

  Deja ceasul arata ora 14:10 asa ca decidem sa ne miscam si noi mai cu talent. In plan avem sa ajungem la refugiul Berevoiescu aflat la 3 ore distanta. Pornim urcusul spre vf Zarna 2223 incet dar sigur intr-o echipa de 4 oameni: eu, Marius, Bau Bau si Bacea. Dupa 2 ore de mers prin vant si ceata dam de o turma de berbeci cu un cioban ce ne roaga sa-i dam 2 baterii, il refuzam politicos spunand ca nu avem, ne spune ca refugiul nu-i prea bun, ne saluta si pornim mai departe. Dam de un izvor aproape de refugiu, umplem sticlele de apa, bem si noi, ne prind Bau Bau si Bacea din urma si decidem toti 4 sa mergem mai departe pana in Rudarita unde putem dormi linistiti ca e complex.

  Pornim usor usor spre Rudarita dar se pare ca vremea nu mai tine cu noi si ba ploua ba iese soarele ca nici nu stii ce haine sa-ti pui pe tine si ce nu. In golul alpin deja apar si fulgerele ceea ce nu e prea bine….Continuam in pas alert, trecem pe langa un grup de polonezi sau cehi habar nu am si ajungem la lizera padurii unde gasim indicator cu Rudarita 2 ore Plaiu Foii 4 ore. Ceasul arata ora 18 asa ca ar fi timp destul sa ajungem si in Plaiul Foii….oare? Bau Bau si Bacea se opresc sa-si spuna bocancii ca erau in sandale asa ca eu si Marius ii dam in jos rapid. Ajungem intr-o zona mai golasa unde decidem sa ii asteptam si pe ei. Apar Polonezii si decidem sa mergem cu ei. Traseul incepe prin padure si daca nu esti atent poti pierde rapid poteca. Cum de altfel am si facut din vina mea ca m-am dus inainte ca berbecu si am ajuns intr-un forestier.

  Dupa ce am trecut cu Marius prin niste chestii nasoale am decis sa urcam pe forestier pana sus in sa sa reintram pe traseu. Da-i si urca o panta plina de noroi si apa. Ajungem intr-un final sus inde dam de bau bau si Bacea care se ratacisera si ei. Dupa ce orbecaim cateva zeci de minute bune incercand sa sunam si la salvamont decidem ca e mai bine sa campam in padure. Toata mancarea afara din cort sus in pomi si asa mai departe. Campam cu putina frica si pe la 11 noaptea auzim voci prin padure….era gasca noastra ce ne prinse din urma. Ii convingem sa campeze langa noi sa fim cu totii mai in siguranta si dupa 30 min. de ras cu pofta ne bagam la somn.

  Ziua 7 – 7 August

  Ora 3:00 aud niste pasi grei pe langa cort si niste fosnete asa ca decid sa-l trezesc pe Marius din somn. Incepem sa vorbim se trezesc si Elena si Razvan si incepem sa vorbim. Se opresc fosnetele ne gandim c-o fi vre-un bursuc ceva si ne bagam la somn. Ne trezim dimineata pe la 7:30 mancam ceva bem un ceai cald radem de fobia lu Neghinita si de faptul ca bau bau o alerga prin padure cu o cana goala ea crezand ca in ea sunt paianjeni si pornim la drum. Gasim traseul din fericire si da-i si coboara pana in drumul forestier unde trebuie sa traversam un rau. Il traversam si in urma noastra Bau Bau se gandeste c-ar fi bine sa arunce un bolovan in apa pe care sa treaca restu….si nu se uita ca era Neghinita in spate si cand il arunca o face pe biata fata fleasca din cap pana in picioare. Injuraturi blesteme si impacari dar pan la urma totu-i bine cand se termina cu bine.

  Ajungem la Rudarita dupa un traseu prin mocirla si continuam usor usor drumul spre plaiul foii. Nu erau decat 24 km de forestier pana in Zarnesti o nimica toata….Cand auzim din spate claxoane si pe babau urland dintr-o dacie logan pick up. Hai baieti sus!!! ne urcam in spate cu totii si urmeaza un drum de 23 km de forestier in spatele unui Logan. Pana sa ajungem in Zarnesti eram uzi toti pan la chiloti si zambetul pierise de pe buzele noastre. Ne dam jos in Zarnesti din masina uzi leoarca iar nenea soferu ne spune ca trebuie sa ii dam lu Bau Bau banii de masina ca el a platit. Pleaca nenea si il intrebam pe bau bau cat tre sa dam la care el face: aaa ce bani? n-aveam bani la mine nu mi-a luat niciun leu"  sa-i dea Dumnezeu sanatate lu nenea ala ca ne-a iesit in cale cand aveam mai mare nevoie si ca nu ne-a luat niciun ban. Ajungem uzi in gara din Zarnesti, ne suim intr-un tren care arata mai bine decat orice alt tren din flota CFR si unde platim doar 1,6 lei biletu pan la Brasov pentru studenti.

  Ajungem in Brasov alergam pan la casa de bilete pentru ca aveam trenul spre bucuresti in 7 min. ne cam certam cu tanti aaia de la casa ne da bilete si ne suim in tren cu 2 min. inainte sa plece. Ne uitam pe bilete si observam ca aveam locuri fiecare in alt vagon….Bau Bau cu Bacea se opresc intr-un vagon, eu cu Neghinita, Elena si Andreea in altul, Razvan si Marius in altul. pan la Bucuresti a mers struna trenul. Ajunsi in orasul minunat facem o poza de grup si ne imprastiem fiecare la casa lui.

A fost o tura frumoasa, cam pe alergatura cu destule peripetii si cu vreme destul de buna.

P.S. imi cer scuze pentru eventualele lipsuri din RT dar sunt si eu om si mai multe nu-mi pot aminti acum…..va rog sa completati voi restul 🙂

Completari de la Ana:

"Ba,dracia dracu si noi ne cam ratacisem la plecarea dinspre Caltun inspre L Capra ca nu e bine marcat si la un moment dat traseul urca aiurea. Eu cu Andreea dadusem de niste pasaje nasoale tot incercand sa gasim drumul. Si dupa ce ati plecat voi de la Caltun a urmat propria noastra aventura. Am plecat pe la vreo 6 jumate de la Caltun tinand minte ce ne zisese Mugurel: "2 ore, tata, nu e mult" si am ajuns la 12 noaptea la Capra. A fost destul de nasol, nu neaparat distanta, dar pt ca ne-a apucat noaptea si parea ca nu mai ajungem. Tot vedeam in stanga Balea si noi tot departe eram.

Iar cat despre ziua cand ati dormit la Zarna, noi am campat in Fereastra Mica si in noaptea aia a fost o super-furtuna de la 5 la 11 ziua. Tocmai cand ne hotarasem noi " ba,s-a cacat vremea hai pana in Fereastra Mare si apoi coboram la Sambata si acasa si da-o in ma-sa de creasta", tocmai atunci a iesit soarele si am avut super-bafta ca am putut continua traseul. Si nu ai zis nimic de "rebelul" turei, Radu, care in penultima zi la Zarna a pornit de la 6 dimineata si a ajuns la Plaiul Foii ,fara sa mai beneficieze de ratacitul prin padure si cautatul de semne printre copacii taiati. Aveti grija ca in padurea ce duce spre Rudarita marcajul se gaseste greu noaptea fiindca s-au facut taieri masive de copaci,s-au sters poteci si daca va prinde si ceata ati belit-o.
Una peste alta,misto RT 😀 Cu completarile de rigoare ale celeilalte parti a grupului,care mereu era in urma voastra.

Ma inclin."

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *