Muntii Ciucas, cabana Ciucas – 19 decembrie 2010

Duminca, dupa cinspe mii de mailuri date pe grup plecam in sfarsit la munte, in Ciucas. Ne-am strans destul de multi pentru tura asta si au fost si cativa care nu au mai gasit loc in masini motiv pentru care am decis sa scriu acest mic rt, sa vada ce au pierdut.

Pozele aici


Toti soferii si-au dat intalnire cu cei care aveau sa le fie pasageri in Piata Victoriei, la gura de metrou de pe Aviatorilor la ora 6:45.
Prima masina sosita e cea a lui Sebe (Sebe, Mirela, Maria, Iulian) care de altfel e si prima care pleaca spre Cheia. La un moment dat  Vladimir zareste o masina oprita cu avariile puse si incepe sa-i faca semne sa vina spre noi agitand betele in aer. Se agita degeaba pt ca aia asteapta pe altcineva. Vine in schimb Andrei si pornim catre masina lui luandu-ne la revedere de la Vladimir si de la Ancuta.
Cand sa plecam iese Lollek de la metrou si se indreapta catre noi cu fata impietrita, ridica mana si ne face semn sa oprim. In gandul meu ma intreb ce naiba  a mai facut carnatul de Vladut, cu cine a mai pus-o in masina de data asta?! Noroc ca intre timp sosise si masina Irinei si zbiara cu toti catre ea. Lollek se intoarce, ii vede si pleaca spre ei. Noi rasuflam usurati si demaram repede spre Cheia.
In masina la Andrei se asculta metale. Tot drumul. Si la dus si la intors spre disperarea Ruxandrei. Decidem sa trecem si prin Ploiesti sa admiram orasul, facem si o oprire la Valeni sa luam niste Kupru si strudele cu mere, eu imi fac o mica aprovizionare de la o alimentara, hranesc un catel din bucata mea de paine si apoi plecam mai departe.
Ajungem ultimii. Ne intalnim cu Vali care ne anunta ca Sebe a urcat cu masina pe drumul plin de zapada ce duce la Muntele Rosu. Hotaram sa urcam si noi dar dupa 100 de metri dam de masina Irinei. Ice si Vladimir se chinuiau sa monteze lanturile. Sar din masina si ma ofer sa le impartasesc experienta mea in pus lanturile la masina. In cateva minute imi ingheata mainile si-mi bag picioarele. Trag repede concluzia ca lanturile nu se potrivesc, ma fac ca nu aud cand Irina zice ca un coleg a reusit totusi sa le puna si incep sa ma echipez cu parazapezi. Dupa cateva minute apar si Ioana cu Rodica, ne hotaram sa nu mai urcam cu masinile  si le parcam.
Ne echipam si plecam rasfirati spre Muntele Rosu. Pe drum intalnim parcata masina lui Sebe si spre mirarea noastra ei abia acum se dau jos desi noi ne gandeam ca ei déjà sunt la cabana.
E foarte frig, termometrele masinilor arata -10 grade, iar pe masura ce ne apropiem de cabana incepe sa sufle si vantul, avem totusi noroc ca nu ninge si e este soare. Ne oprim la cabana Silva unde dam de extremistii plecati cu cortul (Harciogu, Oana, Carpati si Hike). Umplem sala de mese comandam doar ceaiuri calde, fara bere ca noi nu suntem alcolici asa cum oamenii rai ne vorbesc pe la spate si plecam fara sa devastam cabana asa cum se zvoneste ca am face de obicei.
Vladimir si Vali ne dezvaluie ca au GPS-uri la ei asa ca nici daca am vrea nu mai putem sa ne ratacim.
Ne impartim in mai multe grupulete si plecam spre cabana Ciucas, eu raman la urma cu Ancuta, Maria, Iulian, Irina si Vladimir Speedy Gonzales. Povestim, palavragim, barfim si in curand ajungem la izvorul de pe Valea Berii de unde Vladimir estimeaza ca mai avem cam o ora pana la cabana. Irina il priveste neincrezatoare. Asa l-am privit si eu pe Valea Rea cand ne-a zis ca ne apuca noaptea pana o ajungem la masini.
La un moment dat ne intalnim cu Neghinita si Lucian. Mama ce rapizi sunt, ma gandesc eu, déjà coboara. De fapt urcau. Facem un mic popas si aflam ca Hike si Carpati au coborat déjà spre Cheia pentru a lua microbuzul spre Bucuresti.
Ajungem la cabana aflata in contructie si ii gasim pe trepte stand la soare pe Harciogu, Oana, Ruxandra si pe Lollek. Restul aflam ca au plecat spre varf. Din grupul nostru nu se indura nimeni sa plece dupa ei, preferam sa stam la o barfa mica. In curand se intorc si Serban cu Mirela. Vantul bate prea tare.
Eu hranesc iar un caine din bucata mea de paine
Un nene care avea grija de cabana ne invita sa intram sa stam putin la caldura. Intram, ne asezam pe niste scanduri (cabana e inca in contructie), continuam discutiile inevitabile despre echipament, mai barfim un pic, mancam ceva (slanina foarte buna de la Irina) si in curand Ruxandra ne anunta ca ea vrea sa coboare din cauza ca e inghetata bocna.
Renuntam sa ii mai asteptam pe cei plecati spre varf si pornim impartiti in grupulete spre Cheia pe Valea Berii. Aproape de soseaua nationala ne intampina 3 catei lihniti de foame. Ne oprim putin sa vorbim cu ei si le dau si ultima mea bucata de paine iar Vladimir le imparte Eugeniile pe care le mai avea.
Lucian, Neghinita, Ancuta, Irina, Vladimir si eu ajungem la sosea, Lollek, Ruxandra, Harciogu si Oana sunt in Cheia la o pensiune, Vladut, Livia, Ice, Andrei si Vali coboara pe Valea Berii, Hike si Carpati sunt in microbuz in drum spre Bucuresti, Ioana si Rodica sunt la cabana Ciucas si se pregatesc sa coboare. Numai Elias lipseste. Nu stie nimeni nimic de el, ultima oara fusese vazut urcand spre varf.
Ajungem la masini ne dezechipam, ii asteptam si pe cei din grupul lui Vladut si apoi plecam spre pensiunea din Cheia sa bem o apa minerala si sa mancam ceva.
Vali si Lucian pleaca cu Matizu` sa il astepte pe Elias la intersectia Vaii Berii cu soseaua nationala.
Ei raman acolo si asteapta vreo ora, noi stam la caldurica si mancam, povestim si barfim putin, Harciogu mananca o prajitura. Bem si o apa minerala ca vorba aia, cine dracu se duce la munte ca sa bea. Noi in nici un caz.
Intr-un final plecam spre Bucuresti in formula completa. La noi in masina geamurile sunt inghetate pe interior dar nu ne este frig (cel putin nou in fata nu ne era) iar muzica buna curge melodios in difuzoare.
 
 
Si ca sa pastram traditia inaugurata de Alinuta iata cateva sfaturi:
 
 
-nu mai plecati iarna in tura daca stiti ca bocancii nu rezista la umezeala
NU BETI ALCOOL LA MUNTE

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *