In times of flood, do not go camping

by Iulia din Alba Iulia

Weekendul trecut nu am mai ajuns la munte, asa ca am plecat vineri spre Izvorul Muresului. Paul ne-a invitat la un concurs montan organizat de cei de la Floare de Colt. Echipa « Trubadurii », 4 insi la activ : redactorul, Iulia ; soferul, Serban ; cameraman pentru calamitati : Gabi ; reporter de teren, Lollek.

A fost usor sa ajungem la destinatie aproape de miezul noptii. Distanta Bucuresti – Ploiesti am strabatut-o in mai mult de 2 ore, am oprit in Comarnic pentru clatite si paine iar gropile de dupa Brasov ne-au incetinit mai mult.

Am montat corturile pe ploaie. Curtea complexului sportiv de la Izvoru Muresului era plina déjà de corturi insa, si asa pe noapte, am gasit un loc drept.


E frumos sa auzi ploaia pe cort pe timpul noptii, insa dimineata, cand te trezesti si totul e ud, distractia se termina. Din fericire, barul din complex e subventionat de stat si putem bea capuccino la 0,5 lei si ciocolata calda la 1 leu. Am participat la proba teoretica la care ne-am incadrat in timp. Nu si in punctaj probabil ! Dar e important ca ne-am incadrat in timp ! A urmat cea mai frumoasa parte a excursiei. A fost de ajuns ca unul dintre noi sa spuna « Hai sa plecam ! » si nu ne-a trebuit mai mult de 15 minute sa ne indesam toti in masina si sa pornim la drum. Dar acum intrebare intrebatoare… UNDE ? Singura dorinta era sa fim intr-un loc unde nu ploua. Cum toata tara e inundata, am ajuns in salina de la Praid. Intr-un bloc de sare nu are cum sa ploua !

Nu am crezut ca e intr-adevar din sare asa ca am facut cel mai edificator test : linge peretele ! In salina e foarte frumos: e un Wonderland pentru copii, ore de aerobic pentru adulti (cu instructor model “Brad Pitt”), restaurant (supa de visine: 5 lei, clatite: 2 lei) si gift shop. Atentie : de la gift shop se poate cumpara cam orice, mai putin sare din salina.

Dupa asta ne-am oprit la rulota de care stia Serban. O rulota, undeva intre Odorheiul Secuiesc si Brasov, unde vindeau langosi cu usturoi. Ah, cum mirosea acea masina dupa ce toti cei 4 calatori au consumat samursala !

Urmatoarea oprire a fost impusa de conditiile meteorologice. Ploaia din ultimele zile a transformat drumul in rau. Singura modalitate prin care se trecea era tractarea masinilor de catre un tractor. Masina noastra nu avea insa carlig la vedere asa ca am preferat sa ne abatem putin de la drum. Ceea ce a fost foarte bine ! Cu aceasta ocazie am ajuns printr-un sat cu o biserica fortificata superba ! Din pacate, nu am gasit curatorul sa o vizitam si in interior. In comuna Homorod insa, am avut mai mult noroc. Am primit indicatii de la localnici si am gasit batranul care avea cheile cetatii. Si ce chei… Cea care deschidea poarta principala avea o lungime de peste 10 cm.

Biserica este minunata ! A fost construita in secolul 13 de catre comunitatea de sasi din zona. Se pastreaza picturi naive din acea vreme pe care cu placere le-am descoperit cu ajutorul frontalelor din dotare. Cu aceeasi placere si curiozitate am urcat si in turnul clopotnitei. De la aproape 30 de metri am putut vedea imprejurimile in culori ca de acuarela din cauza ploii.

Am petrecut 2 ore cu dl Tomei. La cei 83 de ani ai dansului, a trait multe. Iar modul in care le povestea ne lasa fara cuvinte. Ne-a purtat prin istorie, religie, geografie… date concrete si pareri personale. Ne-a facut mandrii sa ne simtim romani, ne-a amintit cat de binecuvantati suntem cu tinerete si sanatate ! Am cunoscut si pe sotia dansului. Au trecut 4 ani de cand ar fi trebuit sa sarbatoreasca nunta de aur insa nu au avut bani. Le-am lasat un mic ajutor de despartire si ne-am indreptat spre Bucuresti.

Pe drumul de intoarcere, Gabi a concluzionat mica noastra excursie : « Eu as pleca din Romania… dar am o mare problema : iubesc prea mult tara asta ! »

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *