Plimbare prin Baiului – 9 decembrie 2007

Traseu: Azuga- Culmea Sorica- Culmea Urechea- Culmea Datca -Valea Fetei -Busteni
 
Poporul: Lolek, Hun, Lucian, Mun&Paul, Wayfarer&Teo, Vlad, Paul, Iulia si Smiley (aka Bacea, aka Mihaela etc)
 
Dupa o seara de clatite , chitareala, rockarela, fotbal de apartament si patinaj in Moghioros pana la orele 2 trecute binisor, numai de trezit la 4 jumate' nu imi ardea. Dar alarma telefonului a sunat constiincioasa pana s-a ridicat Munu sa o opreasca. "Mai mergem la munte?" se strecoara cu greu intrabarea printre visele mele; ca urmare a mormaielii mele perfect argumentate a rezultat concluzia: "Eh…macar dormim pana la 10" 
 

Trec  10 minute – porneste iar alarma, amintindu-mi ca promisesem Laurei sa o trezesc.O sun si ii urez spasita "drum bun!", dupa care ma intorc la culcus cu ganduri mari de lene pana la amiaza. 
 
Dar este dimineata si eu, ca un early bird ce ma aflu (mai ales cand am pe langa mine oameni ce cauta cu ardoare imbratisarea somnului)incep discutii filosofice.
Mun&Paul rezista eroic vreo 30 de minutele, apoi:"Bai Mihaela, ori taci ori mergem la munte?" 
 
Intr-un sfert de ceas plecam spre Gara de Nord. Ne intalnim in Personal cu Andrei,Teo, Vlad, Iulia si Paul, trenul porneste  iar pana la Azuga am dormit la unison. In statiune ne asteptau Lucian, Hun, Alinutza si Eugen, veniti din ajun la ski. Nu imi mai incapeam in piele de bucurie ca ii vad si ca,in sfarsit,dupa atatea wd-uri ocupate de job, am gasit o portita spre mimunata imparatie a inaltimilor.
 
Deci o vad pe Monica si incep sa alerg entuziasmata peste liniile de cale ferata: "Monicaaaaaa!!!" Dupa 2 metri m-am impiedicat si am imbratisat omatul (spre hazul tuturor, ca era o veselie generala cand am ridicat capul din zapada)
 
Ne adunam, stablim itinerarul, si dupa ce ne despartim de Eugen si Alinutza (ei s-au intors in Bucuresti), pornim spre partia Sorica, pe marginea careia am urcat pana la Popasul Schiorilor. Facem regrupare, mancam un pic, bagam si un photosession mic, dar frigul si oarece vanticel de iarna ne-a urnit din loc.
 
Am continuat pe Culmea Urechea, descoperind urmele din ajun lasate de Dev si Daniel.Pe la ceasurile doua,am facut un binemeritat popas sa ne ospatam cu clatite si finetti; Munu a scos o sticla de Pepsi si  Paul ne da ditamai iataganul pt a intinde ciocolata.
 
Pe culmea alaturata mai urca un grup de muntzomani; dc au mers dupa noi au avut urmele asigurate :-D. Bucegii se rasfatau semeti sub soare iar coamele Neamtului si Baiului cuprindeau zarea cu brate imaculate. Stabilisem initial sa coboram pe culmea Zamora dar am schimbat planul sa nu ne prinda noaptea prin padure (mai ales ca o aveam pe Mun cu noi, cunoscuta drept magnet pt ursi). Asa ca am ales sa continuam pe Datca. Din gol alpin pana-n padure mers cu dese reprize de sanius pe burta, spate, rostogol(toate stilurile); Wayfarer a avut onoarea de a face pe cartita vreo 2 m prin stratul pufos de nea. 
 
Ajunsi in padure, Paul si-a asumat rolul de deschizator de drumuri si am pornit nirvana printre fagi, cu zapada pana la genunchi (Iulia s-a declarat fan inrait al inotului prin zapada). Cu cate-o pauza pentru bulgarit, ba un cantec din tot plamanul ca sa ne anuntam prezenta (gasisem urme de urs destul de proaspete, plus ca am fost avertizati de existenta unei ursoaice cu doi pui in zona).
 
Voiosi, zglobii, am coborat in Valea lui Lache (asa ne-au spus localnicii- pe harta este mentionata ca Valea Fetei) iar de acolo pana in Busteni a mai fost un pic – cel mult o ora, dar si noi ne grabeam tare sa prindem trenul.
 
Pt ca au fost cuminti, Iulia, Monica si Lucian au luat bonus o plimbare cu saniuta trasa de un superb exemplar cabalin (cu zurgalai si tot tacamul). Am ajuns in statiune pe inserat, iar oraselul de la poalele Bucegilor arata feeric, impodobit cu mii de luminite si inconjurat de un halou portocaliu – intocmai ca imaginea unei felicitari de Craciun.
 
Pe la 5:30 eram in gara, asa ca ne-am permis juma' de ceas de relaxare in bodega de langa – in meniu: vin fiert si turta dulce (yummy yum! :pint: )
 
La 18:07 a venit Rapidul mult asteptat, ne-am ocupat tacticosi locurile de pe holul unui vagon si am tot sporovait pana la Bucuresti
 
Si uite asa s-a terminat o saptamana foarte aglomerata si totodata o zi foarte faina
 
Numai bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *