RT – Bulgaria, Pirin 21-26 Septembrie 2007

Motto: “Hai sa urcam in sus” (Ovidiu)

Trupa de soc: Carpati, Kinaa, Cristina (ursuletul somnorila), Cosmin si Ovidiu (aka ultras_ro)

  Ziua 1 (Vineri 21 Septembrie)
  Sa incepem…
   Ca de obicei se da intalnirea la casa de bilete clasa 1 Gara de Nord la ora 18:30 trenul fiind la ora 19:30. Boon…Se face ora 17:50 si ii dau lu’ Carpati telefon sa ii spun ca voi intarzia (ei bine n-a fost asa). Ajung la 18:30 cu Ovidiu la gara, Carpati si Kinaa erau deja acolo ne asteptau. Stam noi sa o asteptam si pe Cristina intr-un final la 18:55 apare si ea dupa nenum,arate telefoane date si acumulare de stres. Intram grabiti in gara si ne ducem sa luam bilete la rapidul de sofia de la 19:30. La casa de bilete dam de o casiera care creca atunci descoperise cu ce se mananca tastatura. Dupa 15 minute tensionate in care aia deabia nimerea sa bata 2 cifre (traiasca CheFeRe-u si toti angajatii lui) reusim sa luam biletele cu locuri si ne indreptam grabiti spre peron sa prindem trenul.

  Urcam in tren (frate ce vagoane…astea fac parte din prietenia romano-bulgara, ziceai ca mai au putin si se rup in 2) si ne asezam in compartiment cu 2 tipi care cica se duceau 2 zile sa viziteze Sofia si se intrebau daca 100 euro de persoana sunt de ajuns (frateeee de banii aia stateam 2 luni in Bulgaria, apropo unu din ei cica era stabilit in jermania). Pleaca trenu si cu el odata si gandu nostru catre Pirin. Pana in Giurgiu trenul merge snur. Acolo asteptam o ora pana ne controleaza vamesii. Trecem fericiti Dunarea si ajungem la bulgari in Russe unde iar asteptam o ora sa ne controleze si vamesii lor (draq de parca am vrea sa fugim si sa ne stabilim in Bulgaria). In Russe, Ovidiu vrea sa se dea jos sa isi cumpere bilet de tren ca deh el si-a luat pana in Russe se urca in tren si apare vamesu la care Ovidiu face: “I want to go to take a ticket bla bla bla” la care nasu face “Stii eu nu stiu engleza da vorbesc foarte bine romana…” ho ho ho 1-0 pt vames. Avand in vedere ca trenul a stat mult gasca s-a dus sa viziteze gara din Russe.


  Pleaca trenul si ne gasim fiecare cate un loc unde sa dormim. Nimeresc intr-un compartiment unde nu se inchidea geamu il leg eu cu niste sfoara si bag somn. Partea naspa la bulgari e ca din statie in statie se schimba nasii si vin astia sa te trezeasca sa ceara biletu (bulgarski? nema bulgarski).

Ziua 2 (Sambata 22 Septembrie)
  Ajungem in sfarsit conform orarului la Sofia pe la 6:30 si dam fuga sa schimbam banii. Bafta lu’ Cristina a fost ca 10 euro nu i-a primit la casa de schimb si am inceput sa facem mijto cum ca s-a apucat sa falsifice bani.
  Fugim repede in autogara sa cumparam bilete. Ne chinuim noi sa vorbim cu aia de la casa de bilete si luam in sfarsit bilet (Apropo bulgarii nu stiu o iota engleza asa ca limbajul surdo-mutilor e de baza, p.s. cu ocazia asta am invatat sa numar in bulgareste pan la 10 ) ) Ne ducem in autogara si asteptam sa vina autocarul ce avea sa ne duca in Raslog. In autogara ne apucam sa ingurgitam ceva si sa holbam ochii la bucatile de le au bulgarii (pe draq romancele sunt cele mai frumoase femei au bulgarii niste balabuste….) si observam ca are Kinaa o punga cu Romania. Iata ca apare si autocaru si eu dau sa urc in masina cu bagaju in spate (deh ca la romani) la care soferu urla la mine in bulgareste si imi arata sa bag rucsacu in portbagajul autocarului. Ne conformam si urcam in autocar cand colo observam ca la bulgari lumea sta pe locu scris pe bilet (wow frate se vede ca au intrat nemtii peste ei)

  Vrummmm vruuuummmm pleaca autocaru si bagam somn pana la primul “popas” unde avem pauza 10 min. cat sa luam un suc si un chips (dies minuti pauza). Au astia niste sosele ca-n palma. Coboram si noi din autocar si tragem o poza de grup (Ovidiu era plecat dupa mancare deh foamea asta e mare…). In sfarsit ajungem in Raslog (un fel de Zarnesti la noi) si ne uitam stramb ca nu gaseam un supermarket sa luam de mancare. Intrebam noi p-acolo binenteles ca prin semne si ne arata o tipa un mini magazin. Kinaa se duce sa faca niste cumparaturi si dupa 5 min. observam un supermarket. Dam iama in el si facem cumparaturi . Ne indreptam apoi spre o terasa prin centrul orasului unde o cola era 1 leva adica vro 16 mii in banii nostrii (in bulgaria mancarea e mult mai ieftina ca la noi). Savuram lichidul magic si pornim la drum. Tragem cateva poze prin centru si mergem spre autogara sa cautam un rechin care sa ne duca pan la intrarea pe traseu inspre cabana Javorov.

  Pe drum intrebam de harti cu Pirin si normal ca bulgarii habar n-au engleza dar avem bafta cu un nene de la un chiosc de ziare ce ne arata o librarie care avea harti (omu si-a lasat ghereta nesupravegheata sa ne arate noua libraria). Procuram hartile si ne chinuim sa descifram traseul. Nu aveam de mers pan la cabana decat 15 km. pe jos. Cautam rechini dar din pacate nu gasim. Intrebam un taximetrist bine adica ii aratam pe harta unde sa ne duca si el cica prin semne ne arata ca drumul e denivelat si nu ne duce decat vro 3 km pt 5 leva. Gata sefu la drum! Face omu 2 drumuri sa ne duca si ne lasa la intrarea pe drumu “de tara”. Incepem noi sa mergem iar Cristina si Kinaa prind o ocazie pan mai incolo (oamenii n-au vrut bani de la ele doar un zambet, un zambet ba perversilor!!!). Cica in Bulgaria se construieste in draci, ajungem noi intr-un sat de vile unde ne regrupam si pornim usor usor spre cabana. Trecem de statiunea aia sau ce era si consultam iar harta. Trecem pe langa un sit arheologic si merem mai departe. Bagam repede un “gaz” (adica redbull) si pornim pe o poteca ce dadea intr-o campie. O luam noi pe un traseu care am crezut initial ca e o scurtatura ca mai tarziu sa aflam ca nu era o scurtatura si ducea tocmai la mama dracu in niste balarii. Dupa vro 45 de min. de mers prin balarii, injuraturi si blesteme ajungem la un indicator (aaaaleluia) care arata ca pana la cabana mai sunt vro 3 ore juma. Incepem noi un urcus relativ usor si dupa 30 min. ajungem la un loc ce avea bancute unde facem un mic popas.
 
  Continuam sa urcam pe o panta constanta pana intersectam drumul de masini ce ducea la cabana. Dam de indicator ce zicea “1 ora” pana la cabana la care eu si Carpati “ce ba ca il facem in juma de ora”. Ei bine n-a fost asa ca am ajuns la cabana in 20 min. (vitezomani frate nu asa). La cabana dam de un salvamontist care stia engleza (ba nene da stia mai bine engleza ca noi la unii termeni trebuia sa il intrebam ce inseamna ca habar n-aveam). Apar si fetele impreuna cu Ovidiu si ne cazam pentru 10 leva de persoana (cam 150 mii). Ne ducem in sala de mese si suntem atentionati ca nu avem voie cu rucsacii acolo. Aflam ca masa se serveste la ora 18 (noi ajungand pe la 16:30) asa ca incepem sa mancam ce am cumparat din oras.  Se face si ora 18 si comandam ceva bun de papa. Apar si niste pantofari pe la cabana ce au ajuns cu masinile ei cica sarbatoareau ziua unui tip. S-au pus oamenii pe bauta si chefuiala n-aveau treaba. Apare si o pisica in peisaj iar fetele incep sa se joace cu pisica (sau motan habar n-am). Carpati incepe sa o invete acrobatii pe pisica he he. Iata ca veni si seara si cu ea si ora noastra de culcare. Ne vagam toti in pat dar avem parte de niste sforaituri de nota 10 asa ca somnul meu s-a dus pe apa sambetei….


Ziua 3 (Duminica 23 Septembrie)

  Si iata ca se facu 7 dimineata….wow o noua zi aveam de parcurs un traseu de 9 ore (daca cineva imi zicea ca il vom face in 13 il injuram si ziceam ca e nebun) Si iata ca ne trezim facem bagajele ingurgitam ceva si bagam o cafea la primus. Luam bagajele in spinare si pornim la drum. Apucam un rasarit superb, tragem o poza la pancarda cu timpii intermediari si pornim in pas alert. Dupa 30 min. ajungem la refugiul “Bunkero” (buncarul) un refugiu construit din bolovani dar ok si cu acoperisul destul de bine izolat. Asteptam sa vina gasca si pornim. Ajungem la un rau unde oprim si ne alimentam cu “ah ah apa de izvor” Din departare razlogul se vedea acoperit de un strat de nori privelistea lasandu-ne cu gura cascata. Si da-I si mergi neicusorule drilnga dringa pana dam de un lac. Ne oprim la o sesiune foto si din spate ne prind niste “turisti” echipati in adidasi fara nimic in spate (tipii erau aia de la cabana care chefuisera cu o seara inainte) leaderul lor era alpinistu care facea “haide haide” (lene mare pe ei…). Au auzit ca suntem romani si faceau “aaa rumenski manele!” ahhhhh da manelele ie marfa. Ajungem sus “in creasta” unde incepe traverseul ala imeeens. Tragem toate hainele pe noi ca incepuse un vant…. Incepem traverseul insotiti de rafale puternice de vant (desi era senin afara vantul batea f puternic) Ajungem la un indicator care arata drumul spre Konceto.

  Drumul se bifurca unul ducea in creasta celalalt era traseul marcat de vara. Decidem noi sa mergem pe creasta in ideea ca e mai frumos. Incepem noi traseul si ajungem intr-o sa. Eu si Carpati decidem ca ar fi bine sa lasam rucsacii in sa si sa urcam pe varf (2820 m) zis si facut…..ajungem in varf si observam ca traseul e f expus iar rafalele de vant ne tineau lipiti de stanca. Ok hai sa ne intoarcem si sa o luam pe traseul de vara. Zis si facut, incepem sa coboram asa incet incet pana dam de poteca marcata. Drumul continua pana la refugiul Konceto fara prea mari dificultati doar ca ne-am deplasat mai incet din motive de siguranta. Ajungem si la refugiu unde era un grup cica de alpinisti care ne-au povestit cum un prieten de-al lor a murit acum ceva ani buni pe Vf Konceto….ookkk… Bagam o sesiune de poze ceva de mancare intram putin in refugiu sa vedem cum e, gasim un caiet in care ne lasam si noi cateva pareri (am gasit acolo niste impresii scrise si de 2 prieteni ai mei dintr-un club de turism si ecologie) si pornim la drum. In fata se arata maiastra creasta Konceto (Creasta Calutului).

   Ajungem la portiunea cu lanturi si incepem sa parcurgem creasta fara extraordinare mari probleme (cel putin pt mine). La un moment dat apare o bifurcatie de lanturi unul din ele tinea creasta celalalt cobora in poteca marcata. Decid ca ar fi bine sa ma duc pana in capatul crestei asa ca ii dau bice. Ajung in capat si acolo era un indicator de drum ingustat. Urcusul era prea dificil pana pe fv Konceto in conditiile in care vantul batea cu peste 60 km/h asa ca decid ca ar fi bine sa ma intorc. Comunic parerea mea si celorlalti parteneri de drum asa ca incepem coborarea in poteca de vara.. Eu raman in urma cu Kinaa deoarece ea mergea mai incet si incepem tiptil tiptil. Dupa ceva ore de mers in slow motion ajungem in saua dintre Kutelo si Vihren. Era ora 16:30, las bagajul la baza stancii spre Vihren si incep sa urc sa vad care e faza. Din cauza ca nu mai aveam timp ne hotaram sa o luam inspre cabana Vihren pe traseul care ocolea vf Vihren. Ovidiu decide sa se duca singur pe varf asa ca il lasam. Pornim la drum si dupa vro 2 ore jumate 3 ajungem (la lumina frontalelor) la cabana. Cu juma de ora inainte sa ajungem la cabana ne intalnim si cu Ovidiu care ne spune ca a bagat viteza sa ajunga pe varf si sa ne ajunga din urma.  Ajungem la cabana unde ne cazam si prin semne comandam care o salata de rosii si o ciorba. Scoatem harta si hotaram (din motive de “sanatate”) ca noi 4 (eu, carpati, kinaa si cristina) luni sa atacam Vihrenul si Kutelo 1. Ovidiu se hotaraste sa plece in Musalla asa ca nu il retinem.  Ajungem in camera si ne bagam la un somn bine meritat.

Ziua 4 (Luni 24 Septembrie)

  Se face dimineata, ne pregatim de plecare, ne luam adio de la Ovidiu mancam ceva la cabana si pornim (fara bagaje) catre Kutelo. Incepem sa coboram spre o cabana de unde avea sa porneasca traseul pe banda verde catre vf Vihren. Da-i si urca prin padure mai targem cateva poze si ajungem la baza traseului de unde incepea urcusul catre saua dintre Vihren si Kutelo. Incepem sa urcam si hotaram sa facem dreapta pe nemarcat sa urcam pe muchia Kutelo-ului. Si da-I tata si urca pe nemarcat pe panta de 45 grade inclinatie. Bag viteza in urcare si ajung cu 15 min. mai repede decat restu gastii asa ca ma hotarasc sa fac plaja (vremea o permitea). Ajung si restu asa ca incepem sa urcam pe muchie pana sus pe Kutelo. Ajungem dupa vro 40 min. Incepem sa facem poze pe acolo scoatem steagu cu romania (doar suntem romani) si bagam cateva poze.

  Dupa 20 min. ne hotaram sa coboram in sa. Si incepem o coborare pe un grohotis nenorocit binenteles ca nelipsit de “patinari” dupa 1 ora ajungem in sa. Mancam ceva mai bem niste apa si bagam un energizant. Kinaa se hotaraste sa se duca la cabana pt ca era prea obosita. Incepem noi 3 sa urcam. Un traseu relativ usor cu mici portiuni expuse, cateva pete de zapada si cam asta a fost. Ajungem dupa 35 min. pe Vihren. Bagam poze la greu (personal best pt mine si cristina). Zarim traseul si incepem o coborare tot pe un grohotis minunat. De sus zarim un lac si avand in vedere ca timp era destul ne hotaram sa mergem pana acolo insa cand am ajuns la baza vihrenului observam ca traseul era muuult prea lung pana la lac asa ca abandonam ideea. Da-I viteza pe traseul marcat, Carpati se duce in fata eu ma hotarasc sa stau sa o astept pe Cristina. Ajungem intr-un final cu 5 min. inainte sa vina si Kinaa, Carpati deja se plictisise ne astepta de juma de ora (apropo cheia de la camera era la kinaa).

 Intram in cabana luam ceva de mancare, Carpati se duce sa doarma iar noi ramanem la un pahar de vorba. Vine un tip de pe acolo si da drumu la TV-ul din sala de mese pe Eurosport wow in sfarsit engleza fluenta dupa 4 zile in care ne-am inteles cu bulgarii numai prin semne. Se face 21:30 si ne ducem in camera sa dormim. Carpati era deja odihnit asa ca incepe sa vorbeasca noi eram rupti in 2 de oboseala. In 10 min. se incinge o discutie de genu “ba da cate paturi sunt in camera asta?” fiecare incepe sa isi dea cu presupusu deja incepusem sa facem pariuri, ma enervez ies din sacu de dormit ma duc si aprind lumina si incep sa numar paturile… 18 paturi ba erau pan la urma!!! In sfarsit adormim.

Ziua 5 (Marti 25 Septembrie)

  Ne trezim la 7:30 si pregatim bagajele. Strangem lenjeria si cand sa predam cheia de la camera cabanieru nu-I de gasit. In sfarsit scapam noi de cheie si iesim afara sa facem o cafea la primus. Savuram o combinatie de cafea cu ciocolata calda ridicam ancora si plecam spre Bansko. Pe drum eu si Carpati o luam in fata pe partia de ski (acolo da conditii nu ca la noi) la care Kinaa din spate “Ba vreti sa ne vedem in Bansko??????????!!!” aaa slow down… Incepem noi sa mergem pe drumul de ski binenteles ca se duce carpati in fata. In 3 ore ajungem in Bansko. Un oras in plina dezvoltare. Gasim magazine cu echipament de munte (marea parte din el era contrafacut) intram prin magazinele de suveniruri sa luam si pt acasa cateva amintiri.

  Ne oprim sa luam masa la un restaurant si comandam bere Kamenitza ca deh…Noi (eu carpati si cristina) luam pizza si Kinaa comanda platoul casei. Mancam o salata bulgareasca mancam si pizza iar comanda lu Kinaa nu mai apare. Se gandeste sa anuleze comanda cand apare omu cu ditai platoul cu mancare…savuram tot la sfarsit cand vine cu nota de plata ne aduce si 4 lame orbit (chestia asta m-a surprins). Platim si ridicam ancora. Ajungem la autogara iar acolo vedem unu care era pus pe furat. Urcam noi ina utobuz si ala ne tot da tarcoale pana se nerveaza carpati si scoate coltarii si ii flutura in fata lu ala. Omu s-a speriat si a fugit in fata la sofer ). Ajungem in Sofia si ne ducem in gara sa schimbam banii in euro. Facem cateva cumparaturi pt tren. Ne asezam in asteptarea trenului si vine un francez la noi cica daca stim engleza….a da stim wow. Ne intreaba cateva detalii legate de trenul de bucuresti si pleaca. Langa noi se aseaza o gasca de “indieni” d-aia colorati de sunt si la noi in Romania asa ca hotaram sa urcam in tren ca aia se uitau cam urat la noi. In tren plin de blatisti. Pe geam il vedem si pe Ovidiu care alerga sa prinda trenul. Aia de la casa de bilete i-a dat loc la cuseta dar i-a dat un loc intr-o cuseta care nu exista ).

   Intram noi in compartiment si erau niste tipi care stateau le locurile noastre. Le explicam ca sunt locurile noastre oamenii inteleg si pleaca. Il racolam si pe Ovidiu la noi in compartiment si ne punem pe povestit.  Dupa cateva ore trenul se goleste de navetisti apar politistii bulgari, eu cu cristina ne ducem intr-un compartiment sa dormim. Apar nasii care ne trezesc le aratam biletele. Ajungem in Russe suntem verificati la buletine bla bla trecem de Russe ajungem in Giurgiu aceeasi poveste cu vama. Ne intindem la loc pe banchete si pana la Bucuresti bagam un bine meritat somn. Ajungem in Gara de Nord unde un tip ma intreaba daca nu vreau cazare in buc. La care eu ii spun ca stau in bucuresti si ma lasa in pace. Ne despartim fiecare plecand la casa lui cu regretul ca tura s-a terminat.

Concluzii:
1.    Daca pleci in Bulgaria nu-ti lua mancare din tara, acolo e mult mai ieftina.
2.    Pe tren nu-ti face probleme nu sunt hoti in schimb sunt multi politisti.
3.    Daca stii engleza nu te bucura, bulgarii nu stiu o iota. Daca stii sa citesti in rusa te-ai scos
4.    Mai bine iti cumperi bilet de tren Bucuresti – Russe si Russe – Sofia decat Bucuresti – Sofia (e mai ieftin cu cateva sute de mii)

Cam atat am avut sa va spun daca mai sunt completari o sa le adaug mai tarziu

Cu respect,
Cosmin
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *