Prejba, 4 – 5 decembrie 2010 – The never ending valley

Desi nu am nici un chef de plecat la munte ma trezesc sambata dimineata imi iau bagajul facut mai mult in sila si plec spre Vladimir si Ancuta care la randul lor erau si mai "entuziasmati".Plecam sa ii luam pe Marian si pe Mada care aveau cam aceleasi ganduri ca si noi. In caz ca va intrebati de ce dracu am mai plecat daca tot nu aveam nici unul chef raspunsul e ca suntem prea finuti, eu nu vroiam sa-i incurc si sa-i las fara masina iar ei la randul lor nu vroaiu sa imi dea teapa in ultima zi si sa ma lase fara pasageri. Asta e, asa ne trebuie daca suntem baieti (si fete) de treaba.

Pozele aici


La molul de pe autostrada facem prima regrupare dar noi decidem sa ii boicotam pe unguri si nu cumparam nimic in schimb utilizam toaletele. Noi plecam mai repede pt ca aveam de gand sa mai oprim si la Billa in Valcea pentru o mica aprovizionare dar ne regrupam iar pe Valea Oltului.
Ajungem la Lotrisoara si pornim pe un drum forestier cu masinile din doare (doua Loganuri, Kia si Vw Polo). In curand eu cu Pancu si ale noastre masini nemaipomenite preluam conducerea si ii dam teava, ceilalti se intorc, Ioana parcheaza intr-o poienita iar Sebe se intoarce mai mult pana la intersectia cu un drum pe care in final am urcat si noi. Pe noi ne-au intors din drum niste padurari/vantori/braconieri aflati intr-un gipan care ne-au zis sa nu mai inaintam ca devine foarte prost drumul.
O luam inapoi si pe drum ne intalnim cu trupa lui Vladut (Livia Ioana, Rodica, Emil, Dana, Maria si Iulian). Noi hotaram sa nu urcam cu ei si ne intoarcem cu masinile la intersectia cu un drum forestier unde un indicator ne arata ca mai avem 3-4 ore pana la Prejba. Aici ne intalnim si cu Sebe care se echipase deja, ne pregatim si noi si in jur de ora 14 incepem sa urcam. Serban ii da teava urmat indeaproape de Magda, Andrei, Claudia si Alinuta. Eu cu Vladimir Marian, Pancu, Ancuta si Mada o luam mai lejer, ca ce pana mea… oricum ne uda ploaia (am uitat sa va zic ca ploua in draci). Aaaa…si sa nu uit…le-am dat mail baietilor sa-si aduca flanelele luate de la Vladut dar "Hai frate, era prea mare si oricum cat de frig poate sa fie la cabana". Am zis ca sper sa fie -10.

Treptat poaia se transforma in lapovita si in final in ninsoare. Dupa vreo 3 ore de mers pe forestier ne intalnim cu Sebe si cu ceilalti care aveau de gand sa coboare la masini. Ii convingem sa ne urmeze ca nu mai avem mult pana la cabana dar in curand se intuneca si Sebe decide ca e mai bine sa coboram ca se intuneca, ca sus e viscol, bla bla bla, nu il asculta nimeni cu exceptia Claudiei care astfel a ratat o SUPER tura. Noi decidem sa urmam capitanul nostru (Vladimir) fie ce-o fi (cine dracu se gandea ca o sa dormim in padure).

Continuam sa urcam, la inceput pe cursul unui parau iar apoi printre braji iar in jur de ora 19 iesim in golul alpin unde se schimba putin datele problemei  in sensul ca viscolea. Incercam sa ii sunam pe ceilalti, nu reusim asa ca incepem sa orbecaim dupa cabana, intr-un final Vladimir cedeaza la rugamintile fetelor si suna la Salvamont pentru a cere cateva indicatii. Mai facem o ultima incercare sa gasim cabana dar renuntam repede si pornim catre padure. Mada face o mica criza de nervi, din cate am inteles eu vroia sa ramana acolo sus dar nu a gasit intelegere la Marian si pana la urma a venit cu noi bodoganind.
Intram in padure dar prin alta parte, suna si Salvamontul sa vada ce naiba facem, ii linistim spunandu-le ca am decis sa coboram si ne roaga sa ii anuntam daca aflam ceva despre grupul lui Vladut, despre care noi credeam ca sunt deja la cabana si beau ca porcii.
Scapam de vant imediat ce intram in padure si o luam nirvana pritre copaci cu Vladimir in frunte pana ce dam de un curs de apa. Este ora 22, lui Vladimir ii este foame asa ca facem un mic popas. Noi inca visam ca o sa ajungem in curand la drum si apoi la vreo pensiune.
Vladimir si cu Andrei alterneaza in fruntea turmei facand poteca, eu ma fofilez ca vezi doamne sunt operat. Vrajeli. Traseul e destul de nasol, alunecam in draci, e noapte, zapada are 50-60cm iar sub ea sunt o gramada de craci si bolvani, si din cand in cand mai intalnim si trunchiuri de copaci cazuti care ne incurca si mai rau. Pe la ora 3 dimineata toate sperantele noastre de a iesi la drum se duc dracu asa ca decidem sa petrecem noaptea in padure si sa plecam dimineata de indata ce se lumineaza. Bineinteles ca nimeni nu mai are chef sa caute un loc mai adapostit asa ca amenajam rapid un loc langa poteca, un mic spatiu pe care il acoperim cu crengi de brad, punem izoprenele si ne bagam in saci. Afara inca ninge dar pe noi ne doare in paispe suntem rupti, avem 13 ore de cand balaurim. Eu ma schimb in haine uscate imi pun puloverul de lana pe mine, defilez putin pe langa Valdimir si Andrei si ma bag la somn. Adorm instant, chiar visez ceva frumos dar ma trezeste Alinuta care vroia un izopren de sub mine. In curand se lumineaza si ne trezim  toti, n-a crapat nimeni desi Magda avea unele dubii ca s-ar putea sa murim de frig :))
Dimineata ne intampina cu cer senin, mancam putin, tragem pe noi hainele care pareau a fi de tabla, incaltam bocancii bocna, Vladimir si Marian ma ajuta sa-mi pun o parazapada. E soare afara si deja facem planuri sa oprim la o ciorba, numai Vladimir are chef de glume si ne intreaba daca oare ajungem pe lumina la masini. Pff…ce naiv poate sa fie, e ora 9 si suntem la o aruncatura de bat de drum.
Vladimir preia conducerea si plecam voiosi. Acum e lumina si ni se pare ca zburdam dar ni se pare doar pt ca drumul e la fel de cacacios, si in plus mai apar si niste saritori. La un momentdat Magda il roaga pe Andrei sa o ajute sa treaca paranul la care el ii raspunde: "Hai frate ca l-ati trecut de o suta de ori, ce nevoie mai aveti de ajutor" si pleaca mai departe :)). Dupa o zona mai dificila facem o regrupare intr-un luminis mic unde Ancuta ne serveste cu chec, privelistea e frumoasa, o cascada susura langa noi, e soare dar noi nu avem prea mult timp de pierdut. Dupa un timp incepem sa urcam pt ca devenise impracticabil drumul pe langa rau, Mada aluneca de pe un traveseu dar Marian e la datorie si o prinde de mana ca in filme. Fetele o linistesc pe Mada care e vizibil zdruncinata si pornim mai departe. Vladimir impreuna cu Pancu merg in fata si fac poteca cat mai aproape de copaci.
Ajungem iar langa rau dar fetele sunt un pic in urma impreuna cu Marian, mai avem de trecut o saritoare dar asteptam sa ajunga si ei. Pentru fete e un pic mai dificila ultima portiune, Magda aluneca si de duce vreo 10 metri reusind sa se opresca intr-un copac.
Pancu ii sare in ajutor si o ajuta sa coboare langa noi. E cu moralul la pamant. Ajung si ceilalti si atacam cu grija saritoarea pt ca e foarte alunecoasa. De data asta nu le mai lasam pe fete singure si incercam sa le ajutam sa coboare. Alinuta coboara ultima si e deja intuneric dar din fericire in cateva minute iesim la drum.
Este ora 17:30 suntem uzi in bocanci, obositi, nedormiti, murdari, flamanzi dar nu mai conteaza in cel mult o ora o sa ajungem la masini.
Ne intalnim si cu Vladut si o parte din grupul lui si aflam ca nici ei nu au gasit cabana si erau ingrijorati pt noi.
Pe la ora 19 plecam in sfrasit spre Bucuresti. La 12 intru in casa sorb o bere pe nerasuflate, despachetez partial si ma arunc in pat.

Puteti citi si (varianta mai soft a turei) RT-ul grup minoritar Prejba

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *